Anulare act administrativ. Decizia nr. 3115/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3115/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 3360/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 3115/2013
Ședința publică din 16 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte – T. D. M.
Judecător – G. A.
Judecător – C. M.
Grefier – F. F.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul P. M. Iași împotriva sentinței civile nr. 676/CA/2013 din 19.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 septembrie 2013.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 676/CA/ din 19 februarie 2013, Tribunalul Iași a
admis acțiunea formulata de reclamantul P. Județului Iași, în contradictoriu cu pârâtul P. M. Iași anulând Dispoziția nr.1613 din 3 noiembrie 2011, emisă, de P. M. Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin Dispoziția nr.1613 din 3 noiembrie 2011, P. M. Iași a dispus închirierea, cu prioritate, fără licitație, a spațiului comercial, situat în Iași, ., ., parter, având o suprafața utilă de 77,05 mp, către numitul S. C., și că, procedând astfel, au fost încălcate prevederile art.36 alin. c din Legea nr.215/2001, care dau în competența consiliului local atributul administrării domeniului public și privat al M. Iași.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâtul P. M. Iași, care consideră hotărârea pronunțată ca fiind nelegală, pentru ca instanța de fond nu a avut în vedere apărările formulate, prin care se arăta că „domnul S. are dreptul, potrivit prevederilor art.5 alin.1 lit.c din Legea nr.341/2004, la cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial, cu o suprafață utilă de până la 100 mp." și că: „În vederea punerii în aplicare a acestei prevederi legale, prin Hotărârea Consiliului Local Iași nr.265/2006 (act administrativ necontestat) a fost constituită Comisia pentru analiza solicitărilor formulate în temeiul Legii nr.341/2004; potrivit art.2 al H.C.L. 265/2006 acordarea drepturilor făcându-se la propunerea Comisiei, prin dispoziție a Primarului”, „domnul S. optând pentru atribuirea unui spațiu comercial, astfel că s-a aprobat, de către comisie, închirierea cu prioritate, fără licitație, a spațiului comercial indicat".
Recurentul mai susține că: „Tribunalul Iași a reținut ca întemeiată cererea de chemare în judecată, însă reclamantul-intimat aduce de fapt critici modului de adoptare a H.C.L. 265/2006, nu acesta este obiectul acțiunii, P. Județului lași neexercitându-și tutela administrativă împotriva H.C.L. 265/2006, act administrativ care produce efecte, stabilindu-se ca primarul să acorde (prin dispoziție) drepturile prevăzute de Legea 341/2004, la propunerea Comisiei constituite în acest scop”, motive pentru care se solicită respingerea acțiunii.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că, urmare primirii de la Asociația 22 Decembrie 1989 Iași a listei cu membrii ei care au optat pentru un spațiu comercial pus la dispoziția de Primăria M. Iași, Comisia pentru analiza solicitărilor formulate în temeiul Legii nr.341/2004, prin procesul verbal ce a fost înregistrat sub nr._/18.10.2011, a stabilit să atribuie spații comerciale celor nominalizați în lista având nr.42/17.10.2011, în finalul documentului făcându-se precizarea că: „Spațiile rămase neatribuite vor fi propuse revoluționarilor care nu fac parte din asociații, în ordinea vechimii cererii”.
Se mai constată că, în considerarea celor consemnate în procesul verbal nr._ din 18.10.2011, în temeiul art.2 din H.C.L. 265/28.07.2006, P. M. Iași, în temeiul Legii nr.215/2001, a aprobat închirierea cu prioritate, fără licitație, a spațiului comercial din municipiul Iași, ., ., parter, cu o suprafața utilă
de 77,05 mp., de către S. C., și că, în exercitarea dreptului său de tutelă administrativă, P. Județului Iași a solicitat, la data de 27 martie 2012, „anularea ca nelegală a Dispoziției nr.1613/03.11.2011”.
Constatând că acest act administrativ a fost emis „cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competență”, invocând în acest sens faptul că: „hotărârea consiliului local pe care se întemeiată dispoziția primarului nu a fost adoptată cu îndeplinirea cvorumului necesar pentru actele administrative care privesc patrimoniul, în consecința prin actul administrativ invocat (Hotărârea nr. 265/2006) consiliul local nu putea delega aceste atribuții Primarului Municipiului, Iași" și că; „printr-un act administrativ nu pot fi stabilite reglementări proprii cu încălcarea prevederilor legale”.
În raport de această situație de fapt, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că dispoziția atacata a fost emisă de pârât în baza și în vederea executării hotărârii adoptate de Consiliul Local al M. Iași în anul 2006, pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 341/2004, și că, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de formă și de principiu, acesta se înscrie în sfera atribuțiilor conferite primarului de art.61 alin.2 din Legea nr.215/2001 privind administrația publica locală.
Se mai constată că reclamantul nu contestă faptul că numitul S. C. este îndreptățit a i se „închiria cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial cu o suprafață utila de până la 100 m²”, în condițiile stabilite prin Legea nr.341/2004, și că principala critică ce se aduce dispoziției emisă de P. M. Iași este aceea că: ”hotărârea consiliului local pe care se întemeiază dispoziția primarului nu a fost adoptată cu îndeplinirea cvorumului necesar pentru actele administrative care privesc patrimoniul, și în consecința prin actul administrativ invocat consiliul local nu putea delega aceste atribuții Primarului M. Iași".
În raport de aceste coordonate ale situației de fapt, ce s-au reținut în prezenta cauză, Curtea constată că problema pe care a ridicat-o reclamantul-intimat nu este aceea că actul autorității executive, ce a fost emis în baza și în vederea punerii în executare a H.C.L. nr. 265/2006, nu ar fi respectat condițiile de valabilitate cerute unui act emis în regim de putere publică, ci aceea că delegarea de competență s-a realizat cu încălcarea prevederilor art.45 alin.3 din Legea nr. 215/2001, considerându-se că în aceste condiții H.C.L. nr.265/2006 este lovită de nulitate, având în vedere și prevederile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Curtea consideră că, din moment ce reclamantul-intimat nu a uzat de procedura consacrată de art.19 alin. 1 lit.e din Legea nr.340/2004 sau dacă a urmat-o el nu a sesizat aspecte de nelegalitate ale H.C.L. nr.265/2006, P. nu mai are dreptul ca, pe o cale indirectă, prin coborârea până la nivelul unor simple considerente/aprecieri cu privire la condițiile în care a fost adoptată hotărârea menționată și la efectele pe care aceasta le produce, să susțină că delegarea de competență „nu a fost adoptată cu îndeplinirea cvorumului necesar”, și că, pe cale de consecință, dispoziția nr.l613/3.11.2011, ce a fost emisă de P. M. Iași „încalcă prevederile legale referitoare la competență” o logică elementară juridică impunând ca prioritară acțiunea de anulare a actului de autoritate ce a dat naștere pretinsei încălcări a legii și abia după aceea cererea de înlăturare a efectelor acestuia.
Având în vedere că, prin H.C.L. nr.265/2006, Consiliul Local al M. Iași a stabilit modalitățile de aducere la îndeplinire a prevederilor Legii nr.341/2004, și că aceasta, prin sfera sa de reglementare, se înscrie în categoria actelor administrative cu caracter normativ, Curtea apreciază că, pentru a pune în discuție legalitatea actului emis de P. M. Iași, în baza și în vederea executării dispozițiilor Consiliului Local Iași, reclamantul nu numai că era în măsură, dar în același timp era obligat, de actul normativ ce-i reglementează statutul juridic, să solicite instanței competente, separat sau odată cu introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, anularea hotărârii menționate; neurmarea acestei căi privându-l de dreptul de a pune în discuție orice chestiune ce ar viza actul autorității deliberative, care, în aceste condiții, rămâne valabil și pe deplin opozabil, atât autorităților publice implicate, cât și instituției publice chemată să exercite tutela administrativa.
Pe de alta parte, Curtea apreciază că, deși H.C.L. nr.265/2006 se refera la modalitatea de utilizare a unor bunuri aflate în patrimoniul M. Iași, acest fapt nu implica în mod absolut îndeplinirea condiției de cvorum evocată, instituită prin art.45 alin.3 din Legea nr.215/2001, întrucât în cauză ne aflăm într-o situație juridică atipică, în care obligația de a acționa, în sensul celor prevăzute de art. 5 alin. 1 lit.c din Legea nr.341/2004,
a fost stabilită printr-un act normativ cu forță juridică superioară actului contestat de reclamant, normă prin care Parlamentul României, în considerarea principiului respectului și gratitudinii față de eroii-martiri și luptătorii participanți la acțiunile desfășurate pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, a fost cel care a stabilit care sunt persoanele ce pot să beneficieze de respectivele facilități, obiectul acestora, limitele lor, și condițiile de transpunere în practica a dreptului.
Din moment ce voința Parlamentului primează în raport cu voința celor care alcătuiesc consiliul local municipal, H.C.L. nr.265/2006 trebuia considerată, în acest caz, a fi doar un simplu act de transpunere, la nivel local, a principiilor și prevederilor Legii nr.341/2004 și nu un act de voință pe deplin autonom; dispoziția atacată fiind în realitate un simplu act de finalizare a celor hotărâte de către Comisia constituită în baza hotărârii menționate, fiind ușor sesizabil că, în cauza de față, nu pârâtul a fost cel care a avut inițiativa închirierii spațiului comercial sau a individualizării bunului ce s-a închiriat „cu prioritate, fără licitație”, întrucât, astfel precum impuneau prevederile Legii nr.341/2004; decizia a aparținut, în întregul ei Comisiei pentru analiza solicitărilor formulate în temeiul Legii nr.341/2004.
D. urmare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, anulându-se în fapt efectele juridice ale unui act administrativ cu caracter normativ, care a fost și este încă în vigoare și care produce efecte juridice depline, atât în ceea ce privește autoritățile publice implicate, cât și în ceea ce privește instituția publică care exercită tutela administrativă, și că atât hotărârea adoptată de consiliul local, cât și dispoziția primarului, nu fac altceva decât să transpună în practică prevederile imperative ale Legii nr.341/2004, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârât, în sensul că, modificând în tot hotărârea atacată, va respinge acțiunea promovată de reclamantul P. Județului Iași, ca fiind nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. Iași împotriva sentinței nr. 676/CA/ din 19 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul P. Județului Iași, în contradictoriu cu pârâtul P. M. Iași, ca fiind nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător
T. D. M. G. A. C. M.
Grefier
F. F.
Red. T.D.M.
Tehnored. F.F.
2 ex./24.09.2013
Jud. fondului: P. E.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4159/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 2715/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
