Pretentii. Decizia nr. 1871/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1871/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 7995/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1871/2013
Ședința publică de la 24 mai 2013
Completul compus din:
Președinte: D. R. G. Ș.
Judecător M. C. P.
Judecător: I. O. M.
Grefier: M. G. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Instituția P. Județului Iași – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule în contradictoriu cu intimatul V. M. R., având ca obiect pretenții obligare înmatriculare fără taxă de poluare – recurs împotriva sentinței civile nr. 1275/CA/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată.
Prin serviciul de registratură al instanței intimatul a depus concluzii scrise.
Se solicită judecata cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința nr. 1275/CA/28.03.2013 Tribunalul Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V. M. R. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. jud. Iași – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule.
A fost obligat pârâtul să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantului marca Renault cu nr. de identificare VF1JAACOE22812812, fără plata taxei pe emisii poluante .
S-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului privind anularea adresei nr._/7.08.2012 emisă de pârât.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
În motivare instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității în ce privește cererea de anulare a adresei nr._/7.08.2012 emisă de pârât va fi admisă, având în vedere că această adresă conține punctul de vedere al pârâtului referitor la solicitarea reclamantului, neavând semnificația actului administrativ astfel cum este definit de art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul V. M. R. a achiziționat autovehiculul second hand marca Renault cu nr. de identificare VF1JAACOE22812812 din Italia, stat membru UE, conform înscrisurilor depuse la termenul de judecată aflate la filele13-17 dosar, iar cererea sa de înmatriculare a vehiculului a fost respinsă de pârâtul Instituția P. jud. Iași – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule prin adresa nr._/7.08.2012, motivat de împrejurarea că nu s-a făcut dovada plății taxei pe emisii poluante.
Instanța a mai constatat că potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
S-a reținut că între documentele obligatorii prevăzute de art. 7 al. 1 din OMAI nr. 1501/2006 se prevede și dovada achitării taxei menționate, dovadă pe care reclamantul nu a prezentat-o pârâtului odată cu solicitarea de înmatriculare a autoturismului său.
Alineatul 2 al art. 4 a fost suspendat prin art. 1din OG nr. 1/2012 pentru perioada 31.01._13.
Urmare a suspendării intervenite, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
Astfel, pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, dacă anterior autoturismul respectiv a fost înmatriculat tot in România, dar este percepută taxa dacă autoturismul produs în țară sau în alt stat membru este înmatriculat pentru prima data in România.
Practic prin suspendarea prevederilor legale anterior precizate, taxa pentru emisiile poluante este echivalentă taxei pe poluare prevăzută de OG nr.50/2008.
Reglementată în acest mod taxa pentru emisiile poluante stabilită de Legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru UE, cum este cazul vehiculului reclamantei.
Potrivit art. 110 din TFUE nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare, scopul reglementării fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
Norma comunitară a fost instituită în vederea asigurării liberei circulații a mărfurilor intre statele membre, in condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Relevantă este și practica Curții de Justiție a Uniunii Europene care prin hotărârile pronunțate in cauzele C-402/09 T. c. României și C-263/10 N. a stabilit că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura pe piața națională.
În consecință, constatând că taxa pe emisiile poluante, astfel cum este instituită de normele interne la momentul refuzului pârâtului nu este datorată, potrivit normelor comunitare a căror aplicare este prioritară, iar în această situație pârâtul Instituția P. jud. Iași - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule nu mai justifică refuzul de a înmatricula autoturismul achiziționat de către reclamant, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul la înmatricularea fără plata taxei pe emisiile poluante, pe baza celorlalte documente prevăzute de art. 7 al. 1 din OMAI nr. 1501/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Instituția P. Județului Iași – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, care a apreciat că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală.
În motivare s-a arătat că taxa de poluare este prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare (O.U.G. nr. 208/2008 și O.U.G. nr. 218/2008).
Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare „Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”;
Art. 7 alin. (1) din Ordinul nr. 1501/2006 al Ministrului Administrației și Internelor stipulează că:
„(1) Înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza următoarelor documente: (…)
i)începând cu data de 01 ianuarie 2007, dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii”.art. 1 O.U.G. nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, citat mai sus, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxei cu dreptul comunitar, în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, așa cum a reținut instanța de fond.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, niciun stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel la poluarea mediului.
Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (2), care enumără categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 2141 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe.
De asemenea, nu poate fi neglijat faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
Atât timp cât obligația Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule de a solicita, la înmatricularea unui autovehicul, dovada plății taxei de poluare derivă dintr-un act normativ intern în vigoare, nu se poate reține culpa acestuia și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul nu a formulat întâmpinare,
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă instanța constată că recursul este neîntemeiat.
Reclamantul nu a criticat în cadrul acestui litigiu faptul că Serviciul public comunitar, regim permise și înmatriculare a vehiculelor Iași i-ar fi stabilit, calculat ori încasat greșit taxa pe poluare cu ocazia soluționării cererii sale de înmatriculare a unui autoturism, ci a susținut că în mod nejustificat i s-a pretins de către acest serviciu să prezinte dovada plății taxei pentru poluare în vederea realizării înmatriculării.
Prin urmare, în prezenta cauză obiectul acțiunii inițiale îl formează refuzul nejustificat al Serviciului public comunitar, regim permise și înmatriculare a vehiculelor Iași de a înmatricula, fără prezentarea dovezii plății taxei pentru poluare instituită de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, autoturismul pe care reclamantul l-a cumpărat, la mâna a doua, din Comunitatea Europeană. .
Este de necontestat că serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor nu au competența de a stabili, calcula ori încasa taxa pe poluare, dar tot atât de adevărat este și faptul ce rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2 din Ordinul nr. 1501/2006, emis de Ministerul Administrației și Internelor, că înmatricularea unui autoturism se efectuează de serviciile publice indicate mai sus. Așa fiind, acestea trebuie să răspundă în cazul în care, săvârșind un exces de putere, refuză înmatricularea unui autoturism.
În prezenta cauză se pune problema răspunderii juridice a Serviciului public comunitar, regim permise și înmatriculare a vehiculelor Iași pentru conduita sa constând în împrejurarea că a condiționat înmatricularea autoturismului de prezentarea dovezii de plată a taxei pentru poluare. Aceasta înseamnă că trebuie să se verifice dacă refuzul de înmatriculare este legal sau este rezultatul unui exces de putere în înțelesul dat acestei noțiuni în art. 2 alin. 1 lit. n din Legea nr. 554/2004.
Excesul de putere constă, potrivit Legii contenciosului administrativ, în exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice fie prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege, fie prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Fiind evident că refuzul serviciului de înmatriculare de a înmatricula un autoturism se încadrează în limitele de competență impuse de dispozițiile art. 1 alin. 2 din Ordinul nr. 1501/2006, emis de Ministerul Administrației și Internelor, urmează a se stabili dacă prin acest refuz i s-a încălcat reclamantului vreun drept.
Condiția prezentării dovezii de plată a taxei de poluare este reglementată de prevederile art. 7 alin. 1 lit. j din Ordinul nr. 1501/2006, emis de Ministerul Administrației și Internelor, potrivit căruia înmatricularea permanentă a autovehiculelor se poate efectua pe baza unor documente printre care se află și dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii.
Instanța este datoare să verifice dacă textul de lege indicat mai sus impune serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor o conduită care, împiedicând înmatricularea mașinilor importate, constituie o restricție nenecesară și nepotrivită liberei circulații a mașinilor la mâna a doua, încălcând principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene. Această verificare se face în baza principiului priorității dreptului european față de dreptul național, incident în legislația națională de la 01.01.2007, data aderării României la Uniunea Europeană. Principiul este reglementat în art. 148 alin. 2 din Constituția României care dispune: „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”, în alineatul 4 al art. 148 fiind prevăzut că garanții respectării și aplicării acestui principiu sunt instituțiile statului.
În această situație se constată că dispozițiile art. 7 alin. 1 lit. j din Ordinul nr. 1501/2006, emis de Ministerul Administrației și Internelor, care condiționează înmatricularea unui autoturism cumpărat la mâna a doua din Uniunea Europeană de prezentarea dovezii plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxă prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, precum și dispozițiile acestui din urmă act normativ, au o consecință negativă directă asupra dreptului de proprietate al reclamantului asupra autoturismului, constând în imposibilitatea folosirii pe teritoriul României a unui autovehicul dobândit în spațiul european comunitar.
Această urmare fiind contrară dreptului comunitar, era indispensabil ca actul normativ care a cauzat-o să fie înlăturat de la aplicare, în temeiul ar. 148 alin. 4 din Constituția României, chiar de serviciul public comunitar pârât, astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene și de principiul priorității dreptului comunitar.
Având în vedere că serviciul public de înmatriculare a refuzat să aplice direct dreptul comunitar, preferând să aplice dispozițiile art. 7 alin. 1 lit. j din Ordinul nr. 1501/2006, emis de Ministerul Administrației și Internelor, norme care au determinat o practică administrativă ce are ca efect obstacularea circulației mărfurilor între statele comunitare, practică incompatibilă cu principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene, instanța de judecată este datoare, în baza principiului priorității dreptului comunitar, să o lase neaplicată și să aplice direct dreptul comunitar.
Aplicarea directă și prioritară a dreptului comunitar trebuie să se realizeze fără a-i impune celui vătămat să parcurgă o procedură de contestare a taxei pentru poluare pentru a se stabili dacă taxa este sau nu este datorată, în ce cuantum și care este beneficiarul ei.
În acest context este de reținut că nu organul fiscal sau statul a refuzat înmatricularea, încălcând dreptul reclamantului de a folosi pe teritoriul României un bun dobândit în spațiul comunitar european, ci serviciul de înmatriculare. Aceasta înseamnă că reclamantului nu i se poate imputa că nu a chemat în judecată organele fiscale competente să calculeze și să încaseze taxa pentru poluare. De vreme ce autorul refuzului de înmatriculare nu este statul sau un organ fiscal, ci serviciul de înmatriculare, nu există nici un temei pentru a i se reproșa reclamantului că a abandonat procedura de contestare a taxei pentru poluare ori că nu a abordat în prezentul litigiu, în contradictoriu cu organele fiscale, problema concordanței legislației fiscale naționale cu legislația comunitară.
În concluzie, având în vedere că serviciul public de înmatriculare i-a impus reclamantului, nejustificat, cu exces de putere, să prezinte o dovadă de plată a taxei pentru poluare, în baza Ordinului nr. 1501/2006, emis de Ministerul Administrației și Internelor, act normativ ce este contrar dreptului comunitar deoarece a determinat o practică administrativă ce are ca efect obstacularea circulației mărfurilor între statele comunitare, practică incompatibilă cu principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene, ținând seama că autorul refuzului de înmatriculare este serviciul de înmatriculare, nu altă instituție publică ori statul, și că acest serviciu avea obligația prevăzută de art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a aplica direct și cu prioritate dreptul comunitar,Curtea consideră că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Instituția P. Județului Iași – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule împotriva sentinței nr. 1275/CA/2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 24.05.2013.
Președinte, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. | Judecător, I. O. M. |
Grefier, M. G. A. |
Red.O.M.I.
Tehnored.A.M.
2 ex./05.06.2013
Jud.fond: Tribunalul Iași – A. C..-
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 19/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 51/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
