Anulare act administrativ. Hotărâre din 25-02-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 1491/89/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 597/2013
Ședința publică din 25 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte – T. D. M.
Judecător – G. A.
Judecător – C. M.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul B. C.-C., împotriva sentinței nr. 874/CA din 01.10.2011 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 februarie 2013, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 februarie 2013.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 874/CA/ din 1 octombrie 2012, Tribunalul V. a respins contestația formulată de B. C.-C., în contradictoriu cu pârâtul P. V..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a avut funcția de agent de penitenciar, în cadrul Penitenciarului V., că, prin deciziile nr. M2-_/23.02.20l2, nr. M2-_/23.02.2012 și nr. M2-_/23.02.2012, emise de directorul Penitenciarului V., acesta a fost sancționat disciplinar, și că, prin decizia nr. M2-_/10.04.2012, el a fost destituit din sistemul penitenciar, pentru absențe sau întârzieri repetate de la serviciu, acte de autoritate care au fost contestate administrativ, mai înainte de a se fi sesizat instanța de contencios administrativ competentă.
Analizând deciziile menționate, prima instanță a constatat că sunt temeinice și legala, sancțiunile aplicate fiind proporționale cu gravitatea faptelor săvârșite și cu caracterul repetat al acestora, ca dovadă a atitudinii pe care cel în cauză a înțeles să o adopte, reținându-se și refuzul acestuia de a se prezenta în fața Comisiei de disciplină, deși
a fost citat de două ori, în cazul cercetării primei abateri.
În ceea ce privește sancțiunea destituirii din sistemul administrației penitenciare, prima instanță a apreciat că documentele depuse de reclamant, în susținerea cererii sale, nu pot constitui temei legal al unui concediu pe motive medicale, în condițiile în care, după comunicarea referatului preliminar, cel în cauză nu a făcut obiecțiuni, motive pentru care acțiunea a fost respinsă, în întregul ei, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul B. C.-C., care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că, în ceea ce privește „istoricul disciplinar al reclamantului”, nu s-a sesizat faptul că: „acesta a fost provocat de colegii acestuia, probabil, datorită faptului că acesta, are un caracter mai impulsiv, mai ales în situația în care a considerat că i s-a făcut o nedreptate, o reacție până la urmă firească pentru noi toți, reacție de care au profitat la maxim cei care urmau să-l judece”; solicitându-se anularea deciziilor emise de P. V. și reintegrarea celui în cauză în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor bănești de care a fost lipsit.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că toate măsurile de sancționare disciplinară a recurentului au fost luate după parcurgerea etapelor prevăzute de art. 71 - 74 din Legea nr. 293/2004, că, deși în cuprinsul plângerilor administrative adresate conducerii Penitenciarului V. cel în cauzat a apreciat că „se exagerează … în sensul că am mai întârziat în luna decembrie”, se recunoaște că „conform caietului din P.C.l am mai întârziat în data de 18.11.2011”, că acest fapt nu justifică omisiunea celui în cauză de a anunța pretinsa imposibilitate de a se prezenta la serviciu și mai ales de a aduce dovezi care să ateste că „starea de sănătate era cam slăbită, ceea ce a determinat neprezentarea la serviciu”, atâta timp cât nu s-a dovedit că reclamantul a fost obligat să lucreze în condiții mai grele și mai solicitante decât ceilalți angajați ai Penitenciarului V.; iar conținutul adeverinței nr. 950/30.12.2011, emisă de un medic rezident din cadrul Clinicii Chirurgie Vasculară, nu a fost confirmat de Spitalul Clinic Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași.
D. urmare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de către reclamant, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat reclamantul B. C.-C. împotriva sentinței nr. 874/CA/01.10.2012, pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
Președinte Judecător Judecător
T. D. M. G. A. C. M.
Grefier
R. G.
Red. T.D.M.
Trhnored. R.G.
2 ex.
26.02.2013
Tribunalul V. – jud. A. E.-G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3620/2013. Curtea de Apel IAŞI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 166/2013. Curtea de... → |
|---|
