Obligaţia de a face. Decizia nr. 2412/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2412/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 3608/89/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2412/2013
Ședința publică din 17 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte – G. A.
Judecător – C. M.
Judecător – T. D. M.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare recursul introdus de M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), împotriva sentinței nr. 186/CA din 04.02.2012 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. G., care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru intimații Chelărașu D., D. C. și M. (M.) D. G., lipsă fiind recurenta M. Educației Naționale și intimata U. „S. Haret București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, și care este la primul termen de judecată, și că, prin serviciul de registratură, la dosarul cauzei s-au depus:
- adresa nr._/13.05.2013, prin care recurenta M. Educației Naționale depune dovada timbrării cererii de recurs cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei;
- întâmpinarea formulată de intimata U. „S. Haret” București,, câte un exemplar al acesteia fiind comunicat celorlalte părți litigante, conform dovezilor aflate la filele 35 și 36 dosar.
Nemaifiind alte cereri, instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat B. G., pentru intimații Chelărașu D., D. C. și M. (M.) D. G., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 186/CA din 4 februarie 2013, Tribunalul V.lui a admis acțiunea formulată de reclamanții Chelărașu D., D. C. și M. (M.) D. G., în contradictoriu cu pârâta U. „S. Haret” București, pe care a obligat-o să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul la diplomă, ca urmare a promovării de către aceștia a examenului de licență, precum și cererea de chemare în garanție formulată de Universitatea „S. Haret”, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Educației, care a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au absolvit Facultatea de Matematică și Informatică din București, promovând examenul de licență și obținând titlul de licențiat în Informatică, precum și faptul că demersurile făcute de către reclamanți și de către pârâtă, în vederea eliberării formularelor tipizate care să ateste faptul absolvirii studiilor universitare, nu au fost încununate de succes, urmare refuzului Ministerului Educației de a da curs acestui demers.
Raportându-se la prevederile Legii nr. 84/1995, ale Legii nr. 443/2002, ale HG nr. 1175/2006 și ale HG nr. 940/2004, prima instanță a stabilit că Facultatea de Matematică și Informatică din București a fost autorizată provizoriu, că acest fapt îndreptățea U. să organizeze și forma de învățământ la distanță, că prevederile O.G. nr. 10/2009 nu se pot aplica retroactiv, și că în acest condiții reclamanții sunt îndreptățiți să primească diploma de licență și suplimentul la aceasta.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă în contradictoriu cu M. Educației, prima instanță a considerat că, din moment ce pârâta a depus la chematul în garanție necesarul de formulare tipizate, aceasta este îndreptățită a le primi, drept pentru care cererea de chemare în garanție a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs M. Educației Naționale, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că între Ministerul Educației și pârâta-reclamantă nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei astfel de cereri, întreaga responsabilitate pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii revenind în exclusivitate instituției de învățământ superior; ignorându-se în același timp faptul că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licența la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, acreditări/autorizări provizorii ce se actualizează anual.
Susținând că a aprobat tipărirea unui număr de tipizate, din cele cerute pentru absolvenții promoției 2009, recurenta consideră că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești, neținându-se seama că, potrivit OMECT nr. 2284/2007, se puteau elibera acte de studii numai instituțiilor de învățământ superior care aveau dreptul să organizeze respectiva formă de învățământ, în condițiile legii, considerând că: „...o instituție care înscrie studenți și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării”, solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție precum și a acțiunii, ca neîntemeiate.
Intimații, prin întâmpinările depuse, au solicitat respingerea recursului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că, în mod temeinic și legal, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, și a obligat pârâta să le elibereze Diploma de licență, însoțită de Suplimentul de Diplomă, acte prin care să se ateste că reclamanții au susținut și promovat examenul de licență, precum și cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, și că motivele de recurs, invocate de recurentă, nu pot fi primite.
Curtea constată că reclamanții au încheiat, în cursul anului 2006, contract de studii cu U. ”S. Haret” București, având ca obiect pregătirea acestora în cadrul formei denumită ”învățământ la distanță”, la Facultatea de Matematica și Informatică și că, în urma promovării examenului de licență, în sesiunea iulie 2009, acestora li s-au eliberat adeverințe individuale, prin care se atestă că a ”susținut și promovat EXAMENUL DE LICENȚA”, obținând ”Titlul de Licențiată” în specialitatea urmată, în finalul înscrisului făcându-se precizarea că adeverința are ”termen de valabilitate până la eliberarea Diplomei de Licență” și că ”U. S. Haret, având învățământ de zi autorizat sau acreditat, poate organiza învățământ la distanță și cu frecvență redusă”.
Se mai reține că, prin adresa nr._ din 25 iunie 2009 M. Educației a adus la cunoștința instituțiilor de învățământ superior acreditate că ”ROMDIDAC S.A. – Compania de Material Didactic - eliberează formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților numai cu aprobarea scrisă a Ministerului Educației”, cerându-li-se celor vizați să ”solicite Ministerului Educației aprobarea notei de comandă printr-o cerere conform machetei”.
Urmare acestei solicitări, U. ”S. Haret” București, prin adresa nr. 769/25.08.2009, a înaintat Ministerului Educației necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul 2009 (estimat la peste 70.000 de absolvenți), cerere la care s-a revenit prin adresele nr. 960 din 8.10.2009 și nr. 1224 din 14.12.2009.
Întrucât reclamanților nu li s-au eliberat diploma de licență, aceasta, prin cererea adresată, Universității ”S. Haret”, a solicitat să i se elibereze actul administrativ care să ateste absolvirea formei de învățământ urmate, în perioada anilor 2006 - 2009.
Curtea mai constată ca U. ”S. Haret” din București a fost înființată prin Legea nr. 443 din 5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, și că, prin H.G. nr. 676/2007, au fost acreditate sau autorizate, să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ de zi, domeniile de licență precum: management, sociologie, psihologie, drept, științe ale educației, informatică, și altele.
Curtea consideră că, în calitate de parte a sistemului național de învățământ, U. ”S. Haret” se bucură, conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamanta a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, de autonomie universitară, care presupunea, printre altele, și dreptul comunității universitare respective de a-și conduce și de a-și exercita libertățile academice, și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.
Se mai reține că, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, ministrul educație a emis, la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul cărui se stabilește, la art. 2, că ”Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate”; la art. 8 prevăzându-se că ”Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
În raport de acest cadru normativ, care permitea Universității ”S. Haret” să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată că organizeze cursuri de zi, și având în vedere că Facultatea de Matematică și Informatică figurează, în cuprinsul Anexei nr. 3 la H.G. nr. 676/2007, ca fiind abilitată să organizeze forma de învățământ de zi pe acest domeniu de studiu de licență, Curtea constată că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, și nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie în conducerea sistemului național de educație nu au sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul Universității ”S. Haret”, și că M. Educației nu contestă faptul că a autorizat anterior eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță, organizată de instituția de învățământ superior menționată, anterior momentului în care reclamanții din prezenta cauză au încheiat contractul de studii de licență cu pârâta.
În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat să organizeze și să conducă sistemul național de educație, Curtea apreciază că aprobarea de către U. ”S. Haret” din București a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializarea urmată de reclamanți, ca si pentru celelalte specializări acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995în vigoare la momentul înscrierii reclamantei la Facultatea de Management din B...
Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamanților dreptul de a cere să li se elibereze Diploma de licență, însoțită de Suplimentul la Diplomă, drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul universității ”S. Haret” la data de 13 mai 2009.
Acest drept nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat, în fapt, de divergențele ce au apărut, în decursul timpului, între U. ”S. Haret” și M. Educației, pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanțată, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cât M. Educației sau Agenția Romană de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), înființată în baza O.U.G. nr. 75/ 2005, nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că menționata instituție de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art. 6 din Legea nr. 443/2002, dreptul de a ”propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității”.
În acest context, Curtea apreciază că, atâta timp cât, nici la încheierea perioadei de monitorizare și nici ulterior acestui moment, M. Educației, în exercitarea atribuției sale de control și monitorizare a aplicării prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare, nu a reclamat nereguli grave în procesul de organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, precum și în cel
al susținerii examenului de licență, organul de specialitate al administrației publice centrale, cu rol de organizator și conducător al sistemului național de educație, este obligat să recunoască valabilitatea examenului susținut de reclamanți și să ia măsurile administrative corespunzătoare care să permită satisfacerea dreptului acestora de a li se elibera diploma de licență, în condițiile prevăzute de Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284 din 28 septembrie 2007; act administrativ cu caracter normativ care limitează valabilitatea adeverințelor eliberate de universitatea organizatoare a examenului de licență la maxim 12 luni.
Curtea consideră că într-un stat de drept nu se poate accepta ca organul cu rol de conducător al sistemului național de educație să persiste în refuzul de a aproba eliberarea formularelor tipizate solicitate de U. ”S. Haret”, prin adresa nr. 769 din 25.08.2009, doar pentru că are ”rezerve” în ceea ce privește faptul că specializările de la forma ”învățământ la distanță”, nu sunt prevăzute în nici o hotărâre de Guvern din anul 2005 până în anul 2009, din moment ce art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 1eagă posibilitatea organizării acestei forme de învățământ doar de condiția acreditării cursurilor de zi, în domeniile respective, și de existența unor departamente specializate în cadrul universității organizatoare; iar prin H.G. nr. 676/2007 aceste specializări au fost acreditate; simplul refuz neputând înlocui lipsa de acțiune și nefinalizarea vreunui demers legal, menit a constata pretinsa încălcare, de către instituția de învățământ superior, organizatoare a examenului de licență, a regulilor referitoare la organizarea și desfășurarea procesului educațional, pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înființării ei prin lege.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în considerentele Deciziei nr. 2874 din 1 iunie 2010, reține că finalizarea cursurilor universitare organizate de U. ”S. Haret” București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome, ”presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării”; evocatul refuz neputând acoperi lipsa de acțiune a instituțiilor publice cu atribuțiuni în domeniul asigurării calității educației, în condițiile în care OUG nr. 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să transmită anual A.R.A.C.I.S. rapoarte anuale de evaluare internă; iar pe instituția de interes public național menționată să avertizeze pe furnizorul de educație, atunci când ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor naționale în vigoare, urmând ca, în cazul în care și al treilea raport de evaluare externă ar fi fost nefavorabil, M. Educației să elaboreze și să promoveze, după caz, prin ordin, hotărâre a Guvernului sau lege, decizia de încetare definitivă a școlarizării în cadrul respectivului program; demersuri pe care recurentul nu dovedește că le-a inițiat și finalizat.
Prin urmare, Curtea constată că în mod corect s-a admis acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâta U. ”S. Haret” din București, în ceea ce privește obligarea acesteia de a elibera documentul oficial de stat cu regim special, prin care se confirmă studiile de învățământ superior efectuate în cadrul Universități ”S. Haret” din București, și cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în sensul ca aceasta să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la data pronunțării prezentei hotărâri, a formularelor tipizate, constând în Diploma de Licență și Suplimentul de Diplomă, documente oficiale prin care se confirmă finalizarea studiilor de învățământ superior urmate în cadrul Universități ”S. Haret” din București.
Curtea mai constată că, între pârâta U. ”Spiru Haret” și chematul în garanție M. Educației, există un raport juridic direct, născut din refuzul expres manifestat al chematului în garanție de a aproba tipărirea, de către S.C. ”ROMDIDAC” S.A, a formularelor tipizate, care să poată fi folosite de către Universitate la completarea și eliberarea diplomelor de licență, ce atestă absolvirea de către reclamantă a cursurilor universitare, la forma învățământ la distanță, și că acest refuz constituie un exces de putere, atâta timp cât, prin intermediul lui, se neagă dreptul Universității de a organiza această formă de învățământ, conform reglementărilor prevăzute de Ordinul nr. 3404/2006, în condițiile în care, în perioada 2005 - 2009, nu au fost ridicate obiecții cu privire la desfășurarea acestei activități, și cât timp, anterior anului 2009, au fost puse la dispoziția Universității formulare tipizate, care au atestat finalizarea studiilor, prin susținerea examenului de licență, la formele de învățământ pe care M. refuză, la această dată, să le mai recunoască ca fiind valabile. Prin urmare Curtea consideră cererea de chemare în garanție a fost în mod temeinic și legal calificată a fi întemeiată, în ceea ce privește obligarea M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la data pronunțării prezentei hotărâri, a formularelor tipizate, constând în Diploma de Licență și Suplimentul de Diplomă, într-un număr care să asigure realizarea dreptului reclamanților de a li se elibera documentul oficial de stat cu regim special prin care se confirmă studiile de învățământ superior efectuate în cadrul Universități ”S. Haret” din București.
Față de considerente arătate mai sus, în baza art. 312 Cod procedură civilă, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică, că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurenta M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 186/CA din 04.02.2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 186/ca/04.02.2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2013.
Președinte Judecător Judecător
G. A. C. M. T. D. M.
Grefier
R. G.
Red. T.D.M.
Tehnored. R.G.
2 ex./28.06.2013
Tribunalul V. – jud. P. I.-M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3109/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 2680/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
