Alte cereri. Decizia nr. 6855/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6855/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 1011/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6855/2014
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător M. M.
Judecător dr. A. Z.
Grefier L. I.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București, cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr. 515/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București și intimata reclamantă . IFN SA Cluj prin mandatar ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul se află la primul termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, solicitându-se judecata cauzei în lipsă, după care:
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 515/25.03.2014, Tribunalul B., a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea Comercială „BT L. T. IFN” SA Cluj, prin mandatar Societatea Comercială „Autoservice Total” SRL B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București, a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei suma de 4.745,39 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective; a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București, în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București; a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.039 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București a declarat recurs, invocând următoarele motive:
- hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule;
- în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei discriminări pentru ca intimata reclamantă să fie îndreptățită la restituirea taxei de poluare. Reclamanta nu se încadrează în situațiile de excepție prevăzute de art. 3 alin. 2 din OUG 50/2008 și, ca atare, obligația de plată a taxei de poluare îi revine ca fiind legal datorată.
- solicitarea reclamantei privind acordarea dobânzii legale este neîntemeiată deoarece potrivit art. 124 alin. 1 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz.”
- referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată a susținut că instanța de fond a obligat-o în mod greșit la plata acestora având în vedere aplicarea corectă de către organele fiscale a legislației incidente în cauză.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de intimata reclamantă.
Recursul nu este fondat;
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt; că a interpretat corect dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, art. 90 (actual art. 110) TFUE și O.G. nr. 13/2011.
Intimata reclamantă a achitat taxa de cu Ordinul de plată nr. 965/15.02.2008 sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008.
Cum, în speță, s-a reținut că nu este o taxă de primă înmatriculare, ci o taxă nouă pe poluare stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008, care este incompatibilă cu art. 90 ( art. 1110) TFUE, prima instanță corect a făcut trimitere la cauza C‑402/09 I. T. împotriva Statului român în care, Curtea Europeană de Justiție a hotărât la 07.04.2011 că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Impunerea acestei taxe are ca efecte descurajarea punerii în circulație, în România, a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre și încălcarea legislației comunitare.
C.J.U.E. a declarat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui astfel de sistem de impozitare, precum cel instituit de statul român, prin care aplică autovehiculelor o taxă care descurajează punerea în circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alt stat membru, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Față de cele ce preced și având în vedere că intimata reclamantă nu a contestat modul de calcul al taxei pentru emisiile poluante, critica din al doilea motiv de recurs nu poate conduce la modificarea sentinței recurate.
Nici critica referitoare la greșita acordare a dobânzii legale nu este întemeiată. Referitor la modul de rezolvare a acestei cereri privind acordarea dobânzii legale, CJUE a statuat, prin hotărârea din 18 aprilie 2013, în cauza I. ( C-565/11), că dreptul Uniunii trebuie interpretat, în sensul că se opune în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu art. 110 TFUE, ca acordarea dobânzilor să se facă în condițiile art. 124 din O.U.G. nr. 92/2003, text de lege invocat prin cerere de recurs. A mai reținut că repararea adecvată a prejudiciului cauzat prin încălcarea art. 110 TFUE nu se poate realiza decât prin plata dobânzii aferente, începând de la data plății taxei de către contribuabil.
Potrivit art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă (cererea de chemare în judecată de la fila 3 dosar fond fiind promovată după . noului Cod de procedură civilă, care a avut loc la data de 15 februarie 2013); „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
În speță, partea care a pierdut procesul în primă instanță a fost pârâta, situație în care, la cererea reclamantei, corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Așadar, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., nefiind fondat, urmează ca în temeiul art. 491 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București, cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr. 515/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2014.
Președinte, V. P. | Judecător, M. M. | Judecător, dr. A. Z. |
Grefier, L. I. |
Red.A.Z./6.10.2014
Tehn. L.I. 4 ex./6.10.2014
Fond: A. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 264/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 623/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
