Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2976/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2976/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 98/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2976/2013
Ședința publică de la 13 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: M. C. P.
Judecător: V. E. P.
Judecător: D. R. G. Ș.
Grefier: M. G. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții S.C. C. M. TÂRGU F. și G. M. A. în contradictoriu cu intimatul C. L. al orașului Tg. F., având ca obiect suspendare executare act administrativ – recurs împotriva sentinței civile nr. 865/CA/01.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic Valache A. G. care depune împuternicire de reprezentare juridică pentru intimatul C. L. al Orașului Tg. F., constatându-se lipsa reprezentantului recurenților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată.
De asemenea, se referă de către grefierul de ședință faptul că nu a fost depusă la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și că, prin serviciul de registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare, duplicatul fiind comunicat la data de 06.09.2013.
Se solicită judecata cauzei și în lipsă.
Sub rezerva achitării taxei judiciare de timbru, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic Valache A. G. pentru intimatul C. L. al Orașului Tg. F. arată că, întrucât C. L. are competența administrării patrimoniului public și local, în temeiul acestei competențe a încheiat contractul de comodat cu clauzele specifice, astfel încât consideră că sunt întrunite cele două cerințe ale art. 14 din Legea 554/2004, solicitând, în consecință, să se respingă recursul formulat de către recurenții din prezenta cauză.
Instanța, constatând dezbaterile încheiate, rămâne în pronunțare.
După încheierea dezbaterilor, dar înainte de închiderea ședinței de judecată, s-a prezentat avocat A. D., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei pentru recurenți și a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, cu chitanța nr. ISXUC_ din 13.09.2013 în valoare de 5.00 lei și timbru judiciar în valoare de 1 leu.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 865/1.03.2013, Tribunalul Iași a respins cererea formulată de către reclamanta S.C. C. M. TÂRGU F. S.RL. în contradictoriu cu pîrîtul C. L. al orașului Tg.F..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat să se dispună suspendarea executării Hotărârii nr. 78/28.11.2012 până la pronunțarea unei hotărâri în dosarul având ca obiect nulitatea acestei hotărâri.
Astfel, prin Hotărârea nr. 78/28.11.2012, pârâtul C. L. Tg. F. a stabilit încetarea contractului de comodat nr. 12/16.01.2012, începând cu data de 16.01.2013, și preluarea spațiilor medicale cu profil radiologic și a aparaturii specifice radiologice.
Tribunalul a reținut că la data de 16.01._ a fost încheiat între C. L. Tg. F. și S.C. C. M. TÂRGU F. S.R.L. contractul nr. 12 prin care pârâtul a acordat reclamantei, sub forma comodatului, un cabinet medical și spații de folosință comună, situate în Policlinica oraș Tg. F., exclusiv pentru folosința acestora în vederea continuării serviciului de asistență medicală de specialitate „Radiologie”.
Prima instanță a avut în vedere faptul că suspendarea executării actului administrativ constituie o măsură excepțională ce contravine caracterului executoriu din oficiu al acestuia, măsură ce poate fi dispusă de către instanță, în conformitate cu disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, doar atunci când sunt invocate critici de nelegalitate evidentă a actului și când executarea ar fi de natură să provoace o pagubă iminentă.
Verificând îndeplinirea condiției „cazului bine justificat”, Tribunalul a apreciat că nu este justificată cererea reclamantei.
În primul rând, criticile reclamantei - vizând conținutul Hotărârii nr. 78/28.11.2012, lipsa raportului comisiilor de specialitate, lipsa expunerii de motive a inițiatorului – nu pot fi verificate în procedura configurată de prevederile art. 14 și 15 din Legea 554/2004 deoarece respectivele critici antamează fondul cererii de anulare a actului administrativ, iar textele anterior enunțate obligă judecătorul doar la o examinare sumară a motivelor de nelegalitate invocate.
De altfel, Hotărârea nr. 78/28.11.2012 a fost adoptată cu majoritatea cerută de lege în exercitarea de către pârât a atribuțiilor privind administrarea domeniului public și privat al orașului Tg. F. (art. 36 alin. 1 lit. c și art. 45 alin. 3 din Legea 215/2001), astfel încât, actul pare a fi adoptat în limitele competențelor legale conferite Consiliului L. Tg. F..
În plus, prin art. 2 al Actului Adițional nr. 1/20.03.2012 la contractul de comodat nr. 12/16.01.2012, părțile au consimțit că, în cazul în care se va redeschide activitatea Spitalului Orășenesc Tg. F., contractul de comodat va înceta înainte de durata acestuia, prin simpla notificare a comodantului.
Rezultă că, formal, pârâtul a avut și acoperire contractuală în luarea măsurii ce face obiectul Hotărârii nr. 78/28.11.2012.
De asemenea, Tribunalul a constatat că nici condiția „pagubei iminente” nu este respectată în cauză.
Întrucât, din moment ce reclamanta a fost de acord cu încetarea contractului de comodat înainte de epuizarea duratei convenite, în situația redeschiderii Spitalului Orășenesc, înseamnă că a înțeles să-și asume eventualele prejudicii materiale produse de desființarea anticipată a contractului de comodat.
Împotriva acestei sentințe au formulat cerere de recurs S.C. C. M. TG.F. S.R.L. și G. M.A., solicitând modificarea ei și admiterea cererii de suspendare a executării Hotărârii Consiliului local al Orașului Tg.F. nr.78/28.11.2012.
În motivarea cererii de recurs, recurenții arată că în cadrul ședinței Consiliului local din 28.11.2012, proiectul de hotărâre a fost supus dezbaterii și a fost votat în mod nelegal. Potrivit convocatorului, proiectul de hotărâre avea ca obiect aprobarea încetării înainte de termen a contractului de comodat nr.8/14.04.2011, contract ce a fost încheiat între G. M.A. cu Orașul Tg F. în temeiul HCL 41/31.03.2011 și privește 6 încăperi din incinta Policlinicii orașului, camerele 33-38. Raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului a fost exclusiv întemeiat pe obiectul proiectului de hotărâre. În ședința din 28.11.2012, a fost aprobată ordinea de zi cu același conținut. Hotărârea Consiliului local din 28.11.2012 este modificată față de conținutul proiectului, așa cum a fost expus consilierilor și votat, pentru că se referă la încetarea altui contract, nr.12/16.01.2012, contract care privește alte bunuri.
Mai arată recurenții că proiectul de hotărâre privind aprobarea încetării înainte de termen a contractului de comodat nr.8/2011 nu are raportul comisiilor de specialitate, respectiv al Comisiei juridice și al Comisiei de sănătate publică, avize obligatorii conform art. 44 al.1 din Legea 215/2001. De asemenea, proiectul nu prezintă o expunere de motive a inițiatorului, aspect care contravine art. 6 al.3 din Legea 24/2000. Or, lipsa motivării actului administrativ duce la concluzia existenței unui exces de putere. Mai arată recurenții că proiectul de hotărâre a fost adoptat cu încălcarea art. 6 al.2 din Legea 52/2003, pentru că nu a fost afișat sau publicat pentru a fi accesibil publicului și nu a fost respectat termenul legal pentru primirea observațiilor, propunerilor și sugestiilor în urma dezbaterii publice. Hotărârea contestată a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor referitoare la proprietatea privată, întrucât a urmărit promovarea intereselor economice ale unei alte societăți și nu redeschiderea activității Spitalului orășenesc. Cu privire la condiția pagubei iminente, arată recurenții că sunt beneficiarii contractului de comodat nr. 12/2012, încheiat pe o durată de 5 ani, și au efectuat numeroase investiții financiare din surse proprii, reprezentând reparații și costuri ale avizelor și autorizațiilor administrative. În plus, există angajate persoane care asigură funcționarea centrului, specialiști și asistenți medicali, iar centrul de radiologie deservește și persoanele afectate de traumatisme frecvent întâlnite, nefăcându-se dovada preluării acestui centru.
Recurenții nu au indicat temeiul în drept al cererii de recurs, motivarea lor încadrându-se însă în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind 1 Cod pr.civ.
Pârâtul a depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia.
Curtea de Apel, sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ. Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu.
A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională.
Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege.
În cauza de față dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 14 din Legea contenciosului administrativ în conformitate cu care în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Dispozițiile mai sus citate prevăd obligația îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1), întrucât cele două condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține faptul că reclamanții prezintă cazul bine justificat ca fiind fundamentat pe existența unor împrejurări cum sunt: existența unor neconcordanțe între proiectul de hotărâre și hotărârea Consiliului local însăși, a lipsei unor avize obligatorii, a expunerii de motive, a cerințelor de transparență și publicitate. În opinia sa, aceste împrejurări sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința temeiniciei și legalității actului administrativ, iar Curtea observă, ca și Tribunalul de altfel, că toate aceste situații nu sunt de natură a argumenta cazul bine justificat, neputând fi verificate decât prin antamarea fondului. Din analiza sumară a actului administrativ rezultă că acesta îndeplinește cerințele de legalitate, aspectele privind existența avizelor, modului de redactare și a îndeplinirii cerințelor de tehnică legislativă fiind legate intrinsec de fondul problemei.
Curtea constată că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale, întrucât întotdeauna suspendarea actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Cazul bine justificat, analizat în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, prin analiza sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, nu oferă în cazul de față indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ.
Nici condiția pagubei iminente, așa cum este ea definită de art. 2 lit ș din Legea 554/2004 nu este întrunită în cauză, dat fiind că reclamanții nu au dovedit prejudiciul greu sau imposibil de reparat. Cu privire la consecințele patrimoniale, corect a observat Tribunalul că, dat fiind voința contractuală exprimată expres, ele au fost asumate de reclamanți pentru cazul rezilierii.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a prezentat situația de fapt și de drept existentă, astfel încât hotărârea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurent S.C. „C. M. Tg. F.” SRL și Ghenim M.A. împotriva sentinței nr. 865/CA/1.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13.09.2013.
Președinte, M. C. P. | Judecător, V. E. P. | Judecător, D. R. G. Ș. |
Grefier, M. G. A. |
M.A. 17 Septembrie 2013/red si tehnored 2 ex.PMC/2.10.2013
Jud fond: T. Șt.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3850/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 4451/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
