Obligaţia de a face. Decizia nr. 1229/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1229/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 3371/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1229/2013
Ședința publică de la 12 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. R. G. Ș.
Judecător: M. C. P.
Judecător: I. O. M.
Grefier: M. G. A.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul M. F. în contradictoriu cu intimații Administrația Finanțelor Publice Bârlad și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect obligația de a face restituire taxă auto – recurs împotriva sentinței civile nr. 1296/CA din 03.12.2012, pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la al doilea termen de judecată.
Prin serviciul de registratură al instanței recurentul a depus înscrisuri cu duplicat pentru comunicare.
Instanța apreciază că nu se impune comunicarea duplicatului înscrisurilor depuse de către recurent.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Prin sentința nr. 1296/CA/2012 a Tribunalului V. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. F., cu dom. ales la avocat C. I. din Bârlad, ., ., . în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Bârlad ca neîntemeiată
În motivare s-a reținut că reclamantul a achiziționat un autovehicul de la Direcția Generală a Finanțelor Publice București, prin factura fiscală din 9 06 2003.
Pentru a putea înmatricula autovehiculul în România reclamantul a fost nevoit să achite, în temeiul prevederilor OG 50/2008 o taxă a de poluare în cuantum de_ lei. Această taxă, stabilită de către pârâtă a fost plătită la data de 12 11 2010.
Reclamantul nu a probat că vehiculul provine dintr-un stat membru Uniunii Europene pentru a se stabili aplicabilitatea art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
În art. 110 din Tratat se prevede ca nici un stat membru al UE nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altui stat membru impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Din conținutul deciziei T. (pronunțată în cauza 402/09) a Curții Europene de Justiție rezultă că art. 110 a TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele aplicate produselor naționale similare și că aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne din punctul de vedere al concurenței dintre produsele de pe piața națională și produsele importate din celelalte state membre.
În această decizie a fost analizată discriminarea între vehiculele de ocazie importate, la mâna a doua, și autovehiculele de ocazie similare înmatriculate anterior instituirii taxei pe teritoriul național. Curtea a reținut că vehiculele de ocazie importate și caracterizate prin vechime și uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a se ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se apropie de 30% din valoarea lor pe piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Pe această argumentare CEJ a concluzionat că OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării si punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie din alte state ale Uniunii Europene.
În consecință, argumentația logică s-a realizat de CEJ pornind de la premisa tipului de autoturism la mâna a doua, hotărârea fiind motivată pe faptul discriminării prin aplicarea unui tratament fiscal diferit autoturismelor importate cu o anumită vechime importate, pe de o parte, și autoturismele de aceeași vechime și uzură aflate pe teritoriul României înainte de . OUG 50/2008, pe de altă parte.
În dispozitivul hotărârii T. se stabilește că art. 110 din TFUE interzice măsuri fiscale care descurajează punerea în circulație în statul membru a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie de aceeași vechime și uzură de pe piața națională.
În același sens s-a pronunțat CEJ și în cauza N. -263/2010 în care se reține că același regim de impozitare prevăzut de OUG 50/2008 se menține și prin modificările ulterioare realizate prin OUG 208/2008, 218/2008, 7/2009 precum și prin OUG 117/2009.
Întrucât reclamantul nu a probat faptul că vehiculul provine dintr-un stat membru UE, nu se poate stabili că taxa achitată de reclamant este discriminatorie si că sunt incidente prevederile art. 110 din Tratat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul M. F..
În motivare s-a arătat că în mod eronat s-a respins acțiunea în condițiile în care autoturismul achiziționat a fost înmatriculat la data de 04.08.1969 în Suedia, stat din Comunitatea Europeană.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate Curtea apreciază că recursul este neîntemeiat.
Astfel în mod corect prima instanță a respins acțiunea reținând faptul că vehiculul nu a fost achiziționat dintr-un stat membru al UE.
În condițiile în care autoturismul cumpărat nu era înmatriculat la data achiziționării într-o țară comunitară atunci taxa de poluare achitată nu are efectul echivalent al unei taxe vamale intracomunitare și prin urmare nu încalcă art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Faptul că acest autovehicul a fost înmatriculat pentru prima oară într-un stat comunitar în anul 1969 nu echivalează cu faptul că la data vânzării – cumpărării acesta avea caracterul de bun comunitar.
De altfel, din informațiile depuse la dosar de către reclamantul – recurent reiese faptul că la data de 06.07.2007 mașina a fost radiată din circulație de către serviciul specializat suedez.
Acest lucru vine să susțină concluziile instanței de fond.
În consecință urmează a fi respins recursul și a fi menținute dispozițiile sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat recurentul M. F. împotriva sentinței nr. 1296/CA/2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.04.2013.
Președinte, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. | Judecător, I. O. M. |
Grefier, M. G. A. |
Red.Ș.D.R.G.
Tehnored.A.M.
2 ex./25.04.2013
Jud.fond: Tribunalul V. – I. M. P..-
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2211/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 1990/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
