Pretentii. Decizia nr. 3109/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3109/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 5121/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3109/2013
Ședința publică de la 13 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. E. P.
Judecător D. R. G. Ș.
Judecător M. C. P.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice Bârlad în contradictoriu cu intimatul I. F., având ca obiect obligația de a face - restituire taxă auto, recurs declarat împotriva sentinței nr. 846 din 25.03.2013 pronunțată de Tribunalul V., chemată în garanție fiind Administrația F. pentru Mediu București.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată este primul termen de judecată și s-a solicitat judecata în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare
CURTEA DE A P E L,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 846 din 25.03.2013 pronunțată de Tribunalul V. s-a admis acțiunea formulată de reclamantul I. F. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Bârlad, care a fost obligată să-i restituie reclamantului taxa de emisii poluante pentru autovehicule în cuantum de 1316 lei, precum și să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 39,3 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/07-06-2012 emisă de parata Administrația Finanțelor Publice Bârlad a fost stabilită taxa pentru emisiile poluante in cuantum de 1.316 lei, in temeiul Legii nr. 9/2012. Taxa a fost calculată pe numele reclamantului I. F. pentru un autoturism marca Mercedes.
Autoturismul pentru care a fost calculată taxa a fost înmatriculat la data de 26-04-2007 in Germania.
La data de 08-06-2012 a fost achitată această taxa de către reclamantul I. F..
Instanța a apreciat ca se impune a se analiza daca taxa achitată de reclamant este comunitară sau nu raportat la art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (intrat în vigoare ca urmare a Tratatului de la Lisabona) corespondentul art. 90 din Tratatul Comunității europene.
În art. 110 din Tratat se prevede ca nici un stat membru al UE nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altui stat membru impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
In prezent, înmatricularea autovehiculelor este condiționată de plata taxei pe emisii poluante, care este prevăzută de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.7.
Art. 1 din OUG 1/2012 prevede ca „ începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.”
Prin adoptarea acestui act normativ a fost suspendată obligația achitării taxei de emisii poluante pentru vehicule second hand aflate in parcul auto, până in ianuarie 2013.
Prin această modalitate legislativă nu a fost înlăturată discriminarea intre autoturismele second hand din parcul auto (care începând cu ianuarie 2013 trebuie să achite această taxă de emisii poluante) si autoturismele second hand importate dintr-un stat membru UE care achită această taxa.
Din conținutul deciziei T. (pronunțată în cauza 402/09) a Curții Europene de Justiție rezultă că art. 110 a TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele aplicate produselor naționale similare si că aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne din punctul de vedere al concurentei dintre produsele de pe piața națională si produsele importate din celelalte state membre.
În această decizie a fost analizată discriminarea între autovehiculele vehiculele de ocazie importate, la mâna a doua, și autovehiculele de ocazie similare înmatriculate anterior instituirii taxei pe teritoriul național. Curtea a reținut că vehiculele de ocazie importate si caracterizate prin vechime si uzură importate sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a se tine seama de deprecierea lor, unei taxe care se apropie de 30% din valoarea lor pe piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Pe această argumentare CEJ a concluzionat că OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării si punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie din alte state ale Uniunii Europene.
În același sens s-a pronunțat CEJ si în cauza N. - 263/2010 în care se retine că același regim de impozitare prevăzut de OUG 50/2008 se menține si prin modificările ulterioare.
Prin adoptarea Legii nr. 9/2012, modificată prin OUG 1/2012, se suspendă aplicarea taxei de emisii poluante pentru autoturismele second hand din parcul auto român până in ianuarie 2013, astfel încât nu se înlătură discriminarea constatată de Curtea Europeană de Justiție.
În consecință, taxa pentru emisiile poluante este contrară dreptului comunitar, iar cum în caz de conflict cu normele naționale, norma de drept comunitar european are prioritate, s-a dispune restituirea taxei.
Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzii aferente sumei achitate cu titlu de taxă pentru emisii poluante, instanța a retinut că în temeiul prevederilor articolului 124 alineatul 2 din O.G. nr. 92/2003 cuantumul acesteia este dat de nivelul dobânzii fiscale. Conform prevederilor articolului 70 din O.G. nr. 92/2003, dobânda a fost acordată de la data expirării termenului de soluționare a cererii (45 de zile), adică începând cu a 46-a zi de la data înregistrării cererii de chemare in judecata la sediul AFP, respectiv de la data de 18-02-2013 si până la achitarea debitului.
Instanța a constatat ca reclamantul nu are obligația achitării taxei de emisii poluante, această taxă nu este comunitară, motiv pentru care acțiunea reclamantului I. F. va fi admisa.
Cererea de chemare în garanție formulată de parata Administrația Finanțelor Publice Bârlad împotriva Administrației F. pentru Mediu va fi respinsă pentru că între aceste doua părți nu s-a născut un raport juridic, raport juridic de garanție legală sau convențională între AFP si AFM, condiție prevăzută de articolul 60 Cod procedură civilă.
Faptul că taxa pentru emisii poluante s-a colectat într-un cont la dispoziția chematului în garanție nu naște un raport de garanție legală.
In temeiul art. 274 C.p.c., instanța a obligat parata sa achite reclamantului cheltuieli de judecata (taxa de timbru – 39 lei, timbru judiciar – 0,30 lei).
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Bârlad criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că în sarcina reclamantului a fost impusă prin legea nr.9/2012 obligația legală de achitare a taxei pe emisii poluante pentru autovehicule, rațiunea introduceri taxei fiind strâns legată de măsurile necesare asigurării protecției mediului. Acest act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unei valori reale de pierdere a valorii de piață și care pot fi contestate de contribuabil dacă fac dovada că vehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată în grilă. Prevederile Tratatului nu sunt încălcate prin instituirea unei taxe pe emisii poluante în momentul înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru al UE, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniul în care satele membre sunt suverane. Principiul poluatorul plătește este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, astfel că această taxă este în concordanță cu dispozițiile comunitare. Pe cale de consecință acțiunea este nefondată și se impunea respingerea ei inclusiv în ce privește obligarea sa la plata dobânzii legale.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I. F. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Bârlad și a obligat pârâta să-i restituie reclamantului taxa pe emisii poluante pentru autovehicule în cuantum de 1316 lei.
Susținerile pârâtei în sensul că prevederile Tratatului nu sunt încălcate prin instituirea unei taxe speciale în momentul primei înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru al UE, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniul în care satele membre sunt suverane nu pot fi primite. Este adevărat că statele se bucură de autonomie în ce privește stabilirea taxelor și impozitelor fiscale, fiind admis în dreptul comunitar Principiul poluatorul plătește, însă este necesar ca respectiva taxă să fie în concordanță cu dispozițiile comunitare, respectiv cu Art.110 ( fost 90 (1) din Tratatul CE .
În acest caz Curtea reține că art. 110 impunea asigurarea liberei circulații a mărfurilor pe întreg spațiul comunitar iar potrivit art. 28 sunt interzise taxele cu efect echivalent taxelor vamale ce au același efect.
Analizând însă prevederile Legii nr. 9/2012 așa cum au fost modificate prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, se observă că acestea impun obligativitatea taxei pentru emisiile poluante numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale U.E. și reînmatriculate în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România până la data de 01.01.2013. Deși legiuitorul român a invocat principiul potrivit căruia „poluatorul plătește”, în realitate nu reglementează unitar reguli care să se aplice tuturor „poluatorilor”, indiferent de momentul și forma de dobândire a autovehiculelor poluante, ci exclude de la aplicarea taxei prin modificările intervenite la Legea nr. 9/2012 prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, autovehiculele deja înmatriculate în România care sunt înstrăinate până la data de 01.01.2013. În acest mod consumatorii sunt direcționați înspre autoturismele second-hand deja înmatriculate în țara noastră.
Prin urmare curtea constată că prin modul în care este reglementată în dreptul intern taxa pe emisii poluante, aceasta încalcă principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor și creează o discriminare, fiind de natura a influența decizia cumpărătorilor, pentru care din punct de vedere fiscal este avantajos să achiziționeze autoturisme deja înmatriculate în țară pentru care nu se mai percepe această taxă până la 01.01.2013.
Interpretarea pe care a dat-o în mod constant curtea în cauze similare a fost confirmată și de hotărârea Curți de Justiție de la Luxemburg din7 aprilie 2011 dată în cauza C‑402/09 T. având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu în care s-a statuat că „ Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Ca urmare a reținerii în mod corect a caracterului discriminatoriu al taxei pe emisii poluante, Tribunalul în mod just a înlăturat aplicarea dispozițiilor contare dreptului comunitar potrivit principiilor supremației și aplicării directe a dreptului comunitar întrucât judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale. ( A se vedea: CJCE, cazul Simmenthal -1976).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a taxei pe poluare pentru autovehicule iar persoanei vătămate trebuie să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiile fundamentale ale liberei circulații a bunurilor pe întreg spațiul UE și a priorității dreptului comunitar.
Curtea mai reține că și faptul că Curtea de Justiție de la Luxemburg prin hotărârea dată în cauza N. C263/2010 din 07 iulie 2011, se arata, așa cum a statuat deja in cauza T., ca OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații vizează si regimul de impozitare prevăzut de modificările aduse prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 si, respectiv, OUG nr. 117/2009. Curtea retine ca obiectivul privind protecția mediului s-ar realiza mai complet si mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul care corespunde normelor Euro 1 si Euro 2, care a fost pus in circulație in România. Cu privire la limitarea in timp a efectelor hotărârii sale, Curtea a respins cererea guvernului roman, constatând ca acesta nu a făcut dovada criteriului privind existenta unor perturbări grave a economiei romanești ca urmare a pronunțării prezentei hotărâri.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat( actual 110 TFUE), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, în mod corect a reținut prima instanță că între cele două organe fiscale nu există un raport juridic distinct, condiție impusă de art 60 c.pr.civ. În plus obligația de restituire revine organului colector, care administrează fiscal contribuabilul, în speță Administrația Finanțelor Publice Bârlad.
Față de considerente arătate mai sus, în baza art 312 c. pr.civ, constatând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, și că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bârlad împotriva sentinței civile nr. 846/CA din 25.03.2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurent Administrația Finanțelor Publice Bârlad împotriva sentinței nr. 846/CA din 25.03.2013 pronunțată de Tribunalului V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13.09.2013.
Președinte, V. E. P. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, C. A. |
Red. ȘD
Tehnored. AC
2 ex. – 23.09.2013
Tribunalul V. – Judecător A. C. S.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 136/2013.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2412/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
