Obligaţia de a face. Decizia nr. 2995/2013. Curtea de Apel IAŞI

Decizia nr. 2995/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 5598/99/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 2995/2013

Ședința publică de la 13 septembrie 2013

Completul compus din:

Președinte: M. C. P.

Judecător: V. E. P.

Judecător: D. R. G. Ș.

Grefier: M. G. A.

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul T. V. I. în contradictoriu cu intimații Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, având ca obiect pretenții restituire taxa emisii poluante – recurs împotriva sentinței nr. 1048/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat U. O. E. care depune împuternicire avocațială pentru recurentul T. V. I., constatându-se lipsa reprezentantului intimatelor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată și faptul că nu a fost achitată taxa judiciară de timbru și nu a fost semnată cererea de recurs.

Se solicită judecata cauzei și în lipsă.

Avocat U. O. E. pentru recurentul T. V. I. depune la dosar cererea de recurs semnată de către recurent, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.

Instanța constată legal timbrată cererea de recurs și, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la concluzii.

Avocat U. O. E. pentru recurentul T. V. I., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris fără cheltuieli de judecată.

Instanța, constatând dezbaterile închise, rămâne în pronunțare.

După deliberare;

CURTEA DE A P E L,

Asupra recursului în contencios administrativ de față:

Prin sentința nr. 1048/19.03.2013 Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamantul T. V. I., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași.

S-a respins cererea formulată de pârâtă privind chemarea în garanție a Administrației F. pentru Mediu.

În motivarea sentinței reține instanța că prin decizia nr.2294/18.01.2012 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a plăti suma de 2165 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante în vederea înmatriculării în România a autoturismului marca Volvo, importat din Belgia.

Cu chitanța . nr._/19.01.2012, reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante în sumă de 2165 lei .

Instanța constată că taxa solicitată a fi restituită, a fost achitată de reclamant în baza Legii nr. 9/2012 pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule care la art. 4 prevede că obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.

Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.

Instanța reține că Legea nr. 9/2012 nu conține prevederile discriminatorii stabilite prin OG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare, nu ridică problema favorizării vânzării anumitor categorii de vehicule în detrimentul altor categorii achiziționate din state membre UE și influențării alegerii cumpărătorilor, astfel încât nu mai subzistă motivele pentru care CJUE în cauzele T. și N. referitoare strict la prevederile OG nr. 50/2008 a apreciat că instituirea unei taxe speciale pentru autovehicule este contrară art. 110 din TFUE .

Se mai are în vedere faptul că taxa prevăzută de Legea nr. 9/2012 este calculată în baza unor criterii obiective (norma de poluare, emisia de CO2, capacitatea cilindrică, tipul de motorizare) luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților menționați în Normele metodologice, dar și modalitatea unitară de calcul a taxei indiferent de proveniența autovehiculelor pentru care se solicită una dintre operațiunile reglementate de Legea nr. 9/2012 și indiferent de momentul în care taxa este achitată, la momentul primei înmatriculări în România sau la momentul primei transcrieri a dreptului de proprietate a autovehiculelor care se înstrăinează după . Legii nr. 9/2012.

Instanța mai constată că prin OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 până la 1.01.2013, însă aceste dispoziții nu pot fi invocate în beneficiul reclamantului deoarece au intrat în vigoare la data de 31.01.2012, ulterior achitării de către reclamant a taxei.

Prin urmare, având în vedere că la momentul achitării taxei nu exista situație discriminatorie echivalentă cu cea instituită de OG nr.50/2008, constatând că în speță nu se ridică problema aplicabilității directe a art. 110 din TFUE raportat la motivele invocate de reclamant, reținând, totodată, că autovehiculul său nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 9/2012, iar obligația de plată a taxei a fost impusă în mod legal, instanța urmează să respingă acțiunea reclamantului.

Împotriva sentinței nr. 1048/19.03.2013 a declarat recurs reclamantul T. V. I. susținând că reglementarea taxei pentru emisii poluante din Legea nr. 9/2012 este incompatibilă cu art. 110 TFUE.

Potrivit normelor comunitare, art.25 CE prevede ca" intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent." Art. 28 CE prevede ca "intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent."

Încălcarea art.25, 28, 90 (110TFUE) din Tratatul CE fac din dispoziții lg.9/2012 prevederi discriminatorii si nelegale. Mai mult decât atât, taxa pentru emisii poluante se prezintă ca o taxa cu efect echivalent in sensul art. 25 din tratat, interzisa de normele comunitare si implicit de România, in urma aderării la UE din 2007.

Referitor la principiul nediscriminării, C.J.C.E., în cauza Michel Humblot, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că "statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul C.E., adică să nu fie discriminatoriu".Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența C.J.C.E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.

Legea 9/2012 este contrara art.110 TFUE, deoarece este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate . membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate in Romania si vânzarea autoturismelor noi produse in România.

În privința consecințelor aplicării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană în prezenta cauză, instanța a constatat că, în interpretarea acestui articol Curtea de Justiție a Comunităților Europene a emis o . principii. Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Akos Nadasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak-Atfoldi Regionalis Parancsnoksaga, respectiv I. Ntemeth c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksaga - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:

Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, că un autoturism de același model, vechime, cu același număr de kilometri parcurși, cumpărat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie de autoturisme.

Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.56.

Deci, deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.57.

Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela ca art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care, sunt importate.

O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. În cauze relativ, recente - Hotărârea CJCE (Prima Camera) din 19 martie 2009 în cauza nr. C-10/08 - Comisia vs. Finlanda C.J.C.E. a statuat că, în materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 90 CE urmărește sa garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele care se află deja pe piața națională (Hotărârea din 17 iulie 2008, Krawczyski, C 426/07, încă nepublicată, punctul 31 și jurisprudența citata). Astfel, un sistem de taxare va putea fi considerat compatibil cu art. 90 CE doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate sa fie mai aspru taxate decât produsele naționale și doar daca nu produce în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Krawczyski, menționată mai sus, punctul 32 și jurisprudența citată).

Comisia Europeană (CE) a solicitat în iunie 2009, României, informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească are efecte protecționiste asupra industriei auto naționale.

Această solicitare a fost transmisă sub forma unei scrisori de somare", prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul CE.

Analizând actele și lucrările cauzei în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.

Recurentului i s-a calculat taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule prin Decizia 2294/18.01.2012 și a plătit această taxă la data de 19.01.2012.

Atât la momentul când i s-a calculat taxa, cât și la momentul plății, dispozițiile Legii nr. 9/2012 erau în vigoare în integralitatea lor, dispozițiile art. 2 lit. i, ale art. 4 al.2 și ale art. 5 alin.1 fiind suspendate prin OUG nr. 1/2012 începând cu data de 31.01.2012.

Abia suspendarea dispusă prin această Ordonanță a reinstituit discriminarea care exista sub incidența OUG nr. 50/2008, în timp ce dispozițiile menționate ale Legii 9/2012 au înlăturat-o.

Așa cum erau edictate, înainte de abrogare prin Ordonanța de Urgență nr. 9/19.02.2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, normele Legii nr. 9/2012 nu mai conțineau dispozițiile discriminatorii din OUG nr. 50/2008, în sensul că nu prevedeau favorizarea unor categorii de autovehicule în detrimentul altora, achiziționate din state membre UE, astfel încât nu se mai punea problema ca opțiunile și alegerile cumpărătorilor de autovehicule să fie influențate, condiții în care nu se mai poate face trimitere la aspectele reținute de CJUE în cauzele T. și N..

Criteriile obiective ce fuseseră instituite prin Legea nr. 9/2012, înainte de suspendarea aplicării articolelor anterior menționate, au înlăturat discriminarea între produsele importate și cele similare provenind de pe piața internă, iar aspectele pretins neluate în calcul, privind deprecierea efectivă a autoturismului exced analizei de față, instanța fiind limitată la a verifica doar dacă la calculul taxei se aplicau aceleași criterii tuturor categoriilor de autoturisme.

Raportat la aspectele reținute, Curtea apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, urmând să o mențină prin respingerea recursului, conform art. 312 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul T. V. I. împotriva sentinței nr. 1048/2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 13.09.2013.

Președinte,

M. C. P.

Judecător,

V. E. P.

Judecător,

D. R. G. Ș.

Grefier,

M. G. A.

Red.P.V.E.

Tehnored.A.M.

2 ex./ 04.10.2013

Jud.fond: Tribunalul Iași – Mițică A..-

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 2995/2013. Curtea de Apel IAŞI