Anulare act administrativ. Decizia nr. 1350/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1350/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 498/89/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1350/2013
Ședința publică din 22 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte – C. M.
Judecător – T. D. M.
Judecător – G. A.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare recursul introdus de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean V., împotriva sentinței civile nr. 1286 din 03.12.2012 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 aprilie 2013, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 aprilie 2013.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1286/CA/ din 3 decembrie 2012, Tribunalul V.lui a admis acțiunea formulată de reclamantul N. N., în numele și pentru Societatea „Z.-Hoceni”, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul Județean V., în sensul că a anulat decizia de soluționare a contestației nr. 27 și nr. 28 din 04.01.2012, precum și procesul verbal nr._ din 09.12.2011, acte ce au fost emise de către pârâtă, urmare respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului; acțiunea formulată de Asociația „Z. Hoceni”, în contradictoriu cu A.P.I.A. - Centrul Județean V., fiind respinsă pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 27 și nr. 28 din 04.01.2012, emise de Agenția de plăți și intervenție pentru agricultură - Centrul județean V., a fost respinsă contestația formulată de Asociația „Z. Hoceni” împotriva procesului verbal nr._ din 09.12.2011, emis de pârât, act administrativ prin care s-a stabilit că fermierul N. N., în nunele Societății „Z. Hoceni”, datorează pârâtei suma de 182.687,79 lei, reprezentând plată necuvenită, obținută în baza deciziei nr._ din 20.05.2009, emisă de aceeași pârâtă, constând în sprijin financiar acordat pentru anul 2008, și că motivul pentru care a fost stabilită această obligație a constat în faptul că contractul de închiriere nr. 1521 din 14.04.2008, prin care s-a aprobat folosirea de către membrii societății menționate a unei suprafețe de teren, cuprinde o referire la Codul de înregistrare fiscală a societății, cod pe care aceasta 1-a obținut abia la data de 16.02.2009, și că în aceste condiții contractul nu poate fi considerat valabil.
În raport de deficiențele reținute de emitentul actului administrativ contestat, prima instanță a apreciat că în cauză se impune a se stabili care este persoana care a primit ajutorul, în condițiile prevăzute de OUG nr. 125/2006, și implicit cărei persoane îi revine obligația de restituire, în cazul constatării unor nereguli, potrivit prevederilor OUG nr. 66/2011.
Din această perspectivă, prima instanță a reținut că, prin decizia nr._ din 20.05.2009, sprijinul financiar, în sumă de 181.020,63 lei, a fost acordat, pentru anul 2008, reclamantului N. N., în considerarea cererii depusă de acesta la data de 17.04.2008, cerere ce a fost făcută de administratorul menționat în numele și pentru Societatea „Z. Hoceni”, pentru o suprafață totală de 808,58 ha, societate care a fost înființată în baza art. 2 din Legea nr. 36/1991, ca o asociere simplă, fără personalitate juridică, funcționând doar in baza unui contract de societate, act din care rezultă că administrarea societății a fost încredințată administratorului unic N. N., contractat considerat a fi supus reglementărilor cuprinse în art. 1520 - 1522 Cod civil.
Raportându-se la acest cadru normativ, prima instanță a considerat că ajutorul a fost acordat în beneficiul asociaților societății menționate și că, pe cale de consecință, obligația de plată trebuia să se stabilească în sarcina tuturor acestora, și nu doar în sarcina lui N. N., astfel cum s-a stabilit prin procesul verbal nr._ din 09.12.2011, în condițiile în care, la data emiterii actului de autoritate menționat, care se, constituie în titlu de creanță, societatea beneficiară fusese desființată, ca urmare a hotărârii adunării generale a membrilor ei, din data de 05.02.2009, ea fiind radiată din evidentele D.G.F.P. V. la data de 28.01.2011, entitate ce nu mai putea face astfel obiect al măsurilor dispuse prin procesul verbal menționat.
Prima instanță a mai stabilit că există și un al doilea motiv pentru care se impune anularea procesului verbal nr._/09.12.2011, și anume acela că, pentru anul 2008, Societatea „Z.-Hoceni” a probat că a închiriat suprafața de 808.58 ha teren, aflat în proprietatea privată a Comunei Hoceni, și că aceasta a fost pusă la dispoziția tuturor crescătorilor de animale din comună, operațiune ce a fost aprobată de Consiliul Local al comunei Hoceni, prin hotărârea nr. 31 din 6 iunie 2007, pentru o perioadă de 2 ani; act de autoritate care se bucură de prezumția de legalitate și care atestă pe deplin legalitatea convenției de care a beneficiat Asociația „Z.-Hoceni”, considerând, în aceste condiții, faptul consemnării eronate a numărului hotărârii, prin care s-a aprobat închirierea suprafeței de 808,58 ha, ca neputând fi asimilat unei nereguli, în sensul în care acest termen este definit de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.6/2011; neexistând nici un dubiu cu privire la faptul închirierii și respectiv la faptul folosirii suprafeței de 808,58 ha ca pășune, de către societatea menționată, închiriere care vizează în mod explicit forma asociativă fără personalitate juridică, înființată în anul 2007.
Constatând că Societatea „Z. Hoceni” a fost înființată, pe baze contractuale, la data de 06.06.2007, că administratorul acesteia - N. N. - este cel care a semnat contractul de închiriere, act pe care nu s-a aplicat sigiliul asociației, și că Asociația Crescătorilor de Animale „Z. Hoceni” a dobândit personalitate juridică, în condițiile OG nr. 26/2000, abia prin hotărârea din 8 mai 2009, a Judecătoriei Huși, prima instanță a apreciat că titulatura de asociație, pentru Societatea „Z. Hoceni”, a fost preluată din art. 2 din Legea nr. 36/1991, în baza căreia aceasta s-a înființat, și că, comparând actele de înființare ale Asociației Crescătorilor de Animale „Z. Hoceni” cu contractul de înființare a Societății „Z. Hoceni”, rezultă că cele două entități au asociați diferiți, că formele de asociere sunt diferite, că temeiul de drept pe baza cărora ele au fost înființate este diferit, și că în aceste condiții nu se putea reține că Asociația Crescătorilor de Animale „Z. Hoceni” este continuatoarea Societății „Z. Hoceni”.
În aceeași ordine de idei, prima instanță a considerat că simplul fapt că, în cursul verificărilor efectuate de pârâtă, la aceasta s-a depus contractul de închiriere datat 14.04.2008, în care este menționat codul de înregistrare fiscală al Asociației Crescătorilor de Animale „Z. Hoceni” care a dobândit personalitate juridică abia în anul 2009, nu poate afecta existența și valabilitatea contractului de închiriere din anul 2008, apreciind că aceasta probează pe deplin realitatea și legalitatea contractului de locațiune, coroborând acest fapt și cu împrejurarea că, prin HCL nr. 31/2007, Primăria Hoceni a aprobat închirierea suprafeței de teren menționate în cuprinsul contractului, către asociația existentă la acea dată.
Raportându-se și la prevederile art. 2 lit. a) din OUG nr. 66/2011, prima instanță a concluzionat că în cauză s-a probat faptul că suprafața de teren menționată în cuprinsul HCL nr. 31/2007, dar și în contractul de închiriere, aflat la fila 69 dosar, a fost folosită de Societate, și că în aceste condiții nu se putea reține în sarcina beneficiarului sprijinului financiar vreo neregulă, care să conducă la obligarea asociaților la restituirea ajutorului primit, și că, prin emiterea actului contestat, pârâtul a încălcat principiul proporționalității, în înțelesul dat acestui termen de art. 2 lit. n) din OUG nr. 66/2011, considerând creanța bugetară ca nefiind adecvată neregulii constatate.
Constatând că Asociația Crescătorilor de Animale „Z. Hoceni” nu are calitate procesuală activă, întrucât nu este continuatoarea Societății „Z. Hoceni”, că, din moment ce reclamantul N. N. a fost identificat în cuprinsul procesului verbal contestat cu datele sale personale, acestuia trebuie să i se recunoască calitatea procesuală necesară pentru a contesta actul emis în sarcina sa, și că debitorul obligației de restituire nu a fost complet identificat, în condițiile în care s-a probat închirierea terenului pentru anul 2008, prima instanță a considerat admisibilă acțiunea formulată de N. N., în numele Societății „Z. Hoceni”, drept pentru care a dispus anularea actelor emise de către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâtul Centrul Județean APIA V., care suspine că: „modul în care a procedat instanța în analiza situației create este atipic, depășindu-se cadrul legal reglementat, după care funcționarul care gestionează dosarul de sprijin este obligat să lucreze”, „funcționarul public fiind ținut să verifice mai întâi conformitatea actelor depuse de fermier, în sprijinul cererii, și, numai dacă aceste acte sunt găsite ca îndeplinind cerințele legale, să treacă la celelalte etape”, acestuia nefiindu-i permis „să efectueze verificări suplimentare, pentru a complini omisiunile, greșelile strecurate în actele depuse de fermier la dosar”, „cu alte cuvinte, funcționarul care gestionează dosarul este ținut în aprecierea asupra eligibilității cererii atât de forma (conformitatea) actului doveditor, depus de fermier, cât și de realitatea acestuia”.
Apreciind că: „În speță este clar că instanța a dat prioritate fondului problemei, stabilind corect că fermierul a avut posesia și a dovedit utilizarea pășunii, trecând peste faptul evident că actul de bază, enunțat ca atare în lege - contractul de închiriere a pășunii - în baza căruia fermierul demonstra acest lucru, lăsa loc la suspiciuni”, recurentul consideră că: „prin modul cum a procedat, instanța de fond a acoperit imperfecțiunea actului - contractul de închiriere - prezentat de fermier la dosarul de sprijin - dând întâietate situației de fapt, de altfel pe deplin dovedită, că fermierul a avut posesia și a făcut dovada utilizării pășunii pentru care a solicitat și primit sprijinul financiar, greșeala sau greșelile acestuia vizând, din punctul nostru de vedere, modul în care a conceput conținutul actelor depuse la dosarul de sprijin”, susținând că: „practica judiciară vizând necesitatea respectării principiului proporționalității, în cazul luării măsurilor administrative, principiu enunțat corect de instanța de fond, este oscilantă, nefiind conturate clar criteriile obiective care ar trebui avute în vedere”.
Intimatul N. N., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, susținând că înserarea în cuprinsul contractului nr. 1521/14.04.2008 a C.-ului, obținut de asociația al cărui administrator era, în luna februarie 2009, nu se înscrie în noțiunea de neregulă, așa cum a fost definită aceasta de art. 2 lit. a) din OUG nr. 66/2011, termen care implică prejudicierea sau iminenta prejudiciere a bugetului Uniunii Europene sau a fondurilor publice naționale, aferente acestora, și că ajutorul primit a fost folosit conform destinației pentru care a fost acordat, nefiind constatate nereguli în ceea ce privește utilizarea acestuia.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că, prin contractul înregistrat la Primăria comunei Hoceni sub nr. 2095 din 6 iunie 2007, s-a constituit, ca o asociere simplă, ce nu efectua acte de comerț, nu avea personalitate juridică și nu era de drept autonom, societatea denumită „Z.-Hoceni”, având un număr de șase asociați persoane fizice și ca unic administrator pe numitul N. N., că scopul acestei asocieri 1-a constituit: „arendarea pășunii comunale, în vederea exploatării raționale a acesteia și pentru a beneficia de sprijinul financiar conform schemei de plata unică pe suprafață de pășune”, precum și „participarea în comun a tuturor crescătorilor de animale din localitate la exploatarea în calitate de beneficiari a suprafețelor de pășune aflată în proprietate privată a comunei”, și că, în considerarea acestor scopuri, Consiliul Local al Comunei Hoceni a aprobat, prin hotărârea nr. 31 din 6 iunie 2007, contractul de închiriere a suprafeței de 808,58 ha teren, proprietatea privată a Consiliului Local Hoceni, prin încredințare directă, Asociației „Z. Hoceni”, la prețul de 700 lei/ha, pe durata a doi ani, începând cu data de 1 iunie 2007, încheindu-se în acest scop și un contract de închiriere, cel datat 14.04.2008 fiind înregistrat sub nr. 1521/2008.
Curtea, deși constată, că la dosarul cauzei există, la filele 69, 95 și 96 dosar fond, copii ale contractului de închiriere a suprafeței de 808,58 ha pășune, încheiat cu Asociația „Z.-Hoceni”, care nu au un conținut perfect identic, și că în copia aflată la fila 69 dosar apare indicat codul de înregistrare fiscală al beneficiarului locațiunii, consideră, asemeni primei instanțe, că acest fapt nu justifică plasarea respectivei neregularități în categoria neregulilor la care face referire art. 2 lit. a) din OUG nr. 66/2011, atâta timp cât din registrele Primăriei comunei Hoceni, rezultă, conform adeverinței nr. 415 din 27.01.2009, că Asociația „Z.^Hoceni” a fost înscrisă în registrul agricol 2008, la poziția. 22, pagina 85, ca fiind utilizatoarea unei suprafețe de 808,58 ha pășune, primită sub formă de închiriere, ce a fost folosită de un efectiv de 1056 bovine și de 5525 ovine, în aceste condiții fiind îndatorirea judecătorilor de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a afla adevărul.
Curtea consideră faptul că în anul 2009 s-a înființat o altă formă asociativă, cu personalitate juridică, care a păstrat denumirea de „Z. Hoceni”, ce a dat posibilitatea unui număr de 459 de persoane să utilizeze, în continuare, pajiștea comunală, a nu fi de natură să afecteze în vreun fel realitatea și legalitatea operațiunilor angajate de N. N., în numele și pentru societatea ce a fost înființată în anul 2007, care și-a încetat existența odată cu înființarea noii entități, denumită Asociația Crescătorilor de Animale „Z.-Hoceni”, ce a dobândit personalitate juridică în baza hotărârii pronunțată de Judecătoria Huși, în dosarul nr._, întrucât, astfel cum a reținut în mod judicios și prima instanță, legalitatea operațiunilor angajate de Societatea „Z.-Hoceni”, în anul 2008, nu este dată doar de forma și conținutul înscrisului prezentat pârâtei-recurente, ci de rezultatul verificării ansamblului elementelor raporturilor juridice, în care această formă asociativă a fost implicată.
Or, atâta timp cât însăși recurenta recunoaște că suprafața de 808,58 ha pășune, pentru care s-a acordat sprijin financiar, în anul 2008, a fost folosită exclusiv în scopul și în beneficiul tuturor crescătorilor de animale de pe raza comunei Hoceni, simpla menționare a unui element de identificare ce nu aparținea locatarului de la acel moment, ci persoanei juridice care a continuat exploatarea pășunii comunale, în anul 2009, apare ca fiind un element total nesemnificativ și fără urmări juridice, din moment ce este necontestat faptul că sprijinul financiar a fost acordat adevăratului beneficiar, care a lucrat în beneficiul tuturor crescătorilor de animale din cadrul Comunei Hoceni, suspiciunea recurentei, care stă la baza emiterii actului contestat, dovedindu-se a fi neîntemeiată și posibil a fi înlăturată de instanță.
Curtea apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță, în analiza exhaustivă ce a realizat, nu a dat eficiență unui aspect ce s-a dovedit a fi real, dar în același timp și lipsit de importanță, care nu era de natură să pună sub semnul îndoielii realitatea operațiunilor angajate de cel care a depus, în numele Societății „Z. Hoceni”, cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2008, întrucât, din punct de vedere al legiuitorului, dar și al instanței de contencios administrativ, esențial era ca suma stabilită prin decizia nr._ din 20 mai 2009 să fi fost folosită de adevăratul beneficiar, conform scopului pentru care aceasta a fost solicitată și acordată, și nu acordarea unei importanțe exagerate unor inadvertențe, ce nu aduc atingere acestor comandamente, sau interpretarea pur literară a unor termeni utilizați de cei implicați în operațiunile efectuate în perioada vizată de actele de autoritate emise de recurent; legalitatea actelor și a operațiunilor în cauză trebuind apreciată întotdeauna exclusiv prin prisma îndeplinirii condițiilor de legalitate cerute pentru recunoașterea valabilității acestora și nu funcție de modul de lucru al funcționarilor publici ce își desfășoară activitatea în cadrul Centrului Județean APIA V..
Chiar dacă există, în mod cert, anumite neconcordanțe între copiile contractului de închiriere, încheiat pentru anul 2008, care pot fi puse pe seama lipsei de pregătire juridică sau a lipsei de acuratețe a terminologiei folosită de cel care a încheiat actele juridice contestate, acest fapt nu poate conduce, astfel cum în mod justificat a apreciat prima instanță, la respingerea ulterioară a cererii de plată și la luarea măsurii de recuperare a sumei de 182.687,79 lei, de la „debitorul N. N., în numele Societății „Z. Hoceni”, întrucât nu numai că o atare măsură nu este proporțională cu neregula constatată, dar ea contravine până și prevederilor art. 2 lit. a) din OUG nr. 66/2011, care o condiționează de existența unei reale abateri de la legalitate, care să fi condus sau să poată conduce la prejudicierea bugetului Uniunii Europene și a fondurilor publice naționale aferente.
Întrucât suspiciunea născută din actele depuse de solicitantul sprijinului financiar nu s-a confirmat, însăși recurenta recunoscând că: „fermierul a avut posesia și a făcut dovada utilizării pășunii pentru care a solicitat și primit sprijin financiar”, Curtea, apreciind că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și ținând cont de faptul că sprijinul financiar nu se acordă doar în considerarea unor aspecte de ordin strict formal, ci și funcție de realitatea activităților angajate de fermier, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de pârât, ca fiind nefondat; cererea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs intimatului urmând a fi respinsă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Centrul Județean APIA V. împotriva sentinței nr. 1286/03.12.2012, pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Respinge cererea de a se obliga recurentul Centrul Județean APIA V. să plătească intimaților Asociația „Z. Hoceni” și N. N., în calitate de administrator, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2013.
Președinte Judecător Judecător
C. M. T. D. M. G. A.
Grefier
R. G.
Red. T.D.M.
Tehnored. R.G.
2 ex.
07.05.2013
Tribunalul V. – jud. P. I. M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 870/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3791/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
