Anulare act administrativ. Decizia nr. 2002/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2002/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 4469/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2002/2013
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: P. V. E.
Judecător: P. M. C.
Judecător: Ș. D. R. G.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul C. G. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție județului Iași, având ca obiect anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 3058/ca/18.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. D. pentru recurent și consilier jr. C. A. pentru intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată, recurentul nu a depus la dosar un exemplar al motivelor de recurs pentru a se comunica intimatului.
Reprezentantul intimatului solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de motivele de recurs de la dosarul cauzei.
La reluarea cauzei la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. D. pentru recurent și consilier jr. C. A. pentru intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului ca fiind întemeiat având în vedere că în mod greșit s-au desființat toate drepturile petentului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului pentru motivele dezvoltate în întâmpinare.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința nr. 3058/ca/18.12.2012 Tribunalul Iași a respins acțiunea formulata de reclamantul C. G. în contradictoriu cu paratul I. Județean de Politie Iasi.
În motivarea sentinței reține instanța Prin dispoziția Șefului Inspectoratului de Poliție Județean nr 595/30.01.2012, s-a hotărât: „Cu data de 28.12.2011, se revine în parte la Dispoziția Șefului IPJ Iași nr.7159/2010, care se modifică, în sensul că, începând cu data de 19.02.2010 reclamantul se numește în funcția de ofițer I, prevăzută cu gradul profesional de subcomisar de poliție, și beneficiază de drepturile salariale corespunzătoare încadrării ipotetice în funcția similară la 31.12.2009.
De asemenea, s-a dispus că „Modificarea Dispoziției șefului IPJ 7159/2010 produce efecte și asupra actelor administrative prin care s-au acordat drepturi salariale, emise ulterior datei de 19.02.2010 ”
Retine Tribunalul faptul ca, la data de 31.12.2009 reclamantul, aveqa gradul profesional de subinspector si îndeplinea funcția de ofiter principal II (scms c.i. 3,9) la C. de ordine Publică din cadtul Poliției Municipiului Iasi – Sectia 4 Politie .
Prin dispoziția șefului I.P.J. Iași nr. 7159/1010 reclamantul a fost promovat în funcția de ofițer principal I (scms., c.i.= 4), stabilindu-i-se drepturile salariale pentru această funcție, având același grad profesional, respectiv subinspector de poliție.
La data de 01.03.2010 a fost adoptată H.G. 0154/2010 privind stabilirea funcțiilor de bază pe grade militare, respectiv grade profesionale pentru cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii, funcționarii publici cu statut special și preoții militari din instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, iar la data de 07.04.2010 a fost adoptat Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I /0520/07.04.2010 dat în baza și aplicarea HG 0154/2010 ambele acte normative având aplicabilitate de la data de 01.01.2010.
La data de 28.12.2011 la IPJ Iași s-a primit adresa IGPR nr._/21.12.2011 prin care a fost adus la cunoștința pârâtului faptul că prin raportul de audit public intern nr._/19.07.2011 al direcției Generale de Audit Intern, aprobat de conducerea MAI, întocmit în urma misiunii de audit public intern efectuată la IGPR, s-a reținut ca și deficitar modul de acordare a unor drepturi salariale .
Astfel, s-a apreciat de către auditori că, în cursul anului 2010 coeficientul de ierarhizare utilizat la transpunerea și încadrarea ipotetică a noilor funcții prin raportare la funcțiile similare la 31.12.2009, a fost stabilit prin interpretarea deficitară a normelor incidente, fapt care a condus la încălcarea prevederilor art. 6 alin. 1 și 4 din HG 0154/03.03.2010, corelate cu datele cuprinse în extrasul din anexa nr. 4 la OMAI nr. I/0520/07.04.2010, acordându-se necuvenit unele sume personalului.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că reclamantului i-au fost acordate drepturi salariale corespunzătoare funcției de ofițer prinicipal I deși în conformitate cu prevederile HG 0154 și ale anexei 4 ale OMAI I/0520/2010 această funcție era cea de ofiter I .
În conformitate cu prevederile art. 22 alin 4 din Legea 360/2002 ˝ …polițiștii se încadrează în funcții de execuție prevăzute în statele de organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte față de cele pe care le au, potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor ˝ .
Reclamantul având grad profesional de subinspector putea fi încadrat cel mult pe o funcție corespunzătoare gradului profesional de subcomisar, grad căruia în conformitate cu prevederile HG 0154 și ale anexei 4 ale OMAI I/0520/2010 îi este corespunzătoare funcția de ofițer I ( scms, c.i. = 3,85 ) .
Ca atare, la promovarea din data de 12.02.2010 reclamantului trebuia să i se acorde maxim funcția de ofițer I și nu cea de ofițer principal I.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din HG 0154/2010 ˝ … în anul 2010 soldele funcțiilor de bază respectiv salariile funcțiilor de bază se stabilesc fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele e nr. 1 – 6 la prezenta hotărâre …˝ .
În situațiile prev. de art. 6 alin. 1 și 4 din HG 0154/2010, respectiv la schimbarea funcției deținute la 31.12.2009 ca urmare a promovării, mutării, împuternicirii sau detașării, polițiștii beneficiază de salariile funcțiilor de bată corespunzătoare noilor funcții, stabilite prin raportare la funcții similare în condițiile art. 5 din hotărâre, adică se acordă salariul corespunzător noii funcții, aflate în plată la 31.12.2009 cu aplicarea coeficientului de ierarhizare de la aceeași dată, deoarece numai noul coeficient nu se aplică.
În aceste condiții a fost emisă dispoziția șefului IPJ Iași nr. 595/30.01.2012 prin care, reclamantului i s-au diminuat drepturile salariale, constatându-se că, urmare a încadrării pe o funcție superioară celei la care avea dreptul, începând cu data de 19.02.2010, a primit în mod necuvenit unele sume de bani, în vederea recuperării acestora dispunându-se declanșarea unei cercetări administrative, în conformitate cu art. 20 din OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
Actul administrativ atacat este un act prin care s-a dispus numirea reclamantului în functia de ofiter I, incadrare pe care reclamantul nu o contestă, deci nu poate fi pusă în discuție legalitatea acesteia. Ceea ce contesta reclamantul, este, in viziunea acestuia, aplicarea retroactiva a dispozitiilor legale.
In realitate, emiterea dispozitiei atacate s a impus ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, reclamantul primind necuvenit sume de bani cu titlu de drepturi salariale, deci plăți succesive, sume ce trebuie restituite de acesta .
În interpretarea reclamantului, dacă după trecerea unui an de la data emiterii actului administrativ, se constată nelegalitatea acestuia, sumele nu s-ar mai restitui și nu mai pot fi recuperate deoarece actul administrativ nu mai poate fi anulat sau modificat fiind depășit termenul de 1 an prev. de art. 1 ali. 6 din Legea 554/2004 . Analizand sustinerile acestuia, Tribunalul a apreciat ca acestea sunt rezultatul gresitei interpetari a legii. Astfel, potrivit dispo art 24 din OG 121/1998 privind răspunderea militarilor :”…(2) Obligarea la restituirea sumelor încasate fãrã drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatatã în cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de când au beneficiat de serviciile nedatorate. În cazul constatãrii pagubei dupã un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori a beneficierii de serviciile nedatorate, dar nu mai târziu de 3 ani de la aceasta data, rãspunderea materialã se va stabili în sarcina celor din vina cãrora s-a produs paguba”…
Referitor la aplicarea HG 0154/2010 la data de 31.01.2012, după ieșirea acesteia din vigoare, retine Tribunalul faptul ca decizia contestata a fost emisa cu aplicarea corecta a legii, fiind vorba de o constatare a unei situații de fapt deja existente, o repunere în situația anterioară, repunere ce nu putea fi făcută în baza unor acte normative ce nu erau apărute la acea dată.
Împotriva sentinței 3058/ca/18.12.2012 a declarat recurs reclamantul C. G..
Arată recurentul că în speță s-a pus în discuție legalitatea salarizării și consideră că asupra acestui aspect nu se putea pronunța decât instanța, dat fiind că actul administrativ a produs efecte juridice timp de peste un an de zile, termen prevăzut de art. l alin.6 al Legii 554/2004.
Însuși I. General al Poliției Române a invocat propria-i turpitudine atunci când susține că situația creată a fost generată de „… frecventele modificări și completări ale unor acte normative și norme interne specifice, aplicarea retroactivă a unora dintre ele și lipsa unor norme de punere în aplicare, precum și neprevederea în statele de organizare a funcțiilor de bază pe grade profesionale cu data de 01.01.2010.
Însă, oricâte modificări legislative ar fi intervenit în materia salarizării personalului bugetar, după data de 31.12.2009, pârâta avea obligația să le interpreteze și să le aplice în litera, spiritul și scopul pentru care au fost edictate, neputând invoca lipsa unor reglementări interne sau actualizarea statelor de organizare, atâta timp cât chiar cel care le invocă trebuia să le inițieze.
Consideră că nu este just ca din cauza ambiguității unei autorități publice, în interpretarea dispozițiilor legale, să suporte consecințe materiale împovărătoare și măcar pentru acest considerent, I. de Politie Județean Iași nu putea ca prin actul administrativ contestat să anuleze propria dispoziție, ci trebuia să se adreseze instanței de contencios, conform art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004, în termenul prevăzut de acesta.
O interpretare contrară ar acorda puteri discreționare autorității publice, aceasta putând să-și revoce actele administrative, oricând și oricum, cu neobservarea drepturilor persoanelor la care se referă, fără să existe nici o garanție că emitentul nu va reveni asupra propriilor dispoziții și să le revoce, în funcție de bunul plac sau după cum consideră un funcționar care le interpretează.
Paguba creata de actul administrativ contestat nu este doar iminenta, ci actuala si efectiva, întrucât în baza acestuia s-a declanșat cercetarea administrativă împotriva sa, stabilindu-se că prin faptul că a fost plătit pentru funcțiile de ofițer principal II (sems, c. i=3,90) și de ofițer principal I (sems, c. i=4,00), și nu pentru aceea de ofițer I (ci. = 3,40), a primit sume necuvenite pentru care s-a emis o decizie de impunere ce deja a fost pusa in executare, prin rețineri salariale în cuantum de câteva sute de lei lunar.
Din interpretarea textelor de lege rezultă indubitabil faptul că legiuitorul a dorit ca începând cu 01.01.2010 să limiteze cheltuielile de salarizarea personalului din sectorul bugetar, prin plafonarea salariilor la nivelul prevăzut pentru funcțiile ocupate la data de 31.12.2009 sau, în cazul schimbării funcțiilor, la nivelul funcțiilor similare existente la 31.12.2009, fără a crea situații discriminatorii, urmărind să evite stabilirea eronată și
neunitară a salariilor, după cum se menționează chiar în preambulul O.U.G nr. 1/2010.
Aceasta însemnă, în mod evident, că dacă îți păstrezi aceiași funcție vei primi salariul pentru funcția avută la data de 31.12.2009, sau în cazul promovării, vei beneficia de salariul pentru funcția similară aflată în plată la 31.12.2009.
In pofida acestor dispoziții legale foarte clare, Inspectoratul de Poliție Județean Iași, pe baza raportului Direcție Generale Audit Intern și a Adresei Inspectoratului General al Politiei Române nr._/21.12.2011, susține că, dacă prin H.G. 0154/03.03.2010, funcția maximă care poate fi ocupată de către un subinspector este aceea de ofițer I (sems, c. i.=3,89) și acest din urmă coeficient nu se aplică în anul 2010, ar trebui ca tuturor subinspectorilor de politie să li se stabilească retroactiv, de la data de 01.01.2010, salariile corespunzătoare acestei din urmă funcții, dar cu coeficientul de ierarhizare prevăzut pentru acea funcție la data de 31.12.2009, adică de 3,40, chiar dacă la această dată polițistul ocupa o altă funcție, când de fapt legiuitorul se referă la funcțiile aflate în plată, nu la cele prevăzute la 31.12.2009.
Această interpretare este complet eronată și încalcă flagrant dispozițiile legale în materie.
Învederează că emitentul nr. HG.0154/2010, la art. 6, atunci când se referă la schimbarea funcției ca urmare a mutării, promovării etc., folosește sintagma "beneficiază de salariile funcției de bază corespunzătoare noilor funcții similare". Prin urmare, nu se poate spune că atunci când ți se reduce salariul, paradoxal, ca urmare a promovării, beneficiezi de vreun drept.
Mai mult, dispoziția criticată nesocotește cel puțin două din principiile de bază prevăzute de art. 3 din Legea - Cadru nr.330/2009 și același articol din Legea Cadru nr. 284/2010, și anume:
Supremația legii, în sensul că drepturile salariale se stabilesc prin norme juridice de forța legii;
Echitate și coerență prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială a personalului din sectorul bugetar, cât timp la data de 31.12.2009 deținea o funcție și ulterior, a fost promovat, desfășurând, conform fișei postului, activități cel puțin la fel de complexe și un volum de muncă la fel de mare ca cel de la data de referință, însă cu toate aceste i s-au diminuat drepturile salariale.
Analizând actele și lucrările cauzei în lumina dispozițiilor legale aplicabile Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Recurentul a fost promovat în funcția de ofițer principal I (scms,c.i.=4,00) prin dispoziția șefului I.P.J. Iași nr. 7159/2010, privind drepturile salariale corespunzătoare acestei funcții și având același grad profesional de subinspector de poliție.
Prin dispoziția Șefului IPJ Iași nr. 595/30.01.2012 s-a revenit în parte la dispozițiile 7159/2010, stabilindu-se că începând cu data de 19.02.2010 C. G. se numește în funcția de ofițer I, corespunzătoare gradului profesional de subcomisar de poliție, cu consecința acordării drepturilor salariale corespunzătoare și cu mențiunea că această modificare produce efecte și asupra actelor administrative prin care s-au acordat drepturi salariale emise ulterior datei de 19.02.2010, deci având drept consecință restituirea sumelor primite în plus.
În justificarea dispoziției în prezenta contestație, emitentul a avut în vedere ordinele emise de M.A.I. și precizările făcute de către I.G.P.R., prin adresa nr._/21.12.2011, pe baza concluziilor cuprinse în Raportul de audit public intern întocmit de Direcția Generală de Audit Intern din cadrul M.A.I., act prin care s-a stabilit că, în cursul anului 2010 „coeficientul de ierarhizare la transpunerea și încadrarea ipotetică a noilor funcții, prin raportare la funcțiile similare la 31.12.2009, a fost stabilit prin interpretarea deficitară a normelor incidente, fapt ce a condus la nerespectarea prevederilor art. 6 al.1 și 4 din H.G. nr. 0154/3.03.2010 (act normativ elaborat în temeiul art. 5 al.3 din Anexa IV Legea – cadru nr. 330/5.11.2009), corelate cu datele cuprinse în extrasul din Anexa 4 la Ordinul I/0520/7.04.2010, acordându-se necuvenit sume personalului unității.
Dispoziția contestată apare, în aceste condiții, ca un act de reintrare în legalitate, în ceea ce privește încadrarea recurentului în funcția pe care a fost promovată și în privința acordării drepturilor bănești cuvenite acestei funcții.
Ca act administrativ de revocare a unui alt act administrativ, emis fără respectarea întru totul a legii, dispoziția contestată produce efecte retroactive legale și permise, prin definiție revocarea semnificând desființarea cu efect retroactiv a unui act, retractat de către organul emitent pentru motive de nelegalitate.
Regimul juridic al raportului în care este implicat recurentul este guvernat de Legea 360/2002, iar drepturile sale salariale sunt stabilite prin Legea - Cadru nr. 330/2009 și prin reglementările specifice emise de Guvernul României și de M.A.I. în aplicarea prevederilor H.G. nr. 0154/2010. Conform prevederilor art. 28 al. 1 lit. a) din Legea 360/2002 și conform dispozițiilor corespunzătoare din Legea 330/2009, în vigoare la data emiterii dispoziției 595/2012, dar și a dispoziției 7159/2010 recurentul, în calitatea sa de funcționar public cu statut special, era îndreptățit să primească un salariu lunar corespunzător funcției îndeplinite și gradului profesional deținut.
Cum inițial, prin dispoziția din 2010, individualizarea drepturilor de personal acordate potrivit transferării și încadrării ipotetice corespunzătoare funcției deținute s-a făcut pentru recurent incorect, ca urmare a unei interpretări eronate a dispozițiilor legale, noua dispoziție restabilește legalitatea și procedează la o încadrare corectă a recurentului respectiv într-o funcție corespunzătoare gradului profesional deținut.
Prin noua decizie emisă intimatul a urmărit încadrarea corectă a recurentului, îndreptarea unei erori, iar simplul fapt că această eroare este imputabilă intimatului nu justifică menținerea în continuare a unei încadrări nelegale, plata unor drepturi bănești necuvenite ori nerestituite celor deja încadrate cu acest titlu.
Dispoziția contestată în prezenta cauză este un act administrativ care transpune o dispoziție legală care constată și preia conținutul acesteia, iar nu un act care de la sine naște drepturi în favoarea recurentului.
Deși emisă în regim de putere publică, nu dispoziția contestată a dat naștere dreptului recurentului de a beneficia de o anumită remunerație, corespunzătoare funcției și gradului profesional deținute, ci acesta derivă direct din lege, atât timp cât, potrivit dispozițiilor art. 28 al.1 lit. a) din Legea 360/2002 și dispozițiile Legii 330/2009, salariul cuvenit polițistului nu poate fi decât în compunerea și în cuantumul prevăzut de lege.
Raportat la aspectele reținute, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 Cod procedură civilă și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul C. G. împotriva sentinței nr. 3058/ca din 18.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 31 mai 2013.
Președinte, V. E. P. | Judecător, M. C. P. | Judecător, D. R. G. Ș. |
Grefier, V.-E. A. |
Red.P.V.E.
Tehnored.A.M.
2 ex./03.07.2013
Jud.fond: Tribunalul Iași – B. D. G..-
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 8/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Hotărâre din 20-05-2013, Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
