Anulare act administrativ. Sentința nr. 116/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 116/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 256/45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 116/2013
Ședința publică de la 03 iulie 2013
Completul compus din:
Președinte: M. C. P.
Grefier: M. G. A.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași în contradictoriu cu pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția G. Constatare Și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 28.06.2013, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03.06.2013.
În termenul de pronunțare, la data de 01.07.2013, reclamanta, prin apărător, a depus note de concluzii scrise.
CURTEA DE APEL,
Prin cererea înregistrată pe rol sub nr._, contestatoarea Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, în contradictoriu cu M. Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția G. Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, a solicitat anularea Deciziei 40/20.02.2013, emisă de pârât în soluționarea contestației împotriva Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare_/18.12.2012, anularea Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare_/18.12.2012, exonerarea de plata sumelor înscrise cu titlu de corecție financiară, obligarea autorității la restituirea sumelor reținute nelegal în baza actelor administrative. În subsidiar, solicită reaprecierea asupra corecției aplicate, reducând-o sau înlăturând-o prin reținerea caracterului formal al abaterilor.
În motivare, arată că este beneficiara contractului de finanțare 697/6.04.2010. Ca urmare a controlului efectuat de pârâtă, prin serviciul de specialitate, a fost emisă Nota de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare_/18.12.2012, împotriva căreia a formulat contestație ce a fost respinsă.
Prin această Notă, s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 504.893,71 lei, drept corecție pentru nereguli identificate cu ocazia derulării achizițiilor publice finalizate cu încheierea a 3 contracte: contratul de servicii proiectare_/7.08.2009(pentru care s-a constatat neregula de la art. 2.1. din anexa OUG 66/2011), contractul de lucrări_/24.08.2010(pentru care s-a constatat neregula de la art. 2.1 anexa OUG66/2011), contractul de servicii de expertiză tehnică_/2007(nereguli 2.1 și 2.3. anexa OUG66/2011).
Contestatoarea susține că decizia de soluționare a contestației și nota de constatare sunt nelegale deoarece:
- i s-a aplicat OUG 66/2011 unor fapte anterioare intrării în vigoare a acestui act normativ, încălcându-se principiul neretroactivității legii, principiul legalității, principiul previzibilității și predictibilității legii. Consideră că nu se poate reține susținerea intimatei potrivit căreia abaterile se sancționează în baza legii specifice aplicabile la data controlului, calificarea abaterii realizându-se prin raportare la dispozițiile legale incidente în momentul la care faptele și actele s-au produs. Legea de calificare a faptelor ca abateri prevedea ea însăși sancțiuni, în speță OUG 34/2006. Consideră contestatoarea că aplicarea retroactivă a unor măsuri sancționatorii pentru fapte produse anterior intrării în vigoare a legii reprezintă o încălcare a principiului neretroactivității. Invocă în acest sens art. 2 din Regulamentul 998/1995. Legalitatea procedurii se raportează doar la legea în vigoare aferentă declanșării și finalizării procedurii de achiziție și la contratul de finanțare.
- Pentru nici unul dintre contractele de achiziții publice supuse controlului nu au fost semnalate nereguli cu ocazia verificării cererilor de rambursare, în prezent proiectul fiind complet implementat și finalizat, fiind necesară respectarea principiului securității juridice. Obligația de a implementa proiectul în conformitate cu legislația națională și comunitară în vigoare exprimă obligații generice și mult prea vagi față de specificitatea abaterilor descrise în anexa la OUG 66/2011, abateri însoțite de corecții financiare necunoscute la data săvârșirii pretinselor nelegalități.
Pe fondul cauzei, arată că: menționarea în invitația de participare a criteriului „prețului celui mai scăzut” în loc de „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” a fost doar o eroare de bifare, care nu a favorizat sau îngrădit participanții; invitația de participare nu are în conținutul său obligatoriu criteriul de atribuire; introducerea unor cerințe minime de calificare e permisă de lege și a urmărit respectarea principiului folosirii eficiente a fondurilor comunitare și principiului asumării răspunderii. Referitor la neregula că invitația de participare nu cuprinde complet criteriul minim de calificare, s-a făcut trimitere la fișa de date a achiziției, care este postată în format electronic. În mod eronat s-a invocat Directiva 2004/18/CE, deoarece aceasta nu face referire la invitația de participare în cazul cererii de oferte, ci la invitația în cazul procedurilor restrânse. Prin publicarea invitației de participare și a documentației de atribuire, s-a asigurat accesul direct, nerestricționat și deplin al operatorilor la informații. Aplicarea unei corecții de 25% pentru neregula de publicitate neadecvată nu este susținută. În ceea ce privește neregula constatată cu privire la achiziția de servicii proiectare, adică neindicarea tuturor criteriilor minime de calificare, nu a avut efect restrictiv, astfel încât măsura dispusă este nelegală și netemeinică. Mai arată contestatoarea că nici una dintre achiziții nu a fost contestată.
Se mai susține că nu a fost evidențiat impactul pe care abaterile l-ar avea asupra fondurilor protejate sau asupra ofertanților, abaterile fiind formale și înlăturând posibilitatea aplicării unei corecții. Contestatoarea arată că este de bună credință, neputând fi supusă unei sancțiuni care nu era prevăzută de lege la data derulării procedurii de achiziție. Invocă practica CJCE în cauza C-158/06, nota interpretativă de sub pct 2 anexa la OUG 66/2011.
În susținere, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice(fosta denumire M. Dezvoltării Regionale și Turismului) a depus întâmpinare și a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași. În acest sens, invocă art. 10 al.1 ind.1 din Legea 554/2004, precum și dispozițiile art. 23 al.1 din contractul de finanțare 697/6.04.2010, prin care părțile au convenit ca eventualele litigii rezultate din executarea acestui contract să fie soluționate de instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a Mun.București. Arată intimata că nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și decizia de soluționare a contestației atacate în cauză au fost emise în executarea contractului de finanțare menționat, fiind incidentă clauza atributivă de competență convenită de părți.
Răspunzând întâmpinării, reclamanta solicită să se respingă excepția de necompetență. Arată că acest contract de finanțare este integral implementat, cererile de rambursare au fost onorate integral, astfel încât nu se poate susține că părțile ar fi în cursul executării contractului. Obiectul judecății de față nu este contractul de finanțare, ci contestația împotriva unor acte administrative de autoritate și împotriva unui titlu de creanță, pentru care OUG 66/2011 a stabilit o procedură specială și o competență jurisdicțională specială ce nu poate fi înlăturată prin voința părților. În acest sens, invocă art. 51 al. 1 și 2 din OUG 66/2011. Mai arată reclamanta că art. 23 din contractul de finanțare și-ar găsi aplicabilitatea doar în situația în care litigiul ar fi fost declanșat prin aplicarea art. 14 din contract, fapt ce ar presupune o anume procedură, un alt gen de analiză, o altă categorie de sancțiuni, cu temeiuri diferite. Acordul de voință specific raporturilor părților nu se regăsește în litigiul de față, care e generat de exercitarea puterii de decizie administrativă, părțile nefiind angajate într-un litigiu de pe poziții de egalitate asemenea poziției asumate în contractul de finanțare. Chiar dacă izvorul litigiului e comun, cauza e diferită, excedând contractului, sancțiunea e prevăzută de OUG 66/2011, care cuprinde dispoziții procedurale de strictă interpretare ce exclus susținerile pârâtei.
La termenul de judecată din 28.06.2013, instanța a pus în discuția părților această excepție.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași, invocată în termenul legal de pârâtă, Curtea reține:
Obiectul cauzei de față este o cale de atac împotriva deciziei de soluționare a contestației împotriva unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, temeiul juridic fiind art. 51 al.2 din OUG 66/2011.
Potrivit acestui act normativ, deciziile pronuntate in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Totodată, între părțile cauzei a fost încheiat Contractului de finanțare nr.697/2010, „Centrul Social de tip rezidențial Galata Iași”, reclamanta având calitate de beneficiar, iar pârâta calitate de autoritate de management pentru programul operațional regional 2007-2013. Potrivit dispozițiilor art.23 alin1 din Contractul de finanțare menționat, „în eventualitatea unui litigiu survenit în executarea acestui contract se va încerca soluționarea acestuia pe cale amiabilă. În situația în care nu se va ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești competente materială din raza teritorială a Municipiului București.”
Nota de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare privind Contractul de finanțare nr.697/2010 încheiată la data de 03.12.2012, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o obligație de plată pentru suma de 504.893,71 de lei, notă contestată în cauză, este emisă de autoritatea de management în urma unui control efectuat în baza OUG 66/2011. Această notă de constare este emisă fără dubiu în executarea contratului de finanțare, care se prezintă ca un contract supus dreptului administrativ și nu dreptului civil, fiind încheiat în contextul acordării unei finanțări nerambursabile de către autoritatea de management pentru implementarea unui proiect de către beneficiar.
Că nota de control este emisă în executarea și în legătură indisolubilă cu contratul de finanțare rezultă nu numai din preambulul notei, ce face trimitere expresă la contract, ci și din calitatea părților semnatare, obiectul contractului respectiv, obligațiile părților(Autoritatea de management având atribuții de control al modului de implementare), precum și din interpretarea atribuțiilor autorității de management regăsite în dispozițiile art. 17 din HG 457/2008, respectiv:
„20. asigura prevenirea neregulilor, identifica neregulile, constata creantele bugetare si asigura recuperarea sumelor rezultate din nereguli, in limita competentelor
32. incheie contracte de finantare cu beneficiarii proiectelor aprobate, prin care se asigura de respectarea conditiilor specifice referitoare la implementarea proiectului, in conformitate cu regulamentele comunitare aplicabile si cu legislatia nationala in vigoare.”, coroborate la rândul lor cu dispozițiile art. 32 ind.4 din HG 457/2008.
În plus, art. 51 al OUG 66/2011 stabilește competența în litigiile de acest gen pentru „instanța judecătorească de contencios administrativ competentă”, ceea ce face aplicabil art. 10 al Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Întrucât OUG 66/2011 nu prevede o competență jurisdicțională specială, în cauză competența de soluționare se stabilește în conformitate cu art.10 din legea 554/2004, potrivit căruia toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, din punct de vedere material, competența revenind curții de apel. Conform dispozițiilor art.10 „(3) Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale. ”
Prin urmare, dispozițiile legale prevăd o competență alternativă, iar părțile sunt îndreptățite ca prin convenția lor să opteze pentru una din cele două instanțe deopotrivă competente, alegerea de competență fiind permisă în condițiile art. 126 NCPC, respectate în cauză. Potrivit contractului de finanțare dintre părți reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, astfel că, în atare condiții, în cauză competența de soluționare a pricinii revine Curții de Apel București.
Nu pot fi primite nici apărările reclamantei cum că acest contract nu mai este în vigoare. Potrivit art.2 din contract care reglementează durata contractului și perioada de implementare a acestuia „contractul își păstrează valabilitatea 5 ani după expirarea perioadei de implementare”. Prin urmare, chiar dacă Contractul de finanțare este integral implementat, potrivit prevederilor menționate, contractul nu a expirat, fiind valabil și în prezent, susținerile reclamantei fiind nefondate sub acesta aspect. De altfel, constatările neregulilor se realizează potrivit procedurilor și contractului de finanțare și ulterior implementării contractului, pe o perioadă de 5 ani de la data închiderii oficiale a Programului Operațional Regional 2007-2013.
Fața de considerentele arătate, curtea va admite excepția invocată și în baza art. 132 alin 3 cod procedura civila, va declina competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași cu sediul în Iași, ..57 A, județ Iași în contradictoriu cu pârâta M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția G. Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene având sediul în București, ., Sector 5 în favoarea Curții de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași invocată de pârâta M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice(fosta denumire M. Dezvoltării Regionale și Turismului) - Direcția G. Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași cu sediul în Iași, .. 57 A, județul Iași în contradictoriu cu pârâta M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția G. Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, având sediul în București, ., Sector 5 în favoarea Curții de Apel București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi 3.07.2013.
PREȘEDINTE,
P. M. C.
Grefier,
A. M.
Red.P.M.C.
Tehnored.P.M.C.
2 ex./04.07.2013.-
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 177/2013.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2606/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
