Anulare act administrativ. Decizia nr. 4568/2013. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 4568/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 937/45/2011*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 4568/2013

Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013

Completul compus din:

Președinte – G. A.

Judecător – C. M.

Judecător – Ș. D.

Grefier – F. F.

S-a luat în examinare recursul introdus de D. E. prin tutore P. M.-D., împotriva sentinței civile nr. 32/2012 din 31.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina a avut termen de soluționare la data de 18 noiembrie 2013, lucrările fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 noiembrie 2013.

După deliberare,

CURTEA DE APEL,

P. sentința nr. 32/31.01.2012 a Curții de Apel Iași s-a dispus:

A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepție ridicată de pârâtul M. M..

S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea introdusă de reclamanta D. E. și de P. M. D., în nume propriu și în calitate de tutore al lui D. E., în contradictoriu cu pârâtul C. Județean Iași – Comisia de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulți, și cu pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale –Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

A reținut instanța de fond că în cursul anului 2000, D. E. a fost spitalizată cu diagnosticul „Frusta hemipareza dr. afazie predominant motorie hematom talamic stâng” că, după această dată, ea a mai fost internată în diverse unități sanitare, și că, la data de 19 septembrie 2007, C. Județean Iași - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți i-a elibe­rat Certificatul de încadrare în grad de handicap nr._, stabilindu-i gradul de handicap „grav cu asistent personal”, cu caracter permanent.

Cea în cauză a fost supusă apoi unor noi evaluări medicale în anul 2009, în cursul anului 2011 ea fiind internată la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola” din Iași, de unde a fost externată la data de 11 februarie 2011, cu diagnosticul „Demență mixtă vasculară și senilă”, printre diagnos­ticele secundare fiind menționate: hipertrofie ventriculară, tahicardie, infarcte cerebrale multiple și atrofie de nerv optic.

Ulterior externării, D. E. a solicitat, la data de 18.02,2011, „evaluarea în cadrul serviciului de evaluare complexă a persoanelor cu han­dicap, în vederea încadrării într-un grad de handicap”, precum și acordarea prestațiilor sociale conform art. 58 alin. 4 din Legea nr. 448/2006, evaluări în urma cărora Spitalul „Socola” Iași a reconfirmat diagnosticul de „demen­ță vasculară”.

Pe baza acestor evaluări, comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handi­cap pentru Adulți, din cadrul Consiliului Județean Iași, a emis Certifica­tul de încadrare în grad de handicap nr.7954 din 20 iunie 2011, prin care D. E. a fost încadrată în gradul de handicap grav, fără asistent personal, documentul având valabilitate permanentă.

Împotriva aceste hotărâri, cea în cauză a formulat contestație, la data de 22 iunie 2011, cerere care a fost examinată de către Comisia Superioară de evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale, prin decizia de încadrare în grad de handi­cap nr. 8663 din 16.09.2011, menținându-se încadrarea în grad handicap inițială, fapt ce a determinat-o pe reclamantă să promoveze acțiunea, în te­meiul dispozițiilor Legii nr.554/2004.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu inte­rogatoriul pârâtelor, care, prin răspunsurile ce le-au dat, confirmând că „afecțiunile medicale ale doamnei D. E. sunt de mare gravitate și autonomia este afectată”, au susținut că „aceste afecțiuni nu fac obiectul Ordi­nului nr. 762/1.992/2007, întrucât deși „anumite categorii de deficiențe generate de AVC sunt încadrabile în actualele criterii (de ex., tetraparezele, paraparezele, sechelare AVC), hemiparezele, sunt afecțiuni care nu se înca­drează în actualele criterii medico-psihosociale” și că afecțiunea „demența Alzheimer nu se regăsește formulată ca diagnostic în documentele medicale”.

Examinând excepția ridicată de către pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale, Curtea a constatat că sesizarea instanței s-a făcut după ce reclamanta a contestat actul administrativ emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Iași și după ce Comisia superioară a soluționat această contestație, printr-un act de autoritate, fapt pentru care a considerat că reclamanta nu mai este obligată să parcurgă o nouă procedură administrativă, atâta timp cât cea dintâi urmată s-a finalizat în forma și în condițiile prevăzute de lege, considerente pentru care excepția a fost respinsă, ca neîntemeiată.

În raport de situația de fapt mai sus reținută, Curtea a constatat ca fiind ne­contestat faptul că reclamanta D. E. suferă de mai multe afecțiuni, de o mare gravitate, care îi afectează autonomia, și că la emiterea actelor administrative contestate, în prezenta cauză, au fost avute în vedere evaluările făcute de Spitalul clinic de Psihiatrie „Socola” din Iași, în cursul anului 2011.

În atare situație, Curtea a considerat că controlul de legalitate a actelor de autoritate, emise de către pârâte, nu se poate realiza decât în raport de situația de fapt ce a existat la momentul emiterii lor și funcție și de documentația ce a fost pusă la dis­poziția celor două comisii, urmând a se înlătura, ca lipsit de semnifica­ție, pentru acest control temporal, actele medicale emise ulterior, în speță referatul întocmit de dr. F. V. și biletul de externare eliberat de Spitalul Clinic „Socola” din Iași, datate 13 ianua­rie 2012, înscrisuri ce rețin diagnosticul de „Demență mixtă în .”, întrucât acestea nu au făcut obiectul analizei și a unei decizii a comisiilor de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

D. urmare, având în vedere că reevaluarea medicală a reclamantei din anul 2001 s-a făcut la solicitarea acesteia, că la soluționarea acestei cereri a fost avută în vedere evaluarea făcută de către unitatea medicală specializată, în speță Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola” Iași, care a menținut diagnosticul de „Demență mixtă vasculară și senilă”, fără ca în documentele medicale de la acea dată să se regăsească diagnosticul „Demență Alzheimer”, Curtea a apreciat că pârâtele au fost obligate să procedeze la încadra­rea în grad de handicap a petentei în funcție de criteriile medico-psihologice, stabilite prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007, emis de M. M. și de M. Sănătății Publice normă în care „Demența în .” (cod FOO) este tratată diferit de „Demența vasculară”.

Ca atare, atâta timp cât documentația elaborată de unitatea sanitară de specialitate nu a evidențiat, la data de 11 februarie 2011, diagnosticul de „Demență Alzheimer” și nici faptul că cea în cauză ar fi „nedeplasabilă”, cum se menționează în scrisoarea medicală nr. 103 din 11.02.2011, emanând de la dr. U. G., medic primar în medicina de familie „cu competență medicină de întreprindere”, Curtea a apreciat că încadrarea în grad de handicap, în cursul anului 2011, s-a efectuat în deplină concordanță cu documentația medicală ce a fost pusă la dispoziția pârâtelor și cu respectarea criteriilor stabilite prin Ordinul comun nr. 762/20U7, considerente pentru care acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamanta D. E., prin tutore P. M.-D., domiciliata in Iași, ., si P. M. D. considerând-o nelegală și netemeinică, în motivarea căreia arată că prin sentința civilă nr. 9064/22.08.2006 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosar nr. 8654/2006 s-a dispus punerea sub interdicție a numitei D. E. (curator fiind numit P. M.-D.) în considerarea faptului că, din cauza stării de sănătate, nu are discernământul faptelor sale.

Susține că în anul 2007, prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr._/19.09.2007 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Iași, s-a hotărât încadrarea numitei D. E. în grad de handicap grav, cu asistent personal.

Precizează că, în anul 2011, aceeași comisie a hotărât, prin certificatul nr. 7954/20.06.2011, încadrarea în grad de handicap grav, cod handicap 5, deficiență funcțional gravă, fără asistent personal.

Arată că, a fost schimbat si codul de boala față de certificatul anterior (respectiv cod F00, F06 prin actualul certificat).

Mai arată recurenta, Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, soluționând contestația formulată la certificatul nr. 7954/20.06.2011, prin decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8663/16.09.2011, a stabilit că se încadrează în grad de handicap grav, cod handicap 5, deficiență funcțional gravă, fără asistent personal.

Susține că în cauza de față nu există elemente care să conducă la concluzia că, anterior actelor contestate, a avut loc o îmbunătățire a stării de sănătate a reclamantei, ci dimpotrivă a avut loc o agravare a suferințelor. Boala de care suferă reclamanta este una care evoluează negativ în timp.

În anul 2006, arată recurenta, s-a constatat că prezintă diagnostic de „demență vasculară” dezorientată temporo-spațial și la propria persoană, constatându-se că nu are discernământul faptelor și acțiunilor sale și a consecințelor ce decurge din acestea.

Susține că, în 2011, starea s-a agravat prezentând diagnosticul de „demență mixtă, vasculară și senilă”, însoțită de o . diagnostice secundare, evidențiate de actele medicale.

Precizează că trebuie menționat, că D. E. nu poate să mănânce, să bea, să-și asigure igiena singură, într-un cuvânt nu poate face absolut nimic singură, întrucât prezintă inconștiență și are nevoie permanent de pampers; nici nu se întoarce în pat de pe o parte pe alta; este agresivă cu cei din jur; nu știe cine este, când e născută, dacă are sau nu copii, frați etc.; are nevoie de îngrijire permanentă. Mai arată că anterior anului 2011, pe baza unui diagnostic mai puțin grav decât cel prezent, partea a fost încadrată în grad de handicap grav, cu asistent personal. Susține că acel certificat era permanent, nerevizuibil.

Consideră recurenta că se impun a fi analizate detaliat aspectele de nelegalitate ce transpar din ansamblul probator administrat în cauză, deoarece instanța a reținut că la emiterea actelor administrative contestate în prezenta cauză, în mod just paratele au avut în vedere evaluările făcute de Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași, în anul 2011, dar instanța în mod greșit nu a avut în vedere și celelalte documente medicale anterioare anului 2011; în același mod greșit au procedat și cele doua comisii.

Susține că, din documentația depusă în cauză de pârâtă, rezultă faptul că în dosarul doamnei D. E., pe baza căruia s-au eliberat certificatul și decizia contestate, se află toate documentele (bilete de externare) din anul 2003 și până la data eliberării certificatului; deci cele doua comisii au avut în față la momentul emiterii actelor contestate toate biletele medicale ale doamnei D. E., nu doar pe cele din 2011.

Arată că evoluția (de fapt involuția) diagnosticelor medicale ale reclamantei este următoarea:

- În anul 2000 (Spitalul Clinic nr. 3) - Hemipareza dreapta, afazie predominant motorie, Hematom talamic stânga.

- 09.2003 (Spitalul Clinic nr. 3) - Infarcte cerebrale multiple, tetrapareză cu fenomene involutive

- 03.2003 (Spitalul Clinic nr. 3) - HTA, hemipareză stânga (post AVC), disatrie, vezică neurologică.

Mai arată că din acest moment, la rubrica recomandări, încep să apară mențiuni privind aspecte de natură psihică: deteriorată psihic, cu dezorientare temporo-spațială

- P. Raportul de expertiză din 2006, efectuat în vederea punerii sub interdicție a reclamantei, s-a stabilit că suferă de demență vasculară și că nu are discernământul faptelor și a acțiunilor sale și a consecințelor ce decurg din acestea.

- 07.2007 (Spitalul Clinic Psihiatrie „Socola”) - diagnostic externare: Demență vasculară cu elemente de boală Alzheimer

- 01.2008 (Spitalul Clinic Psihiatrie „Socola”) - diagnostic externare: Demență vasculară cu elemente de boală Alzheimer

- 06.2008 (Spitalul Clinic Psihiatrie „Socola”) - diagnostic externare: Demență vasculară cu elemente de boală Alzheimer

- 12.2008 (Spitalul Clinic Psihiatrie „Socola”) - diagnostic externare: Demență vasculară în boală Alzheimer

- 06.2009 (Spitalul Clinic Psihiatrie „Socola”) - diagnostic externare: Demență vasculară cu elemente de boală Alzheimer

- 12.2009 (Spitalul Clinic Psihiatrie „Socola”) - diagnostic externare: Demență vasculară

- 02.2011 (Spitalul Clinic Psihiatrie „Socola”) - diagnostic externare: Demență mixtă vasculară și senilă.

- 13.01.2012 (Spitalul Clinic Psihiatrie „Socola”) - diagnostic externare: Demență mixtă în ..

Susține că este în mod vădit o eroare materială generată probabil de viteza redactării biletelor de externare, lipsa mențiunii din anul 2011 a bolii Alzheimer, și că, analizând documentația depusă de pârâtă, din ancheta socială rezultă că D. E., din punct de vedere al autonomiei, se prezintă în felul următor:

- Necesită îngrijire integrală pentru igienă corporală

- La îmbrăcat/dezbrăcat este dependentă integral

- La mobilizare necesită ajutor permanent

- Imobilizată la pat

- Pentru deplasare în exteriorul locuinței depinde de alții

- Pentru utilizarea mijloacelor de comunicare depinde de alții

- Pentru prepararea hranei/hrănire: depinde de alții

- Incapabilă de activități gospodărești

- Incapabilă să-și gestioneze venitul propriu

- Depinde de alții pentru efectuarea de cumpărături

- Depinde de alții pentru conformarea la recomandările medicale.

- Este indiferentă la activități

- Uită instrucțiunile

- Este incapabilă să ofere informații exacte

- Este dezorientată în timp, spațiu și față de alte persoane

- Memoria este afectată în totalitate

În concluzii, se arată că necesită tratament permanent și îngrijire din partea altei persoane.

Mai arată că, la fila 63 a dosarului se află „documentarul de expertiza medicala”, de unde rezultă că în anul 2007, cu ocazia examinării în urma căreia s-a eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap_/2007, s-a stabilit un MMSE = 9 puncte.

Se arată în „documentarul de expertiza medicala” că în prezent starea s-a ameliorat MMSE = 12 puncte.

Precizează că, această greșită apreciere, în sensul ameliorării, se datorează unei erori strecurate în actele medicale din 2011 și dovada în acest sens că este o eroare rezultă din două aspecte:

A.Evaluarea efectuată în 13.01.2012 la Spitalul Clinic Psihiatrie „Socola” atestă că MMSE este mai mic de 9 puncte egal cu Demență severă.

În fișa de spitalizare (fila 7) se atestă de medicul ce a întocmit-o că pacienta este inaptă de a se autoîngriji și inaptă să-și întrețină casa.

B.Din analiza diagnosticelor reclamantei, rezultă o certa involuție din punct de vedere psihic. Daca inițial a avut o Demență vasculară cu elemente de Alzheimer, ulterior diagnosticul este de Demență mixta(vasculară și senilă) în ..

Precizează că, în lucrarea „Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale”, (fila 156), se arată că evoluția demenței Alzheimer este una progresivă, deci nu poate exista o ameliorare a sănătății. Se mai arată că durata medie a maladiei până la moarte e de 8-10 ani.

Susține de altfel că, în lucrarea „Elemente de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale” (fila 406), se explicitează ce înseamnă MMSE (Mini Mental S. Examination). Se arata că este o scala cu 30 puncte și scorul MMSE scade aproximativ 2-3 puncte pe an la pacienții cu Demență Alzheimer, deci e imposibil sa crească ci doar să scadă.

Într-o altă lucrare „Demențele - o provocare pentru medicul de familie” (fila 31) se arată că pentru un MMSE mai mic de 11 (cum e cazul d-nei D. E.) e necesară îngrijirea instituționalizată.

Arată că și în extrasul din Ordinul 762/2007 depus de parată, la fila 9a, cap. V, codul F00 corespunde demenței în . (G30 - deci maxim pe scala - care scade pana la + deces).

Consideră deci că scorul MMSE al reclamantei este cert sub 9 atât în 2011 cât și în prezent. Fiind 9 în 2007, iar acest scor scade anual cu 2-3 puncte, susține recurenta că nu are cum sa crească în 2011.

Mai susține că, CEPHA Iași, prin Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap, nu au examinat-o pe d-na D. E., și că prin răspunsul la interogatoriu al acestei pârâte, se arată la punctul 6 că evaluarea în scopul emiterii certificatului se face pe baza documentelor pe care persoana solicitantă le depune la dosar.

Precizează că, prin răspunsul la interogatoriu al MMFPS - DGPPH la punctul 6 se recunoaște - conform scrisorii medicale semnate de medicul de familie persoana nu este deplasabilă, și că în mod eronat instanța a reținut contrariul.

Susține că în aceasta situație se recunoaște că este necesar ca evaluarea complexă să se efectueze la domiciliul/ reședința persoanei în cauza, ceea ce nu s-a făcut, așa cum rezultă din documentația depusă de pârâtă.

Codurile de boală din Decizia 8663/2011, mai susține recurenta că sunt total străine de afecțiunile care au dus la încadrarea în grad de handicap și că gradul de handicap i-a fost acordat reclamantei în considerarea afecțiunilor psihiatrice, nu neurologice, iar Codul I69 corespunde unor boli ale aparatului circulator și G81 reprezintă hemipareza.

Se susține la interogatoriu că, codul de boală F00 de pe certificatul de încadrare în grad de handicap 7954/2011 semnifică Demență Alzheimer, afecțiune ce nu exista ca diagnostic în actele medicale.

Precizează că așa cum a mai indicat, încă din primul bilet de externare din 2007 de la Spitalul „Socola” se menționează ca diagnostic Demență vasculară cu elemente de Alzheimer, și că, răspunsul de la punctul 3 interogatoriu arată că motivul pentru care codurile de pe certificatul din 2007 nu concordă cu codurile din certificatul și decizia din 2011 este că Demența Alzheimer nu se regăsește în documentele medicale. Susține că acest răspuns confirmă din nou ignorarea actelor medicale și încălcarea Ordinului Comun 762/2011. Subliniază că, codul de boală (F00 - Demență în .) din certificatul_/2007 este la fel cu cel din certificatul 7954/20.06.2011.

Susține că răspunsurile de la punctul 4 și 7 din interogatoriu confirmă de asemenea nelegalitatea deciziei contestate. Se mai susține că a fost respinsă contestația pentru că afecțiunile nu fac obiectul Ordinului Comun 762/2007, ori actele medicale evidențiază afecțiuni prevăzute în ordinul amintit (a se vedea diagnosticele evidențiate de actele medicale).

Consideră că diagnosticele secundare de externare (hemipareza etc.) nu au determinat încadrarea în grad de handicap, astfel că răspunsul de la punctul 5 din interogatoriu arată din nou că nu s-a studiat documentația medicală și astfel concluzia este că nu s-a menținut asistentul personal ca în 2007 pentru că, codurile corespunzătoare demenței Alzheimer nu se regăsesc în actele medicale (punctul 3 interogatoriu). Arată că este o apreciere eronată, contrară actelor medicale, care alături de celelalte documente ale cauzei confirmă necesitatea unui asistent personal.

Mai arată că medicamentele prescrise conform biletelor de externare de la Spitalul Socola, inclusiv cel din 11 .02.2011, respectiv Donepezil, Ebixa, sunt medicamente utilizate pentru tratamentul pacienților cu boală Alzheimer și este cert că inclusiv în februarie 2011 D. E. suferea de Demență Alzheimer.

P. suprimarea nelegală a dreptului la asistent personal, susține recurenta că s-a produs o vătămare gravă a dreptului, interesului legitim al reclamantei cu consecințe extreme de severe și ca urmare a suprimării dreptului la asistent personal prin actele administrative atacate sunt încălcate Ordinul Comun 762/2007, dar și Legea 448/2006 care în art. 3 alin.1 lit.i arată faptul că protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap are la bază interesul acestor persoane.

Solicită așadar admiterea recursului promovat, casarea sentinței de fond, cu admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată.

Intimata a depus întâmpinare prin care solicită menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, raportat susținerilor părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul promovat în cauză că fiind fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Astfel, eronat și-a însușit prima instanță apărările intimatei, potrivit cărora documentația elaborată de unitatea sanitară de specialitate nu ar fi evidențiat, la data de 11 februarie 2011, diagnosticul de „Demență Alzheimer” și nici faptul că cea în cauză ar fi „nedeplasabilă”, situație în care pârâtele au fost obligate să procedeze la încadra­rea în grad de handicap a petentei în funcție de criteriile medico-psihologice, stabilite prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007, emis de M. M. și de M. Sănătății Publice normă în care „Demența în boală Alzheimer” (cod FOO) este tratată diferit de „Demența vasculară”.

Ori, în cauză a fost ignorat faptul că recurenta fusese diagnosticată cu o boală mentală ce o lipsea de discernământ încă din anul 2006, ceea ce a condus la punerea sa sub interdicție, întrucât s-a constatat prin raportul de expertiză că nu are discernământul faptelor și a acțiunilor sale și a consecințelor ce decurg din acestea. Trebuie remarcat faptul că în actele medicale emise reclamantei cu ocazia verificărilor anuale, respectiv între 2007 și 2012, diagnosticul a fost formulat oarecum diferit, respectiv: „demență mixtă în boală Alzheimer”, „demență vasculară în boală Alzheimer”, sau „demență vasculară cu elemente de Alzheimer”, observându-se însă faptul că apare constant ., iar textul de lege ce asigură încadrarea bolnavilor diagnosticați expres cu demență Alzheimer, nu făcea și nici actualmente nu face vreo distincție privind momentul ori cauzele ce au determinat apariția acestei boli psihice, ce conduce la o dependență totală a bolnavului de familia sa

Actele sale medicale cu condus la emiterea certificatului de încadrare în grad de handicap cu nr._/19.09.2007, ce încadra reclamanta în gradul de handicap „grav”, cod boală F00, F03 G3o, cod handicap 5, cu o deficiență funcțională „gravă - cu asistent personal, nerevizuibil”, în baza biletului de externare emis de Spitalul clinic de psihiatrie „Socola” Iași din. 10.07.2007, în care figura cu diagnosticul „Demență vasculară cu elemente de Alzheimer”, HTA, AVC; hemipareză dr., la acea dată fiind în vigoare dispozițiile din Ordinul 762/31.08.2007 al Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale și 1992/19.11.2007 al M.S.P.

Numai că, deși intimatele au menționat expres prin acest certificat că acesta era „nerevizuibil”, fiind de notorietate faptul această afecțiune este ireversibilă, - starea bolnavului putându-se doar agrava în timp, într-un ritm ce diferă de la pacient la pacient, - la reevaluarea medicală a reclamantei din anul 2001, fără nici o motivare s-au evidențiat prin actualul certificat noi coduri de boală față de certificatul anterior (cod F00, F06 aferent afecțiunilor mentale), respectiv I69, ce corespunde unor boli ale aparatului circulator, și G81, ce reprezintă hemipareză, fără ca deficiențele mentale anterioare, respectiv „Demență vasculară cu elemente de Alzheimer” să mai fie evidențiate, cu toate că ele au condus la punerea sa sub interdicție, menținută în continuare și determinau menținerea gradului de handicap deja stabilit ca „nerevizuibil”, din moment ce era imposibil ca acestea să fi fost vindecate între timp.

Rezultă așadar că, deși din anul 2007 reclamanta recurentă a beneficiat constant de asistent personal, în ciuda evoluției bolii psihice și a gravității acesteia, în 2011 s-a stabilit că D. E. se încadrează în grad de handicap grav, cod handicap 5, deficiență funcțional gravă, fără asistent personal, în considerarea criteriilor stabilite prin Ordinul 762/31.08.2007 al MMFES și 1992/19.11.2007 al M.S.P.., deși aceleași acte normative erau în vigoare și reglementau aceleași criterii și în anii anteriori, când reclamanta a beneficiat de asistent personal, chiar și atunci când diagnosticul evidenția o afecțiune psihică mai puțin severă, iar din înscrisul anchetă socială, rezultă că reclamanta este imobilizată la pat, astfel că depinde în mod evident de alții în interiorul și exteriorul locuinței, fiica sa, cu care locuiește și care are calitatea de curator.

Potrivit dispozițiilor Legii 448/2006 republicată, persoana cu handicap este aceea căreia, datorită unor afecțiuni fizice, mentale și senzoriale îi lipsește abilitatea de a desfășura în mod normal activități cotidiene, iar facilitatea de a beneficia de asistent personal este prevăzută de art. 35 din același act normativ – „Persoana cu handicap grav are dreptul în baza evaluării sociopsihomedicale, la un asistent personal”, condiții îndeplinite de recurentă din 2007 și până în prezent, astfel încât conduita pârâtelor intimate constând în înlăturarea beneficiul asistentului personal, fără vreo motivare care să rezulte că afecțiunile care ar fi determinat acordarea acestui beneficiu ar fi dispărut, ci doar prin omisiunea unor coduri de încadrare în handicap ce ar fi trebuit menținute, chiar dacă ar fi apărut afecțiuni suplimentare, se vădește a fi nelegală.

Se impune așadar admiterea recursul formulat de curatorul P. M. D., pentru reclamanta D. E. împotriva sentinței nr. 32/31.01.2012 a Curții de Apel Iași, pe care o va modifica în parte, în sensul admiterii acțiunii formulate în speță, și a anulării în parte a Certifica­tului de încadrare în grad de handicap nr.7954 din 20 iunie 2011, și a deciziei de încadrare în grad de handi­cap nr. 8663 din 16.09.2011, cu obligarea pârâtelor a emite un nou act de încadrare în grad de handicap „grav”, dar drept la „ asistent personal”.

Văzând și dispozițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ, se va dispune și obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a unei despăgubiri reprezentând contravaloarea indemnizației de însoțitor de care a fost nelegal lipsită, începând cu data de 20.06.2011, și până la emiterea unei noi decizii/certificat de încadrare în grad de handicap, cu asistent personal, precum și la pata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul formulat de către curatorul P. M. D. pentru reclamanta D. E., contra sentinței nr. 32/31.01.2012 a Curții de Apel Iași, pe care o modifică în parte.

Admite acțiunea formulată de către curatorul P. M. D. pentru reclamanta D. E., în contradictor cu pârâtele C. Județean Iași, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Iași și M. M. Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap - București.

Dispune anularea în parte a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 7954/20.06.2011 și a deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 8663/16.09.2011, cu obligarea paratelor să elibereze un nou act de încadrare în grad de handicap „grav”, "cu asistent personal".

Obligă pârâtele la plata către reclamantă a unei despăgubiri reprezentând contravaloarea indemnizației de însoțitor, începând cu data de 20.06.2011, și până la emiterea unei noi decizii/certificat de încadrare în grad de handicap, cu asistent personal, precum și la pata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2013.

Președinte Judecător Judecător

G. A. C. M. Ș. D.

Grefier

F. F.

Red. G.A.

Tehnored. F.F.

2 ex./04.12.2013

← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2573/2013. Curtea de Apel...  Pretentii. Decizia nr. 4636/2013. Curtea de Apel IAŞI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 4568/2013. Curtea de Apel IAŞI