Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 177/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 13147/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 177/2013
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. V. E.
Judecător: P. M. C.
Judecător: Ș. D. R. G.
Grefier: A. V.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași în contradictoriu cu intimații G. M., Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Iași, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - recurs împotriva sentinței civile nr. 1526/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință din care rezultă că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 11 ianuarie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 16 ianuarie 2013.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 1526/19.06.2012, Tribunalul Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ ȘI DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI și în consecință a respins ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, acțiunea formulată de reclamantul G. M. în contradictoriu cu aceștia. A admis acțiunea formulată de reclamantul G. M., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, și a anulat integral Decizia nr. 45/27.09.2011 și în parte, cu privire la reclamantul G. M., Decizia nr. 3/01.06.2011, precum și procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/18.06.2008, toate emise de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași. A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, la plata către reclamant a sumei de 2519,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția G. A Finanțelor Publice Iași este întemeiată, deoarece reclamantul atacă acte emise de către Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iași în calitate de organ fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizica își are domiciliul, iar Agenția Națională de Administrare Fiscală și D.G.F.P. lași nu pot fi parte în raportul juridic dedus judecății și de aceea nu există motive pentru a se pronunța o hotărâre judecătoreasca în contradictoriu cu aceștia.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că prin decizia nr.3/01.06.2011, AFP Iași a angajat răspunderea solidara cu debitoarea . a asociaților G. M. – reclamant în prezenta cauza, precum si N. B., De D. Beauregard, și persoana juridică . suma de 42.462 lei.
Pentru a dispune antrenarea raspunderii solidare, organul fiscal a reținut ca . datora la data de 01.06.2011, suma de 42.462 lei către bugetul general consolidat al statului, ca la data executării s-a constatat de către executorii fiscali ca societatea era in stare de insolvabilitate care a fost determinata conform procesului verbal de insolvabilitate nr._/18.06.2008 și în baza referatului de angajare a răspunderii solidare nr._/01.06.2011.
S-a mai reținut că societatea a dobândit venituri din lucrări executate și prestări servicii, sustrăgându-se de la declararea acestora și de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, iar asociații nu au mai depus declarații fiscale la organul fiscal, nu au efectuat nici o plată, nu au desfășurat nici o activitate la sediul societății provocând insolvabilitatea societății. S-a apreciat ca sunt întrunite condițiile art.27 din C o d u l d e procedura fiscala pentru antrenarea răspunderii solidare a asociaților societății.
C o d u l d e procedura fiscala reglementează în cuprinsul art.27 condițiile în care se poate antrena răspunderea solidară a altor persoane alături de plătitorul obligației fiscale. Astfel, textul prevede ca pentru obligațiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile acestui cod, răspund solidar:
- a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, au dobândit în orice mod active de la debitorii care și-au provocat astfel insolvabilitatea;
-b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrãinarea sau ascunderea, cu rea-credințã, sub orice formã, a activelor debitorului;
-c) administratorii care, în perioada exercitãrii mandatului, cu rea-credințã, nu și-au îndeplinit obligația legalã de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rãmase neachitate la data declarãrii stãrii de insolvabilitate;
-d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credințã, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadențã a obligațiilor fiscale;
-e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credințã, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fãrã ca acestea sã fie cuvenite debitorului.
Decizia contestată este motivată în drept pe disp. art. 27 alin. 2 lit. d din codul de pr. fiscală.
Din procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._ incheiat la data de 18.06.2008, s-a constatat ca executorii fiscali nu au identificat bunuri mobile si imobile urmaribile care sa apartina societatii, motiv pentru care s-a declansat starea de insolvabilitate. Organul fiscal a apreciat că administratorii și ceilalți asociați, cu rea-credințã, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadențã a obligațiilor fiscale, stabilind obligații fiscale restante către stat de 42.462 lei .
În decizia contestată nu se face nici o referire cu privire la perioada pentru care au fost calculate aceste accesorii și baza de calcul la care s-au raportat inspectorii fiscali în calcularea acestora .
Textul art.27 alin.1 lit.d prevede antrenarea raspunderii solidare a administratorilor si asociatilor, daca acestia au provocat starea de insolvabilitate a societatii cu rea credinta. In cauza, starea de insolvabilitate este dovedita si de altfel necontestata. Cel de-al doilea element necesar si determinant, pentru antrenarea raspunderii solidare a administratorului sau asociatului, reaua credinta reprezinta o stare de fapt ce trebuie dovedita, intrucat legiuitorul nu a instituit prezumtia de vinovatie in cazul procedurilor aratate mai sus.
Nu s-a probat de către instituția pârâtă că reclamantul ar fi tinut eventualo contabilitate fictivă sau că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea în condițiile în care nici pârâta nu a putut intra în posesia tuturor documentelor contabile, pentru a putea verifica acest aspect. De asemenea, nu s-a făcut dovada că această conduită a reclamantului ar fi generat insolvența ..
Raportat acestor considerente, Tribunalul a reținut ca nu s-a dovedit faptul că starea de insolvabilitate a societatii a fost provocata de reaua credinta a asociaților societatii, în speță a asociatului G. M..
În consecință, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 27 lit. d din Codul de pr. fiscală, actele fiscale contestate sunt lovite de nulitate, fiind anulate de Tribunal.
Cu privire la motivul de contestație ce vizează necitarea reclamantului pentru audieri, anterior emiterii contestației, reclamantul nu a făcut dovada comunicării deciziei la domiciliul său din Franța, iar pârâta nu a făcut dovada comunicării către reclamant a invitației la audiere, astfel încât acest motiv de contestație nu a fost analizat .
De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată apărarea petentului cu privire la incidența în cauză a disp. art. 228 din Legea 31/1990, reactualizată, deoarece, din extrasul de la ORC Iași, rezultă că și ulterior datei de 03.09.2011 asociații . au depus documente la această instituție, respectiv la datele de 22.03.2005 –recurs împotriva dizolvării, 26.10.2005 –cerere mențiune, ceea ce demonstrează dorința asociaților de continuare a societății și după data expirării duratei inițiale de 10 ani stabilite la data constituirii .
De asemenea, neîntemeiată a fost considerată și trimiterea reclamantului al disp. art. 3 alin. 3 din Legea 31/1990, având în vedere că în prezenta cauză este vorba despre o răspundere stabilită în baza disp. codului de procedură fiscală și nu de o răspundere de natură comercială.
Concluzionând, tribunalul a reținut că actele administrativ fiscale contestate sunt nelegale ca urmare a neîndeplinirii cond . prev. de art. 27 lit. d din codul de procedură fiscală cu privire la atragerea răspunderii solidare a asociaților, motiv pentru care s-a dispus anularea acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct.6, 9 și 304 ind.1 Cod pr.civ.
În motivarea recursului, recurenta arată cu privire la situația de fapt că societatea . are obligații neachitate la bugetul consolidat al statului de 42.462 lei, nu mai desfășoară activitate, nu a mai depus declarații privind obligațiile la bugetul consolidat al statului, au fost epuizate toate măsurile de executare silită împotriva debitoarei, astfel încât în mod corect s-a stabilit întrunirea condițiilor prevăzute de art. 27 al.2 lit d din OG 92/2003.
Prima instanță reține în mod incorect, în opinia sa, că nu s-a dovedit faptul că starea de insolvabilitate a societății a fost provocată de reala credință a asociaților societății, în speță a reclamantului. Susține recurenta că prima instanță a anulat nelegal procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate, deși prin acțiunea introductivă nu s-a invocat nici un motiv de nelegalitate a acestui act administrativ. Reclamantul nu a făcut dovada contrară acestui proces verbal de constatare a stării de insolvabilitate și nici împotriva actelor administrative prin care s-au stabilit obligațiile de plată ale debitoarei. Anularea acestui proces verbal de constatare a stării de insolvabilitate ar conduce la anularea și a actelor subsecvente, deciziile de atragere a răspunderii solidare și față de ceilalți asociați. De altfel, instanța nu a motivat de ce a dispus anularea acestui act.
Cu privire la răspunderea reclamantului, în opinia sa trebuia ca instanța să verifice doar dacă societatea a fost declarată în prealabil insolvabilă și să stabilească în ce măsură starea de insolvabilitate a debitoarei a fost atrasă de G. M., în calitate de asociat. Obligațiile fiscale pentru care s-a dispus angajarea răspunderii solidare provin din declarațiile pe proprie răspundere depuse de debitoare și pentru recuperarea acestora s-au dispus măsuri de executare silită, însă datoriile nu au fost acoperite. Asociații și administratorii aveau obligația de a analiza situația obligațiilor debitoarei și în situația în care aceste obligații nu pot fi acoperite cu activul societății, să solicite instanței declararea falimentului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, apreciază că nu poate fi obligată la plata acestora, nefiind în culpă procesuală.
G. M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Arată că prima instanță în mod corect a anulat doar în parte procesul verbal al stării de insolvabilitate, numai cu privire la reclamant, motivând indirect această soluție. Greșita motivare a primei instanțe nu atrage însă nelegalitatea și netemeinicia dispozitivului. Ca atare, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 sau 9, ci cel mult art. 304 pct.7, care atrage posibilitatea analizării pe fond a cererii chiar de instanța de recurs. Cu privire la invocarea art. 304 pct.6 Cod pr. civ, instanța nu a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut prin anularea procesului verbal de constatare a stării de insolvabilitate, întrucât acesta a fost un capăt distinct de cerere. Împotriva acestui proces verbal a fost urmată și procedura prealabilă.
Pe fondul cauzei, sentința este legală și temeinică. Societatea s-a constituit în anul 1991, pe o durată de 10 ani. La expirarea acestei perioade, la 3.09.2001, societatea s-a dizolvat de fapt în temeiul art. 222 al.1 lit a din Legea 31/1990. Pentru acest caz de dizolvare nu e necesară nici o formalitate. Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde alte operațiuni, sub sancțiunea răspunderii solidare și personale, potrivit art. 228 al.2 din Legea 31/1990. Aceste dispoziții instituie o răspundere personală a administratorilor pentru operațiunile noi întreprinse ulterior momentului dizolvării de drept, răspundere incompatibilă de principiu cu răspunderea societății pentru aceleași sume.
Ca atare, societatea nu mai poate avea nici un fel de răspundere pentru aceste sume și nu poate avea calitatea de debitoare, deoarece această calitate o au doar administratorii. Ca atare, procesul verbal de constatare a stării de insolvabilitate este nul.
Cu privire la reținerile primei instanțe că ulterior datei de 3.09.2011 asociații ar fi depus acte la ORC, de unde rezultă voința de continuarea a activității societății, mențiunile de la ORC au fost inițiate de DGFP și nu de asociați.
Cu privire la răspunderea sa, apreciază că prima instanță în mod corect a constatat că AFP nu a probat reaua sa credință. El a fost doar un asociat al societății, fără a se implica în administrarea acesteia. Răspunderea pentru ținerea contabilității revine administratorului. În plus, decizia a fost luată fără a putea să-și expună punctul de vedere, potrivit art. 9 al.1 Cod pr.fiscală.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă dovada comunicării deciziei de atragere a răspunderii reclamantului la domiciliul său din Franța.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată cele ce urmează::
Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță. Astfel, prin decizia nr.3/01.06.2011, AFP Iași a angajat răspunderea solidara cu debitoarea . a asociaților acestei societăți, printre care și G. M. –pentru suma de 42.462 lei. Temeiul avut în vedere de organul fiscal a fost dispozițiile art. 27 al.2 lit d din OG 92/2003.
Ca și condiții ale răspunderii speciale reglementate de Codul de procedură fiscală, organul fiscal a constatat probate în cauză: starea de insolvabilitate a debitorului ., prejudiciul(suma de 42.462 lei datorată de . către bugetul general consolidat al statului), fapta asociaților constând în aceea că, deși că societatea a dobândit venituri din lucrări executate și prestări servicii, asociații s-au sustras de la declararea acestora și de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, nu au mai depus declarații fiscale la organul fiscal, nu au efectuat nici o plată, nu au desfășurat nici o activitate la sediul societății provocând insolvabilitatea societății.
Aceleași concluzii au fost reținute și în decizia nr.45/27.09.2011, prin care AFP a respins contestația reclamantului împotriva deciziei de stabilire a răspunderii solidare nr.3/01.06.2011.
Curtea reține că potrivit art. 27 al.2 lit d din OG 92/2003, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale.
Din conținutul acestui act normativ rezultă care sunt condițiile pentru atragerea răspunderii:
- existența unor obligații restante ale debitorului,
- debitorul să fie declarat insolvabil,
- administratorul/orice altă persoană a determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale
- reaua credință a autorului.
Toate aceste elemente trebuie probate de organul fiscal, legea neinstituind vreo prezumție care să răstoarne sarcina probei.
Analizând aceste condiții, Curtea observă că AFP a probat primele două condiții prin înscrisuri. Debitorului i s-au stabilit obligații restante de plată prin acte administrative fiscale pe care reclamantul nu le-a contestat, doar în cadrul contestațiilor putând formula apărări de genul că aceste sume nu sunt datorate de debitor, ci personal de cei care au făcut acte după dizolvarea de drept a societății. Din acest punct de vedere, susținerile reclamantului referitor la dizolvarea de drept a societății sunt irelevante. Din analiza cerificatului emis de ORC, rezultă că aceste apărări nici nu sunt reale, deoarece există menționate căile de atac formulate de societate împotriva mențiunii de dizolvare de drept a societății, astfel încât corect a reținut Tribunalul intenția de continuare a activității de asociați.
Cu privire la declararea insolvabilității, starea debitoului nu a fost contestată de reclamant și rezultă cu certitudine din procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate din 18.06.2008.
Ultimele condiții ale răspunderii enumerate nu au fost însă probate de organul fiscal. Din nici un probatoriu depus la dosar nu rezultă că reclamantul se face vinovat de contribuirea în vreun fel la nedeclararea obligațiilor fiscale și neachitarea lor. Din același certificate emis de ORC, rezultă că el nu a avut calitatea de administrator, astfel încât nu avea nici obligația legală de a ține evidența contabilă. Că avea obligația de a supraveghea starea economică a societății și de a lua măsura anunțării falimentului în cazul în care activele erau depășite de obligațiile societății, aceasta nu se încadrează în elementul material al faptei delictuale de la art. 27 lit d, este o opțiune de management, care, pentru a fi reținută în vederea atragerii răspunderii, este strans legată de elementul volitiv, reaua credință, care sub nici o formă nu a fost probată în cauză.
Astfel, reține Curtea că prima instanță a apreciat corect neîndeplinirea condițiilor atragerii răspunderii în persoana reclamantului, dispunând anularea deciziei nr. 45/27.09.2011 și în parte, cu privire la reclamantul G. M., a Deciziei nr. 3/01.06.2011 .
Cu privire la procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate din 18.06.2008, Curtea apreciază că în mod incorect s-a dispus anularea lui de Tribunal, chiar și în parte. Acest proces verbal este emis în baza art. 176 Cod pr.fiscală, care prevede:
“(1) În sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.”
Organul fiscal a constatat deci că debitorul figurează cu obligații restante și că nu are bunuri, ceea ce atrage starea de insolvabilitate. Prima condiție rezultă chiar din actele administrativ fiscale necontestate de debitor, devenite titluri executorii și cea de a doua condiție nu este contestată în cauză. Acest proces verbal nu face referire la reclamant sau la răspunderea acestuia, astfel încât nu poartă nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie, impunându-se a fi menținut.
Și cererea privind cheltuielile de judecată a fost corect admisă de Tribunal, culpa procesuală a organului emitent a unui act netemeinic fiind evidentă.
Prin urmare, Curtea va face aplicabilitatea art. 312 Cod pr.civ, raportat la art. 304 pct.9 Cod pr.civ, și va admite recursul declarat de recurenta AFP Iași împotriva sentinței nr. 1526/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o va modifica în parte, în sensul că va respinge cererea formulată de reclamantul G. M. având ca obiect anularea procesului verbal de constatare a stării de insolvabilitate_/18.06.2008, emis de AFP Iași, va menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei.
Curtea va respinge cererea intimatului privind cheltuielile de judecată în recurs, nefiind depuse înscrisuri prin care să se facă dovada efectuării și valorii acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta AFP Iași împotriva sentinței nr. 1526/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge cererea formulată de reclamantul G. M. având ca obiect anularea procesului verbal de constatare a stării de insolvabilitate_/18.06.2008, emis de AFP Iași.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei.
Respinge cererea intimatului privind cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16 Ianuarie 2013.
Președinte, V. E. P. | Judecător, M. C. P. | Judecător, D. R. G. Ș. |
Grefier, V. A. |
V.A. 18 Ianuarie 2013/red 2 ex.PMC/31.01.2013
Jud.fond: B. R.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2233/2013. Curtea de Apel IAŞI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 116/2013. Curtea de... → |
|---|
