Obligaţia de a face. Decizia nr. 767/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 767/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 8356/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 767/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. V. E.
Judecător: Ș. D. R. G.
Judecător: O.-M. I.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul L. C. C. și pe intimat Administrația Finanțelor Publice Iași, Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect obligația de a face restituire taxă auto, recurs împotriva sentinței numărul 2980 din 13.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Cațarschi I. ce substituie pe avocat A. pentru recurent. Lipsește reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este timbrat.
Apărătorul recurentului depune dovada achitării taxelor judiciare.
Verificând instanța constată că taxa judiciară a fost achitată de către Cabinet Avocat A. F. și pune în vedere apărătorului recurentului, în majoritate, că taxa judiciară trebuie achitată de recurent sau de o altă persoană în numele acestuia.
Cauza este lăsată la a doua strigare în vederea timbrării legale a cererii de recurs.
La reluarea cauzei apărătorul recurentului face dovada achitării taxei judiciare în valoare de 20 lei pe numele recurentului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul modificării în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii în sensul restituirii taxei pentru emisii poluante în valoare de 4652 lei și a dobânzii legale aferente precum și a cheltuielilor de judecată.
Precizează că recurentul a achitat taxa auto la data de 01.02.2012 când efectele art. 4.2 din Legea nr. 9/2012 au fost suspendate.
Având în vedere că prin Legea nr. 185/2012 s-a dispus restituirea pe cale administrată a taxei achitate în perioada cuprinsă între 13.01.2012 și_ pentru autoturismele înmatriculate înainte de 2007, statul a admis nelegalitatea taxei auto pentru emisii poluante dispusă prin Legea nr. 9/2012, astfel încât reclamantul se află într-o situație de discriminare raportat la legea aplicabilă.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința nr. 2980/13.12.2012 Tribunalul Iași a respins cererea reclamantului L. C.-C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași.
În motivarea sentinței reține instanța că la data de 1.02.2012, cu chitanța . nr._ reclamantul a achitat la Trezoreria mun. Iași taxa pentru emisii poluante pentru autoturismul marca VW, număr identificare WVWZZZ3CZ7E027667, importat din Germania, în sumă de 4652 lei.
Instanța a constatat că acțiunea neîntemeiată.
Taxa plătită de reclamant este taxă pentru emisii poluante reglementată de Legea 9/2012.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*).
Aceste dispoziții legale au înlăturat caracterul necomunitar al normelor anterioare, ale OUG 50/2008, pentru perioada cât timp au fost în vigoare, până la 31.01.2012, când, prin OUG 1/2012 dispozițiile art. 4 care înlăturau discriminările observate în vechea lege au fost suspendate până la 1.01.2013.
A reținut instanța că decizia de stabilire a taxei de emisii poluante a fost emisă în perioada în care era în vigoare Legea 9/2012 în forma expusă mai sus.
Față de acest aspect, instanța reține că articolul 110 TFUE prevede că „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Or, instanța constată că la data stabilirii taxei de către reclamant și pentru autoturismele indigene, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, modul de calcul al taxei este identic, raportat la criterii obiective, potrivit anexelor la Legea 9/2012, neexistând o diferență de tratament. Reclamantul nu a făcut nici dovada încadrării în excepțiile prevăzute de art. 3 din Legea 9/2012.
Conform jurisprudenței anterioare a CJCE privind interpretarea art. art. 90 par. 1 din Tratatul CE, acest articol este încălcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate, fapt nedovedit în prezenta cauză .
Articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre UE în condiții normale de concurență, cu excluderea oricărui regim protecționist care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Tot instanța de contencios european a stabilit că atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior.
Astfel cum a constatat CJCE la par. 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
Instanța a mai reținut că scopul articolului 110 TFUE nu este să impună statelor membre vreun sistem anume de impozitare internă, acestea păstrând un grad considerabil de libertate și autonomie în ceea ce privește uniformizarea taxelor și impozitelor și cotele aplicate, măsurile care vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu trebuie să fie încurajate, cu condiția de a nu se da naștere unor discriminări ale produselor importate.
Prin urmare, nefiind făcută dovada existenței unei discriminări, astfel cum a invocat reclamantul și nici a necesității aplicabilității directe a art. 110 din TFUE, nefiind invocate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a actului administrativ, instanța a reținut că decizia de calcul este legală, taxa stabilită nefiind neconformă dreptului comunitar .
Împotriva sentinței nr. 2980/2012 a Tribunalului Iași a declarat recurs L. C. C..
Arată recurentul că Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în forma în care a fost promulgata, încalcă principiul "poluatorul plătește", fiind discriminatorie, abuziva, redundant si pe alocuri prolixa.
In fapt, recurentul a achitat taxa auto la data de 01.02.2012 când efectele art. 4.2 din Legea 9/2012 au fost suspendate reactivându-se astfel elementele de discriminare a legii.
Având in vedere ca prin Legea 185/2012 publicata in Monitorul Oficial nr. 724 din 25 octombrie 2012 se dispune restituirea pe cale administrativa a taxei achitate in perioada cuprinsa intre 13 ianuarie 2012 si 31 ianuarie 2012 pentru autoturismele înmatriculate înainte de 2007, se concluzionează ca Statul prin executiv a admis nelegalitatea taxei auto pentru emisiile poluante dispusa prin Legea 9/2012, astfel încât, recurentul se află . ( a achitat taxa pe data de 01.02.2012) raportat la legea aplicabila, iar demersul juridic privind restituirea taxei este legitim.
Chiar daca instanța de fond motivează netemeinicia acțiunii prin faptul ca decizia de calcul a fost emisa în perioada când efectele art. 4.2 din legea 9/2012, nu erau suspendate, cu toate acestea omite a avea in vedere faptul ca taxa auto a fost achitata pe data de 01.02.2012 atunci când efectele art. 4.2 din Legea 9/2012 au fost suspendate.
Având în vedere ca prin Legea 185/2012 legiuitorul a decis restituirea taxei instituita prin Legea 9/2012 pentru cei care au achitat in perioada 13.01._12 acceptând ilegalitatea taxei, iar prin intermediul instanțelor de judecata s-a dispus restituirea taxei pentru cei care au achitat taxa instituita prin legea 9/2012 începând cu 01.02.2012, se concluzionează ca atât legiuitorul cat si instanțele judecătorești se refera doar la momentul achitării si nu la momentul emiterii deciziei de calcul al taxei, astfel încât nu interesează data emiterii deciziei de stabilire a taxei auto ci momentul achitării taxei auto pentru emisiile poluante.
Astfel, recurentul arată că se găsește în situația achitării taxei pentru emisiile poluante (01.02.2012) sub incidența Legii 9/2012 cu suspendarea efectelor art. 4.2. pentru care instanțele judecătorești au decis în mod unitar ca aceste taxe au fost încasate în mod ilegal si dispunând totodată restituirea acestora.
In concluzie, subliniază ca Legea nr.9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante are vădit caracter ilicit, fiind in discordanta cu prevederile Constituției României, cu prevederile Tratatului CE, dar si cu principiile instituite de CJCE, in urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
Intimata AFP Iași nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările cauzei în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Recurentul L. C.-C. a achiziționat din Germania un autoturism marca VW, cu număr de identificare WVWZZZ3CZ7E027667, iar pentru a-l înmatricula în România i s-a solicitat să achite taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Este adevărat că solicitarea de a-i fi înmatriculat autoturismul în România a fost formulată în perioada în care dispozițiile Legii nr. 9/2012, ce reglementează această situație, nu erau încă suspendate prin OUG nr. 1/2012, iar decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante a fost emisă în aceeași perioadă.
Recurentul, însă, a achitat taxa pentru emisii poluante la data de 01.02.2012, cu chitanța . nr._ emisă de Trezoreria Iași și, ca atare, plata efectivă a taxei s-a efectuat la o dată la care nu mai era datorată, dispozițiile Legii 9/2012 fiind suspendate. Aceasta în condițiile în care OUG 1/30.01.2012 publicată în MO al României la data de 31.01.2012 suspenda art. 2 lit. i, art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 până la data de 01.01.2012, respectiv din data de 16.01.2012 până la 31.01.2012.
Instanța apreciază că este lipsit de relevanță faptul că recurentul a formulat solicitarea de înmatriculare a autoturismului și s-a emis decizia de calcul a taxei în perioada când dispozițiile din Legea nr. 9/2012 nu erau suspendate, atât timp cât plata efectivă s-a făcut la 01.02.2012, când, ca efect al suspendării dispusă prin OUG nr. 1/2012, recurentul nu mai datora această taxă.
Potrivit art. 1 coroborat cu art. 3 si 4 din Legea nr. 9/2012, așa cum a fost modificată și completată, taxa pentru emisiile poluante se constituie în venituri din care se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului, obligația de plată a acestei taxe revenind cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Art. 110 din Tratatul privind funcționarea UE stipulează: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse”. Obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, statele membre pot prevedea taxarea diferențială a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. Criteriul „primei înmatriculări” nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor și conduce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre.
Deși legiuitorul român a invocat principiul potrivit căruia „poluatorul plătește”, în realitate nu reglementează unitar reguli care să se aplice tuturor „poluatorilor”, indiferent de momentul și forma de dobândire a autovehiculelor poluante, ci exclude de la aplicarea taxei prin modificările intervenite la Legea nr. 9/2012 prin Ordonanța de Urgență nr. 1 din 30 ianuarie 2012, autovehiculele deja înmatriculate în România. În acest mod consumatorii sunt direcționați înspre autoturismele second-hand deja înmatriculate în țara noastră.
Se constată astfel că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
În consecință, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată și va admite acțiunea reclamantului-recurent.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul L. C. C. împotriva sentinței nr. 2980/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Admite acțiunea formulată de reclamantul L. C. C. în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Iași.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 4652 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante și a dobânzii calculată la această sumă potrivit dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin prezentei hotărâri.
Obligă intimata la plata către recurent a sumei de 520,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08 Martie 2013.”
Președinte, V. E. P. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, I. O.-M. |
Grefier, V.-E. A. |
Redactat PVE
Tehnoredactat AVE
2 ex. – 02.04.2013
Tribunalul Iași
P. M. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2827/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2275/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
