Acţiune în constatare. Sentința nr. 152/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 152/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 1298/89/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4180/2013
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte – C. M.
Judecător – T. D. M.
Judecător – Ș. D.
Grefier – F. F.
S-a luat în examinare recursul introdus de V. Z., împotriva sentinței nr. 1529/CA/2013 din 03.06.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina a avut termen de soluționare la data de 28 octombrie 2013, lucrările fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04 noiembrie 2013.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de fața;
Prin sentința nr.1529/CA/ din 3 iunie 2013, Tribunalul V. a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere având ca obiect constatarea că între reclamantă și pârâta . există raport contractual, și ca neîntemeiată cererea având ca obiect restul pretențiilor formulate de reclamantă, în contradictoriu cu aceeași pârâtă; cererea formulată în contradictoriu cu A. Națională de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilități Publice și cu Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor-Comisariatul Județean V. fiind respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasiva în cauză.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut că, prin contractul de prestări servicii pentru furnizarea apei potabile și evacuarea apelor uzate și meteorice nr._/26.07.2005, RAGCL Bârlad în calitate de operator, s-a obligat să presteze, în folosul reclamatei, în calitate de utilizator, servicii de furnizarea apei potabile și evacuarea apelor uzate, că, la data de 8.08.2005, în locuința celei în cauză au fost montate contoare de apă rece și apă caldă, că, la data de 25.08.2008, cele două contoare au fost demontate, în vederea verificării lor metrologice, și că, în perioada 31.08._11, . emis facturi pentru consumul de apă; prin Hotărârea nr.179/2007, Consiliul Local Bârlad concesionând serviciile de alimentare cu apă și canalizare, din municipiul Bârlad, către operatorul ..
S-a mai reținut că, prin sentința nr.3029 din 10.11.2011 a Judecătoriei Bârlad, păstrată prin decizia nr.11 din 25.01.2012 a Tribunalului V., a fost admisă acțiunea în daune contractuale formulata de . contradictoriu cu pârâta V. Z., aceasta fiind obligată la plata prețului serviciilor ce i s-au asigurat, în perioada august 2008-mai 2011, precum și la plata majorărilor de întârziere, calculate în baza art. 42 alin.10 din Legea nr.51/2006.
Procedând la examinarea capătului de cerere având ca obiect constatarea inexistenței raportului contractual/obligațional între reclamantă și RAGCL Bârlad, respectiv SA A. SA-Sucursala Bârlad, precum și a dreptului de proprietate asupra apometrelor interioare și exterioare, prima instanță a considerat-o ca fiind inadmisibilă, întrucât reclamanta are la dispoziție acțiunea în realizare, conform art.111 Cod procedură civilă; în condițiile în care dreptul de proprietate asupra apometrelor a fost recunoscut de pârâta, care a invitat-o pe reclamantă să le preia, ele fiind de altfel montate la data de 30.04.2013, când s-a încheiat un nou contract de furnizare și prestare serviciu alimentare cu apă, înregistrat sub nr._/2013.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului nelegal al interzicerii dreptului de acces la utilități, prima instanță, având în vedere ca pârâta nu a interzis reclamantei accesul, a respins aceasta solicitare, cu atât mai mult cu cât aceasta din urma nu a achitat daunele stabilite prin sentința nr. 3029/2011, iar beneficiul prestării de servicii a fost asigurat de îndată ce s-a încheiat noul contract, ocazie cu care apometrele au fost restituite proprietarului și montate, neexistând nici un moment un refuz de predare a acestora.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta V. Z., care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că: „Tribunalul V. nu doar că nu a respectat principiile privitoare la rejudecare, mai mult a încălcat principiul autorității lucrului judecat, ignorând dispozițiile exprese, imperative și de strictă interpretare cuprinse în dispozitivul dispoziției instanței de control judiciar”, considerând că: „este de principiu că orice rejudecare reprezintă o nouă judecată”.
Susținând că: „ am fost determinată sa achit suma de 468 lei, reprezentând consumuri pe perioada 31.08._09, la care se adaugă penalități lunare, până la data de 30.04.2011”, recurenta apreciază că: „Tribunalul nu a soluționat nici unul dintre obiectivele înscrise în dispozitivul soluției de trimitere, schimbând înțelesul vădit, lămurit și neîndoielnic dedus judecății”, considerând că: „Instanța dă dovadă de cinism impardonabil când afirmă că respinge capătul de cerere privind constatarea caracterului nelegal al interzicerii dreptului la utilități”, necerând explicații „pentru motivele pentru care pârâta . a predat/montat apometrele abia la data de 30 aprilie 2013, când achitarea unor sume necuvenite și nelegale (în total 468 lei) s-a făcut încă din 19 ianuarie 2013”.
Considerând că: „cele conținute în alin. l și 2 din pag.6 a sentinței recurate, rămân lipsite de obiect, fiind niște divagații nesustenabile”, că: „Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut și încă ceea ce nu s-a cerut”, că s-a făcut „o grava eroare de apreciere, atunci când pretinde ca am o acțiune în realizarea dreptului, exonerând pe toți pârâții de orice răspundere”, și că: „sentința nu este motivată” „ea sustrăgându-se astfel verificării instanței de control judiciar și implicit acoperirea iregularităților procedurale săvârșite”, recurenta solicită „admiterea cererii de recurs sub toate capetele”.
Intimatele nu au depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea consideră că verificarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate nu se poate realiza decât în limitele și prin prisma celor dispuse de către instanța de control judiciar prin decizia nr.723 din 6 martie 2013.
În acest sens, Curtea constată că instanța de fond, cu ocazia rejudecării pricinii, era obligată să se pronunțe doar cu privire la cererile ce aveau ca obiect: „constatarea inexistenței raportului contractual/obligațional între reclamantă, R.A.G.C.L. Bârlad(fost) și A.-Bârlad, constatarea dreptului de proprietate asupra apometrelor interioare și exterioare, constatarea caracterului nelegal al interzicerii dreptului de acces la utilități și obligarea la restituirea și instalarea apometrelor interioare”, menținându-se restul dispozițiilor ce nu contraveneau hotărârii menționate.
În raport de aceste limite, Curtea apreciază că în mod justificat prima instanță a reținut că cererea reclamantei de a se constata inexistența raportului contractual/obligațional era lipsită de o bază legală, din moment ce între părțile contractante a existat un astfel de raport contractual, iar chestiunile legate de executarea sau de încetarea efectelor respectivului contract nu se puteau cerceta și soluționa în cadrul unei acțiuni în constatare, în procedura consacrată de art. 111 din Codul de procedură civilă, ci doar în cadrul unei acțiuni prin care reclamanta să își fi valorificat drepturile de parte în raportul contractual, respectiv pe calea unei acțiuni având ca obiect obligarea furnizorului de utilități să execute obligația pe care și-a asumat-o; acțiunea în constatare fiind în mod justificat apreciată a fi inadmisibilă.
De altfel fiind dovedit că reclamanta nu a plătit prețul prestațiilor ce i s-au furnizat, nici nu exista temei pentru a se reține caracterul nelegal al interzicerii dreptului de acces la utilități, deoarece orice prestație este condiționată de îndeplinirea contraprestației de către cealaltă parte contractantă, condiție nu ce nu a fost îndeplinită în cauză, împrejurare care a justificat sistarea furnizării apei reci, sistarea executării prestației nefiind sinonimă cu interzicerea dreptului de a beneficia de utilități.
Curtea apreciază că, pe deplin justificat, prima instanță a stabilit că serviciul a fost reluat de îndată ce debitorul și-a achitat datoria, ocazie cu care au fost restituite apometrele, fiind redată în funcțiune conducta de alimentare cu apă și pusă în funcțiune aparatura de înregistrare a consumului, problema stabilirii întârzierii efectuării acestei operațiuni depășind de altfel limitele acțiunii în constatare, pe care reclamanta-recurentă a formulat-o; cu atât mai mult cu cât ultima plata efectuată, în contul prestațiilor realizate de către furnizorul de servicii, respectiv a verificărilor metrologice, s-a efectuat la data de 30 aprilie 2013.
Ca atare, constatând ca hotărârea primei instanțe este temeinica și legală, și că reclamanta-recurentă nu poate invoca în sprijinul cererii sale propria culpă, respectiv faptul de a nu-și fi îndeplinit, la termen și în condițiile cuvenite obligațiile de plată a prețului prestației, către furnizorul de servicii, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de către reclamantă ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta V. Z. împotriva sentinței nr. 1529/CA/03.06.2013, pronunțată de Tribunalul V. sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător
C. M. T. D. M. Ș. D.
Grefier
F. F.
Red. T.D.M.
Tehnored. F.F.
2 ex/ 4.11.2013
jud.fond - P. I. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4160/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3052/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
