Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 168/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 168/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 564/44/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 168/2014
Ședința publică de la 12 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Grefier C. M. D.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării acțiunii formulată de reclamanta S.C. M. S.A. cu sediul în B., șoseaua V. Km 10, Platforma industrială Chiscani, jud. B., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., C. P. AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE P. M. FINANȚELOR PUBLICE, M. FINANȚELOR PUBLICE - C. P. AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE, pârât AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ (în calitate de succesoare a AUTORITAȚII NAȚIONALE A VĂMILOR), având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul din data de 10.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.09.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra cererii de suspendare de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 09.05.2013, reclamanta . solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. –A.N.V. - DIRECTIA DE AUTORIZARI SI TARIF VAMAL București suspendarea efectelor Deciziei nr. 187/ANV/22.04.2013 până la soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva acesteia.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței, în esență, următoarele:
În fapt, la data de 24.04.2013 i-a fost comunicată decizia prin care s-a dispus suspendarea celor doua autorizații de antrepozit fiscal nr. RO 0007109PP02 și RO 0007109PP01 până la achitarea sumelor restante reprezentând accize, invocându-se ca temei legal prevederile art. 206 /87 din Codul fiscal cu modificări și completări, pct. 119 alin 2 si pct. 72 alin 4 lit. e) din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Consideră că decizia comunicată contravine prevederilor mai sus indicate, în condițiile în care suma reprezentând accize, de 1.074.217 lei, prevăzuta în decizie, pentru care s-a aplicat măsura, nu este reală și nu este scadentă.
În motivarea deciziei se arată că, la data de 13.04.2013, datorează bugetului de stat acciza în valoare de 1.074.217 lei, deși parte din această sumă fusese achitată conform ordinului de plata anexat iar o altă parte din aceasta sumă nu era exigibilă la data emiterii deciziei în discuție.
P. a se putea dispune măsura suspendării autorizaților, conform prevederilor art. 206/28 din Codul Fiscal, trebuie ca societatea sa nu fi achitat la termenele prevăzute de lege sumele datorate bugetului consolidat al statului cu titlu de acciză.
Or, în speță, așa cum s-a arătat mai sus, suma stabilită ca fiind datorată cu titlu de acciză nu este reală, în parte fiind achitată, în parte nefiind exigibilă.
În condițiile în care datoriile la buget nu sunt ajunse la scadență, măsura dispusă de pârâtă este abuzivă.
Mai mult, măsura respectivă a fost aplicată de un organ necompetent, în condițiile în care la alin. 4 al pct. 88 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal se indică drept organ competent să dispună măsura suspendării autoritatea vamală teritorială.
Reclamanta nu are cunoștință de adresa înregistrată la A.N.V. sub nr._/18.04.2013 prin care Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili a comunicat faptul că figurează în evidențele sale la data de 13.04.2013 cu un debit de 1.074.217 lei reprezentând restanță la plata accizei.
Cu privire la condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, consideră că întrunește toate cele trei condiții.
Cazul bine justificat derivă din împrejurarea că există dubii asupra modului de calcul și serioase obiecțiuni asupra temeiniciei acestor sume.
Paguba iminentă este inerentă în condițiile punerii în executare a deciziei contestate, pentru că s-ar ajunge în mod inevitabil la perturbarea gravă a funcționării societății.
P. blocarea conturilor se produce nu numai un „prejudiciu material și previzibil sau perturbare agravă a funcționării societății”, ci încetarea bruscă și poate definitivă a activității și . în condițiile în care societatea are în derulare un număr de 245 de contracte de credit (sold total_, numeroase contracte de colaborare cu agenți comerciali. Închiderea activității ar afecta grav și pe cei 400 de salariați. .-a comportat întotdeauna ca un bun platnic efectuând plăți regulate și consistente la bugetul consolidat al statului.
În dovedirea cererii de față, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv decizia contestată, dovezi privind formularea plângerii prealabile împotriva respectivei decizii, decizii similare emise de pârâtă anterior și care au fost suspendate și anulate în instanță, dovezi privind transmiterea către pârât a informațiilor solicitate de aceasta, contracte încheiat cu diverși agenți economici etc. De asemenea, reclamanta a făcut dovada consemnării la dispoziția pârâtei a sumei de 2000 lei cu titlu de cauțiunea (fila 190).
Pârâta a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare in principal ca lipsita de interes si, in subsidiar, ca nefondată susținând, în esență, următoarele:
P. Decizia nr. 187/ANV din 22.04.2013 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Autorizări și Tarif Vamal au fost suspendate autorizațiile de antrepozit fiscale ale reclamantei.
Ulterior, aceleași autorizații de antrepozit fiscal deținute de reclamantă au fost revocate.
Având în vedere faptul că, ulterior suspendării autorizațiilor, acestea au fost revocate, reclamanta nu poate justifica un interes legitim în soluționarea prezentei cauze, motiv pentru care solicită să se respingă cererea de suspendare a efectelor Deciziei nr. 187/A.N.V. din 22.04.2013 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Autorizări și Tarif Vamal ca inadmisibilă.
Contrar celor reținute de prima instanță, nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
P. sentința nr. 119/30 mai 2013 pronunțată în cauză, Curtea de Apel G. a respins ca nefondată excepția lipsei de interes invocată de pârâtă. Totodată, a admis acțiunea reclamantei și a dispus, pe cale de consecință, suspendarea efectelor Deciziei nr. 187/ANV/22.04.2013 emisă de Direcția de Autorizații și Tarif Vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, până la pronunțarea instanței de fond.
P. a hotărî astfel, Curtea a reținut că împrejurarea că ulterior emiterii deciziei a cărei suspendare se solicita prin prezenta, autorizațiile de antrepozit fiscal au fost si revocate nu constituie o cauză în sine care să excludă interesul reclamantei în solicitarea suspendării efectelor deciziei paratei de suspendare a autorizațiilor de antrepozit, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, cererea de suspendare prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art.14 din Legea nr.554/2004 și art.215 alin.2 din O.G.nr.92/2003, este fondată, în raport de următoarele considerente:
Potrivit dispozițiunilor de principiu ale art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său.
Pe de altă parte, potrivit art. 14 alin. 1 din același act normativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii sale.
În speță, reclamanta a formulat contestație împotriva actului administrativ a cărui suspendare o solicită, apreciind că măsura dispusă prin decizia respectivă este netemeinică și nelegală și a achitat cauțiunea prevăzută de lege, așa încât aceasta este îndreptățită a beneficia de măsura suspendării executării.
Așa cum în mod constant a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. În cauza de față, reclamanta s-a referit și a susținut acest element, dovedind că a atacat actul administrativ, susținând și motivând nelegalitatea acestuia.
Firește, în cadrul procedurii de suspendare, instanța nu trebuie să analizeze aceste motive, ci doar să constate că ele au fost invocate și că ele ar putea conduce la desființarea actului atacat.
P. cererea formulată reclamanta a invocat în privința cazului bine justificat împrejurarea că există dubii asupra modului de calcul și serioase obiecțiuni asupra temeiniciei sumelor reținute cu titlu de accize, în condițiile în care din suma reținută cu titlu de accize în decizia contestată, o parte a fost achitată, conform ordinului de plată depus la dosar, iar altă parte din sumă nu este exigibilă, din motive de nelegalitate argumentate de reclamantă, ce necesită verificări din partea instanței și care constituie fără dubiu un caz bine justificat, în accepțiunea art.2 lit. t din Legea nr.554/2004.
Din înscrisurile depuse rezultă că în prezent reclamanta are în derulare mai multe contracte comerciale, contracte de credit precum și un număr de 400 de angajați.
În privința pagubei iminente este evident că blocarea conturilor reclamantei și trecerea la executarea silită pentru suma reținută de organele fiscale poate constitui un motiv serios pentru blocarea sa financiară. O asemenea împrejurare ar putea evident avea efecte păgubitoare și în planul achitării altor datorii fiscale.
Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerile reclamantei confirmă iminența pagubei condiționată de punerea de îndată în executare a actelor atacate.
Sentința susmenționată a fost atacată cu recurs de către D.G.F.P. G., Ministerul Finanțelor Publice și de A.N.A.F. P. decizia nr. 1410/19 martie 2014 Î.C.C.J. a admis recursurile declarate în cauză și a dispus casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță, reținând, în esență, că prima instanță a pășit la soluționarea fondului cauzei fără a stabili cadrul procesual dedus judecății, în ceea ce privește părțile implicate în litigiu, având în vedere precizările formulate de reclamantă în data de 13 mai 2013. În concret, s-a reținut de către instanța de recurs că, deși instanța de fond a citat pentru termenul acordat la data de 30 mai numai pe reclamantă și pe intimata A.N.A.F., conform precizării de acțiune, pe care instanța nu a reținut-o în hotărârea pronunțată, a consemnat în practicaua și dispozitivul sentinței atacate pe Ministerul Finanțelor Publice, ca pârât, căruia i-a comunicat hotărârea instanței de fond, fără însă ca acesta să fi fost citat la termenul stabilit de instanță pentru soluționarea cauzei.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel G. sub nr._ din data de 30.06.2014.
Față de împrejurarea că în data de 06.05.a.c. față de reclamantă s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență (încheierea nr. 154/06.05.2014 a Tribunalului B.), reclamanta a fost citată în cauză prin administratorul judiciar; consorțiul format din Prime Insolv Practice S.P.R.L. și Sierra Quadrant S.P.R.L. Filiala B., administrator care, încă din data de 05.06.2014 (a se vedea cererea de la fila 150 dosar recurs) opinase în sensul că a operat suspendarea de drept a cererii ce face obiectul cauzei pendinte, făcând trimitere la art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Intimata-pârâtă din prezenta cauză, respectiv emitentul actului a cărui suspendare se solicită prin prezenta, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări în rejudecarea cererii.
Procedând la analizarea excepției lipsei de interese invocate de către pârâtă în primul ciclu procesual, Curtea o califică drept nefondată și o va respinge ca atare, apreciind că revocarea autorizațiilor de antrepozit ulterior suspendării acestora este irelevantă, subzistând interesul reclamantei în solicitarea suspendării actului administrativ de suspendarea a autorizațiilor respective tocmai din perspectiva faptului că respectiva măsură este de natură a afecta pe reclamantă.
Cererea de suspendare este fondată și urmează a fi admisă ca atare.
Potrivit disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond”.
Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, dacă există un caz bine justificat in sensul art. 2 alin 1 lit. t din Legea nr. 554/2004 și dacă există iminența producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin 1 lit. s din același act normativ.
Astfel, analizând prima condiție, instanța reține că potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. t din lege, sunt cazuri bine justificate acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială in privința legalității actului administrativ.
În speță, reclamanta a formulat contestație împotriva actului administrativ a cărui suspendare o solicită, apreciind că acciza indicată ca și exigibilă prin această decizie nu este datorată în condițiile în care suma respectivă a fost achitată în parte și nu era în totalitate exigibilă la data impunerii. În plus, reclamanta a achitat cauțiunea prevăzută de lege, așa încât aceasta este îndreptățită a beneficia de măsura suspendării executării.
Fără a antama fondul cauzei, instanța apreciază că nemulțumirea reclamantei față de actul administrativ a cărei suspendare a executării o cere prin prezenta, nemulțumire declinată în cadrul contestației formulate în cauză, se încadrează într-un caz bine justificat în accepțiunea disp. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, existând dubii față de legalitatea și temeinicia sumei solicitate reclamantei cu titlu de acciză, verificarea acestor susțineri fiind, însă, condiționată de adâncirea cercetării materialului probator.
Referitor la a doua condiție cerută de disp. art. 2 alin 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, respectiv iminența producerii unei pagube, instanța reține că din actele depuse la dosar (contracte de credit, contracte de vânzare-cumpărare și contracte de prestări servicii, în care reclamanta are calitatea de vânzător, respectiv de beneficiar, contrate aflate în derulare) rezultă că reclamanta este în situația de a nu-și putea onora obligațiile, plata imediată a sumelor de bani stabilite de pârâtă fiind de natura a destabiliza funcționarea societății.
Suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității, atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află sub un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizate.
În plus, instituția juridică analizată trebuie să ofere contribuabilului o protecție adecvată împotriva arbitrariului ceea ce realizează și Legea nr. 554/2004, modificată.
Legiuitorul național a fost obligat să găsească criterii pertinente pentru suspendarea executării actelor administrative până la clarificarea exactă a gradului de conformare a acestora cu normele juridice aplicabile în speță.
În acest sens sunt și prevederile Recomandării nr. R (89)9 a Consiliului de Miniștri ai Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorității jurisdicționale competente ca atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanele particulare cointeresate în această decizie să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca astfel să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aferent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
În aceste condiții, Curtea constată că atât din recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 evocată, cât și din cuprinsul art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 rezultă fără echivoc că exercițiul dreptului unei persoane, fizice sau juridice, de a obține suspendarea provizorie a executării unui act administrativ, este condiționat de îndeplinirea de către aceasta a două condiții cumulative, respectiv condiția existenței unui caz bine justificat și condiția nevoii de a se preveni producerea unei pagube iminente, dificil sau imposibil de a mai fi reparată în viitor.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, așadar o situație de excepție în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare a aparenței dreptului întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.
Pe lângă aceste două condiții, motivele suspendării trebuie să apară de la prima vedere ca fiind temeinice, astfel spus trebuie să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului contestat.
Motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în cuprinsul contestației împotriva deciziei de suspendare a autorizațiilor de antrepozit fiscal, apar, la o primă analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, ca apte să conducă la reținerea că în cauză ar exista un caz bine justificat.
Cea de-a doua condiție, paguba iminentă este dată de prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, față de profilul de activitate al reclamantei. Îndeplinirea condiției „pagubei iminente” în speță este de ordinul evidenței de vreme ce reclamanta a intrat între timp în procedura de insolvență. Această împrejurare nu este, însă, în opinia Curții, de natură a atrage suspendarea de drept a judecății cererii de suspendare de față, nefiind vorba de o acțiune formulată împotriva reclamantei, ci de către reclamantă și la care nu s-a renunțat de către aceasta prin noul reprezentant legal (administratorul judiciar, responsabilizat prin lege să se preocupe de întregirea patrimoniului debitoarei aflate în procedură de insolvență).
P. motivele mai sus expuse, urmează a fi admisă cererea de suspendare cu consecința suspendării executării Deciziei nr. 187/A.N.V./22.04.2013 emisă de pârâta A.N.A.F. – A.N.V. - DIRECTIA DE AUTORIZARI SI TARIF VAMAL.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca fiind nefondată, excepția lipsei de interes invocată de pârâtă.
Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. M. S.A. cu sediul în B., șoseaua V. Km 10, Platforma industrială Chiscani, jud. B., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., ., C. P. AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE P. M. FINANȚELOR PUBLICE, M. FINANȚELOR PUBLICE - C. P. AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE, sector 5, ., AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ (în calitate de succesoare a AUTORITAȚII NAȚIONALE A VĂMILOR) sector 5, ., și, în consecință:
Suspendă efectele Deciziei nr. 187/ANV/22.04.2013 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția de Autorizări și Tarif Vamal până la pronunțarea instanței de fond.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Septembrie 2014.
Președinte, G. I. | ||
Grefier, C. M. D. |
Tehnoredactare motivare GI/09.10.2014
DMC/10 ex/09.10.2014
.>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1496/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 8325/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
