Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 164/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 164/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 745/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 164/2014
Ședința publică de la 02 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. D.
Grefier Maghița D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta S. P. Steel S.R.L. G., cu sediul pentru comunicarea actelor de procedură la sediul SCA P. & Asociații – Splaiul Unirii nr. 223, ., București, în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Județului G. cu sediul pentru comunicarea actelor de procedură la Administrația Județeană A Finanțelor Publice V. – Focșani, ., și Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, ., sector 5, pentru suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru reclamanta S. P. Steel S.R.L. G. av. A. D. și consilier juridic B. F. pentru pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Județului G. cu sediul pentru comunicarea actelor de procedură la Administrația Județeană A Finanțelor Publice V., în baza delegațiilor pe care le depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 29.08.2014 reclamanta a depus la dosar, cu adresă, originalul recipisei de consemnare nr._/1 din data de 27.08.2014 și o copie a acesteia, care atestă consemnarea cauțiunii în cuantum de 81.935 lei, astfel cum a fost stabilită prin încheiere la termenul anterior. Se referă, de asemenea, că la 20.08.2014, după terminarea ședinței, s-a primit la dosar întâmpinarea formulată de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Județului G., copie de pe aceasta fiindu-i înmânată apărătorului reclamantei.
Apărătorul reclamantei, după ce a luat cunoștință de conținut solicită a se constata că întâmpinarea a fost depusă peste termenul prev. de art. 208 alin. 2 C.proc.civ. În raport de conținutul acesteia precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul pârâtelor nu are cereri.
Curtea, după verificare, ia act că reclamanta a făcut dovada consemnării cauțiunii în cuantum de 81.935 lei, astfel cum a fost stabilită prin încheiere la termenul anterior și nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată.
Apărătorul reclamantei, av. A. D. solicită admiterea cererii de suspendare și a se dispune suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală nr. F-VN 467/30.06.2014 și a Deciziei de impunere nr. F-VN 505/30.06.2014, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice V..
Arată, în esență, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a prezentei cereri de suspendare, astfel cum prevăd dispoz. art. 14 din Legea 554/2004, respectiv declanșarea procedurii administrative prealabile; existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Cu privire la existența unui caz bine justificat arată că Raportul de inspecție fiscală depășește perioada de inspecție fiscală prevăzută de lege, fiind încălcate dispozițiile art. 98 alin. 3 din Codul de procedură fiscală. Solicită a se constata că a fost încălcat principiul certitudinii impunerii și a predictibilității legii fiscale, cu privire la o pretinsă neplată a impozitului pe profit aferent unei executări silite la care reclamanta a fost supusă, la o pretinsă obligație de ajustare a TVA aferente operațiunii efectuate în cadrul executării silite, precum și pretinsa nedeductibilitate a TVA aferentă facturilor emise de . G..
În ceea ce privește necesitatea prevenirii unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei, la bugetul de stat și în patrimoniul salariaților și a familiilor acestora solicită a se constata că Raportul de inspecție fiscală conține 5 puncte în cadrul cărora au fost identificate următoarele pretinse nereguli: o pretinsă neplată a impozitului pe profit aferent unei executări silite la care reclamanta a fost supusă; o pretinsă neajustare a TVA-ului aferent operațiunii privind executarea silită; o pretinsă nedectubilitate a TVA aferentă facturilor emise de .; o pretinsă problemă legată de achiziționarea serviciilor de consultanță de la Centrul de Consultanță și Studii Europene și o pretinsă obligație de a achita TVA, fapt ce a generat în mod eronat opinia organului fiscal privind obligația reclamantei de a achita suma de 99.000 lei cu titlu de dobânzi și penalități.
În concluzie apărătorul reclamantei precizează că reclamanta a intrat în categoria marilor contribuabili abia în anul 2014 astfel încât, abia la acest moment pot fi incidente prevederile art. 98 alin.3 din codul de procedură fiscală referitoare la perioada inspecției fiscale pentru marii contribuabili. În cazul reclamantei, organele de inspecție fiscală nu puteau aplica retroactiv prevederile legale menționate referitoare la perioada inspecției fiscale pentru marii contribuabili și anterior datei la care reclamanta a devenit mare contribuabil. Apreciază că organele de inspecție fiscală, cu încălcarea prevederilor legale s-au folosit de calitatea reclamantei de mare contribuabil pentru a o supune unei perioade de verificare mai mari decât cea prevăzută de lege.
Precizează că operațiunea supusă controlului, în urma căreia organul fiscal a reținut în sarcina reclamantei obligația de a achita impozit pe profit plus dobânzi și penalități a constat într-o executare silită. Ori în momentul în care reclamanta a fost executată silit executorul judecătoresc nu a mai făcut factura pentru TVA, astfel fiind, nu este vina societății reclamante.
În ceea ce privește impozitul pe profit precizează că pentru a plăti impozitul pe profit reclamanta trebuia să realizeze venituri. Atâta timp cât reclamanta nu a înregistrat un profit, nu este echitabilă achitarea unui impozit pe profit.
Concluzionând, susține că paguba iminentă este clară și iminentă, conturile sunt blocate, reclamanta nu are acces la finanțare și această stare de fapt conduce la insolvență, reclamanta nu va avea bani de salarii.
În final, nesuspendarea executării raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere duce la . având posibilitatea de a formula contestație în anulare, iar în eventualitatea admiterii acesteia, statul nu suportă nici un prejudiciu. Pentru toate cele expuse oral și detaliate în cererea de chemare în judecată solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtelor consideră că trebuie analizate strict cele 4 condiții de admisibilitate a cererii de suspendare și anume: depunerea unei cauțiuni; existența unei plângeri prealabile; existența unui caz bine justificat și paguba iminentă.
În opinia sa, sunt îndeplinite doar primele două condiții, respectiv achitarea cauțiunii și existența plângerii prealabile. În ceea ce privește celelalte două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, consideră că societatea reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestora. Apreciază că susținerile reclamantei privind nelegalitatea actelor administrative fiscale nu pot fi primite, în speță, reclamanta nu a invocat nici un motiv pertinent pentru susținerea existenței unui „caz bine justificat”.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, întrucât actele administrative emise se bucură de prezumția de legalitate, executarea acestora nu poate fi considerată ca producătoare a unei pagube iminente.
Cu privire la raportul fiscal susține că s-a aplicat prevederile alin. 2 ale art. 98 cod procedură fiscală.
Față de cele expuse mai sus și detaliate în întâmpinarea de la dosar, solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Apărătorul reclamantei în replică infirmă susținerea reprezentantului pârâtelor referitoare la raportul fiscal în sensul că s-ar fi aplicat prevederile alin. 2 ale art. 98 cod procedură fiscală. Stăruie în susținerile făcute și consideră că în cel mai rău caz, reclamanta trebuia încadrată în categoria contribuabililor mijlocii.
CURTEA
Asupra cererii de suspendare act administrativ-fiscal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 30.07.2014, reclamanta S.C. P. Steel SRL G., în contradictoriu cu pârâtele Directia Generala Regionala a Finantelor Publice a Judetului Galati - pentru Administratia Judeteana a Finantelor Publice V. si A.N.A.F. Bucuresti, a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2044 și a art. 215 C.pr.fiscală, suspendarea executării Deciziei de Impunere nr F-VN 505/30.06.2014 și a Roportului de inspecție fiscală nr F-VN nr 467/30.06.2014 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin actele administrativ fiscale menționate organul de control fiscal a identificat în mod abuziv 5 pretinse încălcări ale legislației fiscale :-1-neplata impozitului pe profit aferent unei executări silite la care reclamanta a fost supusă,2-neajustarea TVA aferent operatiunii de la punctul 1; 3-nedeductibilitatea TVA aferentă facturilor emise de . Galati in baza contractului nr 252/2011;4-o problema legata de achizitionarea serviciilor de consultanta de la Centrul de consultanta si studii europene Galati;5- obligația de a achita TVA stabilita temporar, fapt ce ar determina obligația de a achita dobânzi si penalitati.
În argumentarea condițiilor de admisibilitate reglementate de art. 14 Legea nr 554/2004 reclamanta a arătat următoarele:
Cu privire la existența unui caz bine justificat;
Conform celor statuate în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 507 din 26 ianuarie 2007)", existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Există o îndoială puternică în legătura cu legalitatea constatărilor organului de inspecție fiscală, ceea ce va face ca implicit și asupra celor dispuse prin Decizie și Raport să planeze aceeași îndoială.
Raportul de inspecție fiscală depășește perioada de inspecție fiscală prevăzută de lege prin încălcarea dispozițiilor art. 98 alin. (3) Cod procedură fiscală.
Acest argument vizează două pretinse nereguli identificate în mod abuziv de organul de inspecție fiscală, și anume cel indicat cu privire la pretinsă neajustare a TVA-ului aferent operațiunii descrise la pct. 1- respectiv cu privire la pretinsa obligație de a achita TVA stabilită „temporar suplimentar" în suma de 948.147 ron, fapt ce a generat în opinia eronată a organului fiscal obligația de a achita suma de 99.076 ron cu titlu de dobânzi și penalități.
Potrivit art. 98 din Codul de procedură fiscală:
(1)Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.
(2)La contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, în condițiile alin. (1).
(3)La celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale.
S-a precizat că reclamanta a intrat în categoria marilor contribuabili abia în anul 2014, astfel încât, abia de la momentul acesta pot fî incidente pentru viitor dispozițiile art. 98 alin. (2) Cod proc. fiscală referitoare la perioada inspecției fiscale pentru marii contribuabili. Pentru trecut sunt aplicabile dispozițiile art. 98 alin. (3) Cod proc. fiscală care stabilesc o perioadă de 3 ani anteriori inspecției fiscale pentru care se poate face verificarea.
Astfel, apreciază că organele de inspecție fiscală, cu eludarea prevederilor legale, s-au folosit de calitatea reclamantei de mare contribuabil de la acest moment pentru a o supune unei perioade de verificare mai mari decât cea prevăzută de lege.
În ceea ce privește operațiunea descrisa la pct. 2 respectiv pretinsă neajustare a TVA-ului aferent operațiunii de achiziție a imobilului în suprafață totală de 205.567 mp (_ mp teren și 22 547 mp construcții) potrivit facturii nr._/28.10.2010, în cadrul unei proceduri de executare silită, este în afara celor 3 ani prevăzuți de art. 98 alin. (3) Cod proc. civ., TVA-ul aferent facturii respective nu poate face obiectul analizei de către organele de inspecție fiscală.
În aceste condiții, nu se poate stabili o pretinsă obligație fiscală prin raportare la o operațiune care nu poate fi supusă inspecției fiscale. Întrucât facturile ce stau la baza impunerii obligației de a achita suma de 99.076 ron cu titlu de dobânzi și penalități au fost emise în anul 2010, deci cu mai mult de 3 ani, aceste constatări urmează a fi înlăturate, ca urmare a nesocotirii prevederilor art. 98 alin. (3) Cod procedură fiscală.
La emiterea actelor administrativ fiscale organul constatator a încălcat principiului certitudinii impunerii și a predictibilității legii fiscale
Acest argument demonstrează în mod facil existența unui caz bine justificat, în sensul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, și vizează pct. 1) si 2 din descrierea situației de fapt .Obligațiile de plata stabilite în sarcina reclamantei încalcă principiul certitudinii impunerii care guvernează taxele și impozitele fiscale.
Prin actele administrativ-fiscale se încearcă impunerea în sarcina sa a unei obligații inexistente, neprevăzute de legea fiscală, prin încercarea aplicării unor analogii ce sunt interzise în mod expres de principiile fundamentale ale dreptului fiscal.
Potrivit art. 3 lit. b) din Codul fiscal: Impozitele și taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe următoarele principii:
b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru flecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
Nu există nicio prevedere în Codul fiscal, și cu atât mai puțin în normele metodologice, care să conducă la concluziile reținute de inspectorii fiscali cu privire la necesitatea achitării impozitului pe profit (pct. 1 din descrierea situației de fapt), respectiv la necesitatea ajustării TVA (pct 2 din descrierea situației de fapt).
Reglementarea sarcinii fiscale trebuia să aibă loc într-o manieră clară, previzibilă și lipsită de echivoc, astfel încât să fie îndepărtat, pe cât posibil, arbitrariul sau abuzul în
Autoritățile administrativ fiscale au emis acte de executare lipsite de temei legal, cu încălcarea principiului in dubio contra fiscum, potrivit căruia în materie fiscală, prevederile legale incerte se interpretează întotdeauna în contra autorităților fiscale și nesocotind lipsa caracterului cert, previzibil și fară echivoc al normelor legale pe care se fundamentează actele administrativ-fiscale atacate.
Încălcarea principiului certitudinii impunerii și a predictibilității legii fiscale cu privire la o pretinsă neplata a impozitului pe profit aferent unei executări silite la care reclamanta a fost supusă.
Așa cum a arătat anterior, prevederile legale nu stabilesc drept cauză de modificare a destinației rezervei din reevaluare finalizarea unei proceduri de executare silită. Încercarea organelor de inspecție fiscală de a califica o executare silită care a avut ca finalitate pierderea unui activ important dintre cele ale reclamantei, drept un fapt generator de venituri supuse impozitării, nu reprezintă altceva decât o interpretare arbitrară a legii fiscale în vederea obținerii de către stat a unor sume de bani de la contribuabilii de bună credință.
Or, impunerea în sarcina sa a unei obligații de plată ca urmare a unei interpretări extrem de forțate a prevederilor legale încalcă principiul certitudinii impunerii de vreme ce subscrisa nu poate controla eventuale executări silite cu privire la imobile achiziționate. In aceste condiții contribuabilul nu poate urmări și înțelege sarcina fiscală ce îi revine și cu atât mai mult nu poate determina influența deciziilor sale de management financiar asupra sarcinii lor fiscale de vreme ce executarea silită nu ține de voința contribuabilului.
Prevederile legale nu impun ajustarea TVA în situația în care reclamanta a fost supusă unei executări silite, organele de inspecție fiscală încercând să pună în sarcina sa obligații de plată inexistente.
În ceea ce privește operațiunea supusă controlului, față de prevederile art. 19 din Codul fiscal conform cărora profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, eventualul venit generat de executarea silită nu poate fi luat în calcul pentru stabilirea profitului subscrisei deoarece diferența dintre acest venit și cheltuiala reprezentată de datoria pe care subscrisa o avea către P. SRL este 0.
Diferența dintre valoarea la care acest teren a fost evaluat/executat silit și valoarea de achiziție a imobilului a fost în sumă de 25.530.324 lei, care conform art. 22 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 și a politicilor contabile aprobate ale societății a fost reflectată contabil în rezerve din surplus de evaluare, majorând astfel capitalul propriu/activul net al societății, urmând ca, la schimbarea destinației rezervei în sensul folosirii acesteia pentru acoperirea pierderilor sau acordarea de dividende viitoare, aceasta să fie impozitată. în acest context, actele normative indicate în cuprinsul raportului au fost pe deplin respectate, acestea fiind interpretate și aplicate corect de persoanele responsabile din cadrul societății.
În ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 22 alin. (5) Codul fiscal, prin raportare la prevederile art. 571 din Normele metodologice trebuie observat faptul că,
în realitate, organele de inspecție fiscală au săvârșit o gravă adăugare la lege - prin includerea executării silite în sfera motivelor de modificare a destinației rezervelor - ce se impune a fi lipsită de efecte în cadrul controlului de legalitate și temeinicie a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere.
Ajustarea de TVA nu este aplicabilă în cadrul operațiunii verificate,atât dobândirea proprietății asupra imobilului, cât și ieșirea parțială a acestuia din patrimoniul reclamantei au avut loc printr-o procedură specială de executare silită.
In speță nu sunt incidente dispozițiile referitoare la ajustarea TVA, operațiunea neîncadrându-se în niciuna dintre situațiile reglementate de lege pentru care se aplică ajustarea de TVA. De altfel, nici măcar organele de inspecție fiscală nu indică temeiul de drept pentru stabilirea acestei pretinse obligații în sarcina reclamantei, rezumându-se la a indica pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 149 alin. (2) lit. b) Cod fiscal coroborat cu art. 54 alin. (15) privind titlul VI din HG 44/2002 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal. Or, dispozițiile indicate de organele de inspecție fiscală nu justifică în niciun fel pretinsa obligație de ajustare și nu pot constitui temei de drept pentru aceasta.
Față de cele de mai sus, nelegalitatea și netemeinicia obligației principale cu titlu de TVA stabilite în sarcina reclamantei atrag, de asemenea, nelegalitatea și netemeinica pretinselor obligații accesorii cu titlu de dobânzi și penalități, în cuantum de 185 107 lei.
F. de pretinsa nedeductiblitate a TVA aferentă facturilor emise de . G. în baza contractului nr. 252/01.11.2011 că este lesne de observat faptul că susținerile înserate în cuprinsul Raportului de inspecție fiscală, conform cărora taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor de avans în sumă de 1.116.121 lei este considerată neexigibilă, se dovedesc a fi complet eronate.
Facturile de avans au fost înregistrate și declarate corect atât în contabilitatea societății Protubmet S.R.L. G. (care a colectat TVA la bugetul de stat) cât și în contabilitatea societății P. Steel S.R.L. (care a dedus TVA-ul aferent), aspect confirmat prin declarațiile depuse către bugetul de stat în aceasta perioadă.
În cuprinsul Raportului de inspecție fiscală se susține drept justificare pentru stabilirea debitelor suplimentare faptul ca, deși societatea furnizoare Protubmet S.R.L. G. urma să intermedieze achiziționarea de materii prime utilizate în procesul de producție de la societatea CMC cu sediul în Elveția, discuțiile purtate nu s-au concretizat prin ajungerea la un acord, S. CMC ajungând să încheie un contract cu reclamanta. Însă încheierea de către reclamanta a unui contract de furnizare materie primă direct cu societatea CMC nu poate genera imposibilitatea încheierii unui contract și cu Protubmet S.R.L. G., acest aspect fiind garantat de principiul libertății contractuale, dar și de independența acestor acte juridice civile.
Deși controlul fiscal ar trebui să se desfășoare într-un mod corect, imparțial și în mod obiectiv, conform prevederilor art. 7 din Codul de procedură fiscală pentru a garanta cel mai ridicat nivel de eficacitate, în prezenta cauză aprecierile organului fiscal se dovedesc a fi mai mult de ordin subiectiv, neîncadrându-se în limitele instituite de dispozițiile Codului fiscal și ale Codului de procedură fiscală.
Raportul de inspecție fiscală aduce atingere atât principiului libertății contractuale cât și principiului constituțional al libertății comerțului, prevăzut de art. 45 din Constituție.
În ceea ce privește radierea societății Protubmet S.R.L. G. din Registrul Operatorilor Intracomunitari, s-a menționat că această operațiune nu constituie un impediment și nu demonstrează ca nu se poate realiza obiectul contractului, deoarece conform legii, societatea se poate reînscrie, în baza unei simple cereri adresate Serviciului Fiscal competent, în registrul operatorilor comunitari înainte de realizarea achiziției /livrării intracomunitare.
Cauza CJUE C-107/13 FIRIN ODD este favorabilă reclamantei, neavând cum să se constituie într-un argument în sensul celor reținute prin Raport.
Inspectorii fiscali au invocat în sprijinul măsurilor luate prin Raport, Cauza CJUE FIRIN ODD (Anexa 13), ce a avut ca obiect o întrebare preliminară ce a vizat Condițiile în care se efectuează regularizarea deducerii TVA-ului în cazul în care operațiunea impozabila nu este efectuată.
Din câte rezulta din textul deciziei CJUE, situația de fapt avuta în vedere este diferită de cea din prezenta cauză, în acest sens fiind edificator pct. 27 întrebarea 1 din hotărâre:
În cazuri precum cel din procedura principală, în care s~a efectuat imediat și efectiv deducerea TVA -ului aferent unui avans plătit pentru o livrare de bunuri impozabilă viitoare și chiar determinată, normele prevăzute la articolul 168 litera (a) coroborat cu articolul 65, cu articolul 90 alineatul (1) și cu articolul 185 alineatul (1) din Directiva 2006/112 [...] trebuie interpretate în mod coerent în sensul că, având în vedere neexecutarea din motive obiective și/sau subiective a prestației principale, conform condițiilor de livrare, trebuie să se refuze dreptul de deducere a TVA -ului achitat în amonte la momentul exercitării sale?"
Din câte se poate observa, jurisprudența indicată în Raport ca reprezentând temeiul în baza căruia organul fiscal a impus în sarcina reclamantei achitarea TVA-ului aferent facturilor emise în temeiul contractului 252/01.11.2011, vizează ipoteza în care executarea contractului nu mai este posibilă. Or, în cazul de față, nu suntem într-o asemenea ipoteză deoarece contractul are ca termen de finalizare data de 31.12.2015.
De aceea sunt extrem de relevante concluziile CJUE de la pct. 52 din Cauza FIRIN ODD, conform cărora:
Într-o situație precum cea din cauza principală, din care rezultă că, potrivit indicațiilor instanței de trimitere, livrarea de bunuri în temeiul căreia FIRIN a plătit un avans nu se va realiza, trebuie să se conchidă, astfel cum avocatul general a subliniat la punctul 35 din concluzii, că a intervenit astfel, ulterior declarației TVA, o modificare a elementelor luate în considerare pentru determinarea cuantumului deducerii respective. In consecință, într-o astfel de situație, administrația fiscală poate solicita regularizarea TVA ~ului dedus de persoana impozabilă.
In aceste condiții, rezultă mai presus de orice dubiu că obligația de regularizare a TVA-ului poate fi impusă exclusiv în ipoteza în care se ajunge la concluzia că livrarea de bunuri în temeiul căreia FIRIN a plătit un avans nu se va realiza.
In aceste condiții, concluzia care se desprinde din cauza F. ODD, reluată și la punctul 58 din hotărâre, este aceea că deducerea TVA-ului realizată de destinatarul unei facturi întocmite pentru plata unui avans privind livrarea de bunuri să fie regularizată atunci când, în împrejurări precum cele din cauza principală, aceasta livrare nu este efectuată în final.
Cu privire la pretinsa problemă legată de achiziționarea serviciilor de consultanță de la Centrul de consultanță și Studii Europene G. s-a arătat că este inadmisibil ca organul fiscal să impună prin Raport suma de 2.413 ron de bani, în condițiile în care acestea au fost deja declarate de cocontractantul nostru.
In subsidiar, chiar dacă ad absurdum se va considera că cocontractantul său nu este plătitor de TVA, această neregulă nu îi poate fi imputată reclamantei.
Referitor la pretinsa obligație de a achita TVA stabilită „temporar suplimentar" in suma de 948.147 ron, fapt ce a generat în opinia eronată a organului flscal obligația de a achita suma de 99.076 ron cu titlu de dobânzi și penalități s-a menționat că au fost încălcate prevederile art 120 și 121 Cod procedură fiscală.
Conform prevederilor art. 120 și 121 din Codul de procedură fiscală, atât dobânzile cât și penalitățile reprezintă prejudicii, respectiv sancțiuni pentru neachitarea unei creanțe fiscale. Cu alte cuvinte, pentru a putea fi percepute aceste accesorii, trebuie identificat, în prealabil, dacă există un debit principal.
Conform celor arătate, ca urmare a stornărilor, reclamanta nu a mai colectat TVA, ceea ce a determinat, în mod evident stingerea oricărei obligații fiscale privitoare la aceste operațiuni. Concomitent, lipsind obligația principală, accesoriile calculate de către organul fiscal nu mai pot fi impuse la plată.
Cu privire la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, reclamanta a învederat că,potrivit datelor referitoare la cash flow-ul, situația datoriilor la buget - fișa de la Finanțe la data de 17.07.2014, situația clienților, situația furnizorilor de plata, decizia de acordare a eșalonării, anexate la cerere, rezulta că, la aceasta data, se regăsește într-un echilibru financiar precar, reușind cu greu să-și acopere cheltuielile curente rezultate din activitatea economica.
Astfel cum am demonstrat la pct. 3.1.-3.2. din prezenta, societatea traversează grave probleme legate de lipsa de lichiditate, onorându-și cu multă dificultate obligațiile către creditorii săi.
In aceste condiții, impunerea la plată în mod a unei sume extrem de mari, în cuantum de 8.123.484 lei, ce reprezintă 23,16% din toate încasările din acest an, va avea drept efect ., aspect care va genera grave prejudicii în patrimoniul. Aceasta este rațiunea pentru care consideră că în vederea prevenirii acestei pagube iminente legate de încetarea activității și de . și, implicit, în faliment este necesară admiterea prezentei acțiuni, pentru a permite instanței învestite cu acțiunea în anulare să judece legalitatea actelor administrativ-fiscale care fac obiectul prezentei cereri de suspendare.
Suspendarea punerii în executare a actelor administrativ-fiscale ce fac obiectul prezentei cereri nu produce nicio vătămare Statului român care deja a instituit măsuri asigurătorii față de bunurile din patrimoniul subscrisei, valoarea acestora fiind îndestulătoare pentru acoperirea pretinselor debite.
In consecință, este contraproductiv inclusiv pentru Statul român să se opună prezentei cereri de suspendare în condițiile în care încasarea creanțelor constatate în mod abuziv prin Raport, respectiv Decizia de impunere, ar determina pierderea pe viitor a unor sume pe care, în mod evident nu le va mai achita, ca urmare a dispariției din mediul de afaceri.
Prevenirea unei pagube iminente în patrimoniul salariaților și a familiilor acestora. La nivel social efectul acestor masuri se v-a reflecta in disponibilizarea celor peste 183 de salariați ai societății Profdand Steel. Impactul social este cu atât mai mare cu cat în zona G. rata șomajului este una dintre cele mai mari din țară. Disponibilizarea celor 183 de angajați i-ar afecta atât pe salariați și pe membrii familiilor acestora, cât și bugetul de stat care ar urma să fie lipsit de impozitele plătite.
În dovedirea acțiunii reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri. respectiv: decizia contestată,raportul de inspectie fiscala in discuție dovada efectuării plângerii prealabile, hotărările CJUE menționate in motivare, decizie plata eșalonare ANAF, contract de vânzare cumpărare nr 252/2011, acte din rezulta situația financiara a societatii (filele 48-166).
Parata D.G.R.F.P. G. ,prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea cererii de suspendare, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din legea nr 554/2004.
La termenul din data de 02.09.2014, reclamanta a făcut dovada achitării cauțiunii stabilite de instanță.
Cererea de față este fondată, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond”.
Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, dacă există un caz bine justificat in sensul art. 2 alin 1 lit. t din Legea nr. 554/2004 și dacă există iminența producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin 1 lit. s din același act normativ.
Astfel, analizând prima condiție, instanța reține că potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. t din lege, sunt cazuri bine justificate acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială in privința legalității actului administrativ.
În speță, reclamanta a formulat contestație împotriva actului administrativ a cărui suspendare o solicită, apreciind că obligațiile fiscale suplimentate impuse prin actele administrativ fiscale contestate emise societății P. Steel SRL sunt netemeinice și nelegale și a achitat cauțiunea prevăzută de lege, așa încât aceasta este îndreptățită a beneficia de măsura suspendării executării.
Fără a antama fondul cauzei, instanța apreciază că nemulțumirea reclamantei față de concluziile actului de control, nemulțumire declinată în cadrul contestației formulate în cauză, se încadrează într-un caz bine justificat în accepțiunea disp. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, existând dubii față de legalitatea și temeinicia sumelor solicitate reclamantei cu titlu de obligații fiscale suplimentare, verificarea acestor susțineri fiind, însă, condiționată de adâncirea cercetării materialului probator, în condițiile în care pentru fiecare pretinsa incalcare a dispozițiilor fiscale reclamanta a invocat nelegalitatea impunerii, incalcarea principilor certitudinii impunerii si a predictibilitatii legii fiscale, inadmisibilitatea aplicării dispozițiilor procedural fiscale –art. 120,121 C.pr.fiscala, neindicarea si inexistenta temeiurilor de drept pentru pretinsa abatere in legătura cu impozitul pe profit .
Referitor la a doua condiție cerută de disp. art. 2 alin 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, respectiv iminența producerii unei pagube, instanța reține că, din actele depuse la dosar, rezultă că reclamanta este se găsește într-un echilibru financiar precar, reușind cu greu să-și acopere cheltuielile curente rezultate din activitatea economica,iar o executare silita de către organele fiscale pentru obligațiile fiscale din actul de control care totalizează suma de 8.123.484 lei, va determina încetarea activității reclamantei prin . ,conducând in mod cert și la disponibilizarea a peste 100 de angajați ai acesteia.
Suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității, atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află sub un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizate.
În plus, instituția juridică analizată trebuie să ofere contribuabilului o protecție adecvată împotriva arbitrariului ceea ce realizează și Legea nr. 554/2004, modificată.
Legiuitorul național a fost obligat să găsească criterii pertinente pentru suspendarea executării actelor administrative până la clarificarea exactă a gradului de conformare a acestora cu normele juridice aplicabile în speță.
În acest sens sunt și prevederile Recomandării nr. R (89)9 a Consiliului de Miniștri ai Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorității jurisdicționale competente ca atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanele particulare cointeresate în această decizie să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca astfel să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aferent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
În aceste condiții, Curtea constată că atât din recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 evocată, cât și din cuprinsul art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 rezultă fără echivoc că exercițiul dreptului unei persoane, fizice sau juridice, de a obține suspendarea provizorie a executării unui act administrativ, este condiționat de îndeplinirea de către aceasta a două condiții cumulative, respectiv condiția existenței unui caz bine justificat și condiția nevoii de a se preveni producerea unei pagube iminente, dificil sau imposibil de a mai fi reparată în viitor.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, așadar o situație de excepție în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare a aparenței dreptului întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.
Pe lângă aceste două condiții, motivele suspendării trebuie să apară de la prima vedere ca fiind temeinice, astfel spus trebuie să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului contestat.
Motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în cuprinsul contestației administrative, apar, la o primă analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, ca apte să conducă la reținerea că în cauză ar exista un caz bine justificat.
Cea de-a doua condiție, paguba iminentă este dată de prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, față de profilul de activitate al reclamantei și față de contextul crizei economice actuale.
În speță, iminența producerii pagubei rezultă din chiar iminența executării actului administrativ contestat.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, instanța consideră că suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate este per ansamblu calea care prejudiciază cel mai puțin și induce un echilibru între varietatea de interese divergente.
Față de cele arătate mai sus, Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004 și că în consecință se impune a suspendarea executării raportului de inspectie fiscala nr F-VN 467/30.06.2014 și a deciziei nr. F-VN 505/30.06.2014 emise de pârâtă până la pronuntarea instantei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S. P. Steel S.R.L. G., cu sediul pentru comunicarea actelor de procedură la sediul SCA P. & Asociații – Splaiul Unirii nr. 223, ., București, în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Județului G. cu sediul pentru comunicarea actelor de procedură la Administrația Județeană A Finanțelor Publice V. – Focșani, ., și Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, ., sector 5, pentru suspendare executare act administrativ.
Dispune suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală nr. F-VN 467/30.06.2014 și a Deciziei de impunere nr. F-VN 505/30.06.2014 emise de AJFP V., până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Septembrie 2014.
Președinte, I. M. D. | ||
Grefier, Maghița D. |
DIM/DMC/7 ex/03.10.2014 .>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5072/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Pretentii. Decizia nr. 7542/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
