Anulare act administrativ. Sentința nr. 166/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 166/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 519/45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 166/2013
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte - T. D. M.
Grefier - F. O.
S-a luat în examinare acțiunea introdusă de I. T. al Poliției de Frontiera Iași, în contradictoriu cu C. de Jurisdicție a Imputațiilor, constituită pe lângă Ministerul Afacerilor Interne și C. P. B., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, Talmaciu L., pentru reclamant, care depune la dosar împuternicirea de reprezentare juridică, lipsă fiind pârâții C. de Jurisdicție a Imputațiilor, constituită pe lângă Ministerul Afacerilor Interne și C. P. B..
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța,
constatând pricina în stare de judecată a solicitat reprezentantului reclamantului să răspundă la excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel Iași.
Reprezentatul reclamantului solicită respingerea excepției inadmisibilității invocate de către minister iar cu privire la excepția competenței materiale a Curții, apreciază că competentă este Curtea de Apel Iași în soluționarea excepției, întrucât punctul de placare, imboldul litigiului reprezintă un aspect ce derivă din raportul de serviciu al funcționarului public. Apreciază că trebuie avute în vedere anumite circumstanțe și anume calitatea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor de pe lângă minister ca organ central cu atribuții și competență pe întreaga țară și asupra tuturor instituțiilor, și raportul de autoritate dintre reclamant și C. de Jurisdicție a Imputațiilor.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare cu privire la chestiunea competenței materiale Curții de Apel Iași.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ / din 19 august 2013, I. T. al Poliției de Frontieră Iași a solicitat, în contradictoriu cu C. de Jurisdicție a Imputațiilor, constituită pe lângă Ministerul Afacerilor Interne, și cu C. P. B.: „anularea Hotărârii nr. 136/17.07.2013 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, act administrativ jurisdicționa1 prin care a fost admisă contestația numitului C. P. B. împotriva: deciziei de imputare nr._/26.04.2013, emisă de I.T.P.F. Iași, și a hotărârii nr._/03.05.2013 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul I.T.P.F. Iași”.
Pârâtul C. P. B., prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. de Jurisdicție a Imputațiilor, precum și excepția necompetentei materiale a Curții, apreciind că, în conformitate cu art.94 alin.3 din N.C.P.C., competența de soluționare a actului, ce vizează un act administrativ jurisdicționa1, revine Judecătoriei Iași.
Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că, la data de 26 aprilie 2013, I.T.P.F. Iași a emis decizia de imputare nr._, prin care, în temeiul O.G. nr. 121/1998, a imputat agentului principal de poliție C. P.-B. suma de 4.040 lei, reprezentând contravaloarea compensației lunare pentru chirie, pretins încasată pe nedrept, în perioade 31.01._12; contestația for mulată împotriva deciziei menționate fiind respinsă de Comitia de soluționare a contestațiilor prin hotărârea nr._ din 30 mai 2013.
C. de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului afacerilor Interne, prin hotărârea nr.136 din 17 iulie 2013, a admis plângerea formulată de C. P. B. împotriva hotărârii C.S.C din cadrul I.T.P.F. Iași, în sensul ca a desființat hotărârea nr._ din 30.05.2013 a C.S.C. din cadrul I.T.P.F. Iași, a anulat decizia de imputare nr._ din 26.04.2013, și a dispus efectuarea unei noi cercetări administrative în cauză, de către o comisie constituită la nivelul ITPF Iași, în ceea ce privește aspectele semnalate în conținutul hotărârii de referința; hotărâre a cărei anulare se solicită prin acțiunea de față.
În raport de această situație de fapt și având în vedere excepțiile ce s-au ridicat, Curtea constata că C. P. B. se afla în raporturi de serviciu cu reclamantul I.T.P.F. Iași, îndeplinind funcția publică de agent principal de poliție, că acest raport juridic este guvernat de prevederile Legii nr.360/2002, că, în considerarea drepturilor prevăzute de art.28 alin. l din menționata lege, polițistul a beneficiat de compensație lunară pentru chirie, în cursul anului 2012, și că, urmare notei raport întocmită de Biroul Control din cadrul I.T.P.F. Iași, la data de 27 februarie 2013, s-a procedat, urmându-se calea prevăzută de O.G. nr.121/1998, la recuperarea de la cel în cauză a sumei considerată a fi fost încasată fără drept.
Se mai constată că aspectele ce țin de răspunderea materială a polițiștilor au fost reglementate prin O.G. nr. 121/1998, act normativ care, în lipsa unei alte reglementări speciale, continuă să se aplice, în ceea ce îl privește pe reclamant că procedura specifică de angajare a răspunderii materiale a polițiștilor este reglementată prin Instrucțiunea Ministerului de Interne nr.830/20.0l.1999, ce a fost modificată prin Ordinul nr.457 din 26.05.2003 al aceluiași minister, și că soluționarea căii de atac îndreptate împotriva deciziei de imputare, emisă de instituția publică cu care polițistul se află în raporturi de serviciu, implică și parcurgerea unei proceduri administrative, care se finalizează prin emiterea de către comisia de jurisdicție a imputațiilor, a cărei înființare și funcționare este prevăzută de art.32 din O.G. nr. 121/1998, a unei hotărâri definitive, în calea administrativă de atac.
Prin raportare la prevederile art.43 din O.G. nr. 121/1998, care stabilesc că: „În situația în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului, în condițiile prezentei, consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii”, Curtea apreciază că simplul fapt că s-a prevăzut o cale administrativă de atac și că soluționarea acesteia cade în competența unei structuri denumită: „Comisie de jurisdicție a imputațiilor” nu este de natură să modifice natura raportului juridic primar, care vizează modul de executare a drepturilor și obligațiilor din raportul de serviciu născut între funcționarul public cu statut specia1 (polițist) și instituția publică în care acesta își desfășoară activitatea, dublul control, exercitat de comisia de soluționare a contestațiilor și respectiv de comisia de jurisdicție a imputațiilor neputând schimba natura litigiului și nici să dea o altă semnificație acestui control, care are valoarea unui control ierarhic, în sensul dat acestui termen de art.7 alin. l din Legea nr. 554/2004; legiuitorul neprevăzând, în acest caz, așa cum a făcut-o în alte materii, că doar hotărârea emisă de C. de Jurisdicție a Imputațiilor, ce funcționează în cadrul Ministerului Afacerilor Internet este singura care poate face obiectul unei acțiuni anulare, la instanța de contencios administrativ competentă, sau la o altă instanță.
Ca atare, având în vedere că litigiul de față s-a născut din faptul emiterii de către reclamant a unei decizii de imputare, act de autoritate prin care s-a angajat răspunderea materială a unui funcționar public, cu care acesta se află în raporturi de serviciu, că parcurgerea procedurii administrative prealabile nu este de natură să schimbe semnificația și urmările ce decurg din actul de autoritate emis, independent de soluțiile ce s-au adoptat pe parcursul derulării procedurii administrative și indiferent de ce act se atacă și de către ce persoană, și că într-o atare situație devin aplicabile prevederile art.109 din Legea nr.183/1999, cu care Legea nr.360/2002 se completează, Curtea, raportându-se la dispozițiile art. IV din Legea nr.2/2013, apreciază că competent să soluționeze acțiunea de față este tribunalul, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ.
Pe cale de consecință, în temeiul art.132 alin.3 N.C.P.C., Curtea va admite excepția de necompetență materială, ce s-a ridicat și va trimite dosarul Tribunalului Iași - Secția contencios administrativ, spre competentă soluționare a litigiului născut în legătură cu executarea raportului de serviciu existent între reclamanți și pârâtul C. P. B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTPRĂȘTE:
Admite excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel Iași, excepție ce s-a ridicat de către pârât din oficiu.
Declină competența de soluționare a acțiunii în anulare, formulată de reclamantul I. T. al Poliției de Frontieră Iași, având sediul în .. 3-5, în contradictoriu cu C. de Jurisdicție a Imputațiilor, constituită pe lângă Ministerul Afacerilor Interne, și cu C. P. B., domiciliat în satul P., ., în favoarea Tribunalului Iași - Secția contencios administrativ.
Prezenta hotărâre nu este supusă nici unei căi de atac
Pronunțată în ședință publica, astăzi 18 noiembrie 2013.
Președinte
T. D. M.
Grefier
F. O.
Red.T.D.M.
Tehnored.F.O.
2 ex./20.11.2013
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 25-02-2013, Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2590/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
