Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 136/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 136/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 236/45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 136/2013
Ședința publică din 10 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. P.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 10.09.2013, când:
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rol sub nr._, contestatorul M. V., în contradictoriu cu M. D. Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Deciziei 51/5.03.2013, emisă de pârât în soluționarea contestației împotriva Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare_/21.12.2012, anularea Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare_/21.12.2012, privind contractul de finanțare nr. 672/18.03.2010, proiect cod SMIS 2175, cu titlul „Consolidare și reabilitare școala nr.3, clasele I-VIII, M. V..
În motivare, arată că urmare a controlului efectuat de pârâtă, prin serviciul de specialitate, s-a constatat că UAT V. nu și-a respectat obligația de a publica în invitația de participare toate criteriile minime de calificare, încălcând astfel prevederile art. 125 al.2 lit. d din OUG 34/2006. Potrivit art. 178 al.1 din OUG 34/3006, sancțiunea aplicabilă în astfel de situații este imposibilitatea aplicării criteriilor respective și, în consecință, descalificarea ofertanților care nu ar fi îndeplinit aceste cerințe(prevăzute doar în documentația de atribuire, nu și în invitația de participare) la momentul deschiderii ofertelor și pe parcursul evaluării ofertelor. Față de aceste cerințe care nu puteau fi aplicate, orice candidat putea formula contestație. Autoritatea contractantă însă nu a descalificat nici un ofertant pentru neîndeplinirea acestor cerințe, nefiind astfel încălcat nici unul dintre principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică și nici scopul actului normativ.
Mai arată contestatorul că, prin aplicarea unor sancțiuni în baza unor acte normative publicate și intrate în vigoare la 30.06.2011, la 3 ani de la încheierea contratului de servicii, pentru abateri referitoare la documentația de atribuire din 2008, se încalcă prevederile art. 6 al.1 și 2 din Codul civil și art. 15 al.2 din Constituție, care reglementează principiul neretroactivității legii. Consideră contestatorul că legea nouă se aplică doar actelor și faptelor juridice produse sau săvârșite după ., însă, în cazul său, procedurile de achiziție au fost finalizate înainte de . OUG 66/2011. De altfel, aplicării corecțiilor financiare stabilite de OUG 66/2011 i se opune principiul stabilității și securității juridice, care impune ca o dispoziție legală să permită celor interesați să cunoască cu exactitate întinderea obligațiilor ce li se impun. În consecință, aplicarea unei corecții financiare pentru o abatere ce nu era descrisă la data încheierii contratului și nici la data derulării procedurii de achiziție publică, încalcă art. 15 al. 2 din Constituție și art. 2 al.2 din Regulamentul CE 2988/95 și principiul securității juridice.
În drept, se indică art. 51 al.2 din OUG 66/2011, art.8, 10, 11 și 12 din Legea 554/2004.
În susținere, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta M. D. Regionale și Administrației Publice(fosta denumire M. D. Regionale și Turismului) a depus întâmpinare și a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași. În acest sens, invocă art. 10 al.1 ind.1 din Legea 554/2004, precum și dispozițiile art. 23 al.1 din contractul de finanțare 672/18.03.2010, prin care părțile au convenit ca eventualele litigii rezultate din executarea acestui contract să fie soluționate de instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a Mun. București. Arată intimata că nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și decizia de soluționare a contestației atacate în cauză au fost emise în executarea contractului de finanțare menționat, fiind incidentă clauza atributivă de competență convenită de părți.
Răspunzând întâmpinării, reclamanta solicită să se respingă excepția de necompetență. Arată că potrivit art. 2 al.1 lit i, 21 al. 20 și 43 lit a din OUG 66/2011, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și titlu executoriu. Această notă este actul în baza căruia se rețin sumele în sarcina contestatoarei și nu contractul de finanțare, prin urmare este un act administrativ de sine stătător, care se supune regulilor Legii 554/2004.
La termenul de judecată din 6.09.2013, instanța a pus în discuția părților această excepție.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași, invocată în termenul legal de pârâtă, Curtea reține:
Obiectul cauzei de față este o cale de atac împotriva deciziei de soluționare a contestației împotriva unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, temeiul juridic fiind art. 51 al.2 din OUG 66/2011.
Potrivit acestui act normativ, deciziile pronunțate in soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătoreasca de contencios administrativ competenta, in conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare.
Totodată, între părțile cauzei a fost încheiat Contractului de finanțare nr.672/2010, „Consolidare și reabilitare școala nr.3, clasele I-VIII, municipiul V.”, reclamanta având calitate de beneficiar, iar pârâta calitate de autoritate de management pentru programul operațional regional 2007-2013. Potrivit dispozițiilor art.23 alin1 din Contractul de finanțare menționat, „în eventualitatea unui litigiu survenit în executarea acestui contract se va încerca soluționarea acestuia pe cale amiabilă. În situația în care nu se va ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a Municipiului București.”
Nota de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare privind Contractul de finanțare nr.672/2010 încheiată la data de 21.12.2012, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o obligație de plată pentru suma de_,78 de lei și 3486,65 lei TVA, notă contestată în cauză, este emisă de autoritatea de management în urma unui control efectuat în baza OUG 66/2011. Această notă de constare este emisă fără dubiu în executarea contratului de finanțare(ce a conferit dreptul pârâtei de a controla modalitatea de utilizare a fondurilor primite de reclamantă), contract care se prezintă supus dreptului administrativ și nu dreptului civil, fiind încheiat în contextul acordării unei finanțări nerambursabile de către autoritatea de management pentru implementarea unui proiect de către beneficiar.
Că nota de control este emisă în executarea și în legătură indisolubilă cu contratul de finanțare rezultă nu numai din preambulul notei, ce face trimitere expresă la contract, ci și din calitatea părților semnatare, obiectul contractului respectiv, obligațiile părților(Autoritatea de management având atribuții de control al modului de implementare), precum și din interpretarea atribuțiilor autorității de management regăsite în dispozițiile art. 17 din HG 457/2008, respectiv:
„20. asigura prevenirea neregulilor, identifica neregulile, constata creantele bugetare si asigura recuperarea sumelor rezultate din nereguli, in limita competentelor
32. incheie contracte de finantare cu beneficiarii proiectelor aprobate, prin care se asigura de respectarea conditiilor specifice referitoare la implementarea proiectului, in conformitate cu regulamentele comunitare aplicabile si cu legislatia nationala in vigoare.”, coroborate la rândul lor cu dispozițiile art. 32 ind.4 din HG 457/2008.
În plus, art. 51 al OUG 66/2011 stabilește competența în litigiile de acest gen pentru „instanța judecătorească de contencios administrativ competentă”, ceea ce face aplicabil art. 10 al Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Întrucât OUG 66/2011 nu prevede o competență jurisdicțională specială, în cauză competența de soluționare se stabilește în conformitate cu art.10 din legea 554/2004, potrivit căruia toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, din punct de vedere material, competența revenind curții de apel. Conform dispozițiilor art.10 „(3)Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale. ”
Prin urmare, dispozițiile legale prevăd o competență alternativă, iar părțile sunt îndreptățite ca prin convenția lor să opteze pentru una din cele două instanțe deopotrivă competente, alegerea de competență fiind permisă în condițiile art. 126 NCPC, respectate în cauză. Potrivit contractului de finanțare dintre părți reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, astfel că, în atare condiții, în cauză competența de soluționare a pricinii revine Curții de Apel București.
Fața de considerentele arătate, curtea va admite excepția invocată și în baza art. 132 alin 3 cod procedura civila, va declina competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice, având sediul în București, ., Latura Nord, Sector 5 în favoarea Curții de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași invocată de pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice(fosta denumire M. D. Regionale și Turismului), cu sediul în București, ., Latura Nord, Sector 5.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul M. V., cu sediul în V., ..2, în contradictoriu cu pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice, cu sediul în București, ., Latura Nord, Sector 5 în favoarea Curții de Apel București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi 10.09.2013.
Președinte,
P. M. C.
Grefier,
A. C.
Red. / Tehnored. PMC
2 ex. – 10.09.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4610/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3109/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
