Contestaţie la executare. Hotărâre din 04-03-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 1280/99/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 687/2013
Ședința publică din 4 martie 2013
Completul compus din:
Președinte – C. M.
Judecător – T. D. M.
Judecător – G. A.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta B. R., împotriva sentinței civile nr. 2373/CA din 01.11.2012 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului care este la primul termen de judecată, că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, că recursul nu este timbrat, și că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, precizări formulate de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, cu duplicat pentru comunicare, prin care se arată că la sediul instituției a fost comunicată dosar doar citația și solicită să i se comunice o copie de pe cererea de recurs, pentru a lua cunoștință de criticile reclamantei și pentru a putea formula apărările raportat la acestea.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului, motivat de lipsa timbrajului aferent cererii.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2373/1.11.2012 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. Rodicaîn contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr7995/.2011 emisa de parata C. de Asigurari de Sanatate Iasi s-a stabilit in sarcina reclamantaui B. R. obligatia de plata a sumei de 8116 lei, cu titlu de contributii asigurari sociale de sanatate, 3863 lei majorări de intarziere si 1201 lei penalitati de intarziere, perioada asupra careia s-a facut verificarea fiind, astfel cum reiese din documentatia prezentata de parata, 01.2006 – 09.2011.
Constată instanța că reclamanta are calitatea de persoană fizică impozabilă, cât timp a avut venituri din activitatea independent desfășurată fiind incidente dispozițiile art. 257 alin. 2 și art. 257 alin. 5 din L. nr. 95/2006 ce impune obligația acestor persoane de a depune declarații la casele de asigurări de sănătate și de a achita trimestrial contribuțiile datorate în baza acestor declarații. Așadar, calitatea de persoană impozabilă decurge ope legis, independent de încheierea ori neîncheierea, din inițiativa asiguratului, a unui contract de asigurare de sănătate, sistemul asigurărilor de sănătate fiind guvernat de principiul asigurării obligatorii.
Instanța reține că au natura juridică a impozitelor și taxelor contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, fiind astfel reglementate atât de Codul de procedură fiscală, cât și de Legea nr. 95/2006.
În cauză sunt incidente dispozițiile art.1 alin.2 și art.21 alin.1 și 2 din Codul de procedură fiscală precum și cele ale art. 256 alin.2 și art.261 alin.1 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulteriore.
De asemenea, sunt incidente și dispozițiile art. 257 alin. 8 din Legea nr. 95/2006 referitoare la termenul de prescripție a plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, în sensul că acest termen este de 5 ani ca și în situația altor obligații de natură fiscală.
Obligația de plată a persoanelor care realizează venituri este prevăzută de art. 51 alin. 2 lit. b. din OUG nr. 150/2002. În același sens sunt și prevederile art. 1 alin. 3 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de încasare a contribuției, care prevede: „Încasarea contribuțiilor de la persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se realizează de către ANAF, se face în contul unic deschis pe seama CNAS prin CAS”.
Reclamanta a realizat venituri impozabile, conform prevederilor art. 41 din Codul fiscal.
În aceste condiții, apare ca legală stabilirea în sarcina reclamantaui a obligativității plății contribuțiilor la sănătate, în condițiile în care acesta a realizat venituri impozabile din activități independente în perioada 01.2006– 09.05.2008. Reclamanta nu a probat că nu ar fi corect calculul pârâtei privind debitul principal de 836 lei, sustinând doar că nu este explicitat. Or, anexat deciziei este calculul detaliat al contributiei si al accesoriilor.
De asemenea, reclamanta nu a respectat prevederile legale privind declararea venitului, astfel încât pârâta a stabilit din oficiu obligațiile de plată, potrivit bazei de impunere comunicată acesteia de către ANAF.
În ceea ce privește obligația la plata majorărilor de întârziere și a penalităților datorate, instanța consideră că și aceasta este legală, având în vedere dispozițiile incidente în cauză, inclusiv cele din Codul de procedură fiscală.
Astfel, în mod succesiv art.56 din Legea nr.145/1997 se refera numai la majorari de intarziere, tot asemenea art. 55 alin.1 din O.U.G.nr.150/2002 care a abrogat Legea nr.145/1997 si in fine, art. 261 din Legea nr.95/2006 care a abrogat O.U.G.nr.150/2002 precizeaza ca pentru perioada de intarziere se datoreaza majorari de intarziere, calculate in conditiile c o d u l u i d e procedura fiscala. In conformitate cu art. 261 alin.1 din L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii "angajatorii si asiguratii care au obligatia platii contributiei în conditiile legii si care nu o respecta datorează pentru perioada de întârziere majorari de întârziere în conditiile Codului de procedura fiscala".
Începând cu data de 01.07.2010, data intrării în vigoare a OUG nr. 39/2010 s-au perceput penalități de întârziere, această sintagmă fiind introdusă în Codul de procedură fiscală.
Pârâta CAS Iași a calculat, reține instanța, în mod corect majorări de întârziere pentru debitul principal până la 01.07.2010 (ca și daune interese moratorii pentru întârziere), iar ulterior acestei date s-au calculat penalități de întârziere (daune interese cominatorii – titlu de sancțiune pentru nexecutarea în termen a obligației de plată). Acestea din urmă s-au aplicat întregii contribuții cu titlu de asigurări sociale de sănătate aflată în debit la data de 01.07.2010.
Cu privire la punerea în întârziere a reclamantaui pentru debit și pentru accesorii, instanța reține că această contribuție de asigurări sociale de sănătate are natura juridică a impozitelor și taxelor reglementate de Codul fiscal, iar potrivit art. 110 din OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, titlul de creanță este actul prin se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de către organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Totodată, art. 23 din Codul de procedură fiscală, cu privire la nașterea creanțelor și obligațiilor fiscale, prevede că: „(1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. (2) Potrivit alin. (1) se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată.”
Calcularea accesoriilor creanței financiar bugetare de către CAS Iași se face din momentul scadenței obligației fiscal principale, nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului.
În dreptul fiscal, (ca de altfel și în dreptul comercial) punerea în întârziere se face de drept, prin ajungerea obligației la scadență. Neexecutarea voluntară și la termen a obligației generează un prejudiciu, care se cere a fi acoperit prin plata de daune-interese – majorări, respectiv penalități de întîrziere, după distincția făcută anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termenul legal recurs reclamanta B. R. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și admiterea acțiunii sale.
În motivarea recursului se arată că prima instanță a soluționat greșit cauza. Astfel invoca reclamanta că a nu există temei legal pentru emiterea decizie de impunere întrucât nu a încheiat cu pârata vreun contract de asigurare.
Curtea a invocat din oficiu excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului corespunzător, excepție a cărei soluționare primează oricăror altor cereri sau excepții ale părților, instanța neputând soluționa nici o cerere dacă nu este legal investită printr-o cerere legal timbrată.
Analizând cu prioritate această excepție conf. art.137 c.pr.civ, Curtea constată că recursul este netimbrat, impunându-se anularea acestuia pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art.20 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, in cazul in care acestea nu au fost achitate integral la depunea cererii, reclamanta are obligația de a le achita pana la termenul fixat de instanța. Nerespectarea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii. Aceleași prevederi sunt cuprinse și în O.G. nr. 32 din 18 august 1997, cu modificările ulterioare, referitoare la timbrul judiciar.
Mai mult, așa cum statuează și art.35 alin.2 din Ordinul ministrului justiției nr.760/C/1999, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997, instanțele judecătorești, cu totul excepțional, pentru motivele menționate în rezoluție, pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.
In cauza, deși cuantumul modic al taxei de timbru nu justifica în nici un fel neachitarea acesteia la introducerea recursului, cu toate că, recurentului i s-a pus in vedere că are obligația de a timbra recursul fiind citată cu această mențiune pe citație, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor legale enunțate anterior.
Față de aceste considerente, instanța având în vedere că recurentul nu a achitat taxa de timbru de 2 lei si 0,15 lei timbru judiciar urmează să admită excepția nulității și să anuleze ca netimbrat recursul declarat de reclamanta B. R. împotriva sentinței nr. 2373/1.11.2012 a Tribunalului Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de reclamanta B. R.,
contra sentinței nr. 2373/CA/01.11.2012 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.03.2013.
Președinte Judecător Judecător
C. M. T. D. M. G. A.
Grefier
R. G.
Red/Tehnored MC
2ex/ 14.03.2013
Jud fond:A.C
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2426/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1748/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
