Pretentii. Decizia nr. 4174/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4174/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 1321/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4174/2013
Ședința publică de la 01 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. G. Ș.
Judecător N. I. O. M.
Judecător M. C. P.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V. în contradictoriu cu intimatul A. C. A., având ca obiect pretenții - restituire taxă auto, recurs declarat împotriva sentinței nr. 1503 din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. A. A. pentru intimat, lipsă fiind reprezentanții legali ai celorlalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată iar M. M. și Schimbărilor Climaterice a solicitat comunicarea motivelor de recurs.
Instanța apreciază că nu se impune comunicarea motivelor de recurs către M. M. și Schimbărilor Climaterice, acesta fiind menționat în sentința instanței de fond doar pentru opozabilitate.
Av. A. pentru intimat depune delegație de reprezentare de către av. P. A. și delegație de substituire a acestuia. În continuare, învederează instanței că nu are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Av. A. pentru intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată. Depune chitanță onorariu avocat în cuantum de 500 lei.
CURTEA DE A P E L,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 1503 din 29.05.2013 a Tribunalului V., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. C. A. în contradictoriu cu parata Administrația Finanțelor Publice V., care a fost obligată să restituie suma de 1770 lei reprezentând taxă de emisii poluante, cu dobânda fiscală aferentă.
A reținut instanța de fond, că taxa instituită de Legea 9/2012 are același caracter necomunitar ca și OUG 50/2008, pentru că nu se percepe autovehiculelor aflate în parcul național, în cazul unei noi înmatriculări la schimbarea proprietarului.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs pârâta, în motivarea căreia arată că taxa nu se poate restitui atâta timp cât decizia administrativă prin care a fost stabilită nu a fost desființată.
Critică hotărârea primei instanțe și pe motiv că în mod nejustificat nu s-a observat că prin actul normativ s-a urmărit asigurarea protecției mediului, că aceste măsuri care sunt în concordanță cu dreptul european, că în mod eronat s-a invocat incidența prevederilor art. 110 din Tratatul Comunității Europene, din moment ce principiul general valabil recunoscut este acela că „poluatorul plătește”, că nu există suport pentru a se reține că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea unei plăți nedatorate, și că cererea de restituire nu poate fi încadrată în nici una din situațiile prevăzute de art. 117 din O.G. nr. 92/2003, nedatorându-se dobânzile solicitate.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, raportat susținerilor părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul promovat în cauză ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Reclamantul a achiziționat un autoturism ce fusese anterior înmatriculat într-o tara comunitara, iar pentru a le înmatricula în România, el a fost condiționat de plata unei taxe pentru emisiile poluante prevăzuta de Legea nr. 9/2012.
Potrivit art. 1 coroborat cu art. 3 si 4 din Legea nr. 9/2012, așa cum a fost modificată și completată, taxa pentru emisiile poluante se constituie în venituri din care se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului, obligația de plată a acestei taxe revenind cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Art. 110 din Tratatul privind funcționarea UE stipulează: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse”. Obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, statele membre pot prevedea taxarea diferențială a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. Criteriul „primei înmatriculări” nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor și conduce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre.
Deși legiuitorul român a invocat principiul potrivit căruia „poluatorul plătește”, în realitate nu reglementează unitar reguli care să se aplice tuturor „poluatorilor”, indiferent de momentul și forma de dobândire a autovehiculelor poluante, ci exclude de la aplicarea taxei prin modificările intervenite la Legea nr. 9/2012 prin Ordonanța de Urgență nr. 1 din 30 ianuarie 2012, autovehiculele deja înmatriculate în România. În acest mod consumatorii sunt direcționați înspre autoturismele second-hand deja înmatriculate în țara noastră.
Se constată astfel că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Prin urmare, prima instanță în mod judicios a constatat că prevederile Legii nr. 9/2012 așa cum au fost modificate prin Ordonanța de Urgență nr. 1 din 30 ianuarie 2012, impun obligativitatea taxei pentru emisiile poluante numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale U.E. și reînmatriculate în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România până la data de 01.01.2013 și că prin aceste dispoziții interne sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul CE, ceea ce face din dispozițiile Legii nr. 9/2012 niște prevederi discriminatorii și nelegale.
În ceea ce privește susținerea recurentei că taxa nu poate fi restituită în condițiile în care actul administrativ nu este anulat, reține Curtea că taxa fiind neconformă dreptului comunitar, ea trebuie restituită ca sumă necuvenit încasată în baza art. 117 lit d Cod pr.fiscală.
Pentru motivele invocate, văzând 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice V. împotriva sentinței nr. 1503/CA/2013 pronunțată de Tribunalului V., sentință pe care o menține.
Obligă recurenții la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 01.11.2013.
Președinte, D. R. G. Ș. | Judecător, I. O. M. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, C. A. |
Red. PMC
Tehnored. AC
2 ex. – 13.11.2013
Tribunalul V. – Judecător S. D. E.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1301/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2211/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
