Obligaţia de a face. Decizia nr. 1277/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1277/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 3283/89/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1277/2013
Ședința publică din 15 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte – C. M.
Judecător – T. D. M.
Judecător – G. A.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V., împotriva sentinței nr. 1222/ca din 26.11.2012 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face – taxă emisii poluante.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la al doilea termen de judecată, și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, în baza art. 150 și art. 156 din Codul de procedură civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1222/ca din 26.11.2012, Tribunalul V. a admis acțiunea reclamantului L. A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice V., pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 2.046 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante și să-i plătească dobânda fiscală prev. de art. 124 Cod pr. fiscală, începând cu data de 11.09.2012, data introducerii acțiunii și până la restituirea sumei, fiind respinsă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București.
A reținut instanța de fond că reclamantul a achiziționat un autovehicul marca SEAT L., fabricat în anul 2004, înmatriculat în Germania, la data de 28.01.2004.
Pentru înmatricularea autoturismului în România a fost nevoit să achite suma de 2.046 lei, cu titlu de taxă pentru emisii poluante.
Pe fondul cererii de restituire, instanța a reținut că aceasta este întemeiată.
Taxa pe poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009 și OUG nr. 118/2010.
OUG nr. 50/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data la care reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art. 4 din acest act normativ (1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Alineatul 2 a fost suspendat prin OUG nr. 1/2012 începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013.
Așadar, rezultă că, în prezent, ca urmare a suspendării dispozițiilor alin. 2 a art. 4 din Lege, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate și care sunt deja în circulație.
Problema care se ridică este aceea de a stabili dacă legea nr. 9/2012 este compatibilă cu prevederile comunitare.
În privința prevederilor comunitare în materie, instanța a reținut că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală consistentă produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, în cauză sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța a analizat compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar în materie fiscală.
Din dispozițiile legii nr. 9/2012 - forma în vigoare - rezultă că pentru un autoturism produs în România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România. Aceeași taxă se percepe însă dacă autoturismul produs în țară sau în alt stat membru este înmatriculat prima dată în România.
În consecință, instanța a reținut că legea nr. 9/2012 este contrară art. 110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul de față. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibilă, întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singură zonă economică, o piață comună în cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber. Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunității și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate. În acest sens, art. 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor naționale similare precum și taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte
state membre.
Chiar dacă taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în Romania și cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
În consecință, instanța a apreciat că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Prin această hotărâre Curtea a stabilit cu valoare de principiu că o reglementare națională care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un alt stat membru trebuie 1) să nu depășească valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare; și 2) să nu aibă o valoare atât de mare, astfel încât, raportat la reglementările anterioare reglementarii evaluate în dosar descurajează importurile fără a descuraja și achizițiile de vehicule de ocazie deja existente pe piața națională.
De asemenea, în hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 N./Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Târgu Cărbunești, Administrația F. pentru Mediu, CJUE a statuat, raportându-se la variantele taxei pe poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2010, că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Interpretarea dată de instanța europeană reglementărilor Uniunii Europene, așadar Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, face corp comun cu aceste reglementari și este obligatorie pentru particulari, pentru instanțe și pentru organele fiscale. Astfel, dreptul comunitar acordă autorităților administrative aceleași puteri și obligații pe care le acordă instanțelor naționale, autoritățile administrative fiind obligate să cunoască și să aplice dreptul comunitar din oficiu (Cauza C-198/01 Consorzie Industrie Fiammeri (CIFj/Autorita Garante della Concorenza e del Mercatd).
TCE, în prezent Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, a creat „o noua ordine juridica" în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea Europeana de Justiție în cazul V. Gend en Loss, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În consecință, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, tratatele constitutive ale uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța a considerat cererea de restituire a sumei achitate cu titlul de taxă pentru emisii poluante, ca fiind întemeiată, astfel că a dispus restituirea sumei de 2.046 lei către reclamant.
Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzii aferente sumei achitate cu titlu de taxă pentru emisii poluante, instanța a reținut că în temeiul prevederilor articolului 124 alineatul 2 din OUG 92/2003 cuantumul acesteia este dat de nivelul dobânzii fiscale.
Dobânda a fost acordată de la data de 11.09.2012, data formulării acțiunii și până la achitarea debitului.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, instanța a respins-o, deoarece taxa impusă prin O.U.G. 50/2008 se colectează de către A.F.P., fiind lipsit de relevanță faptul că, ulterior, sumele plătite de contribuabili cu această destinație sunt direcționate către alți beneficiari, în speță către Administrația F. pentru Mediu.
Tot A.F.P. are în atribuție, conform art. 5 din O.U.G. 50/2008 și stabilirea cuantumului taxei de poluare, verificarea colectarea și executarea silită, ea fiind autoritatea fiscală competentă în această vedere.
De altfel, aceeași este situația și a altor taxe și impozite impuse prin diferite acte normative în vigoare, în sensul că, după colectarea de către autoritatea fiscală, sumele sunt distribuite către diferiți beneficiari.
Astfel, Administrația F. pentru Mediu nu poate fi ținută să plătească o sumă care a fost calculată și încasată de Administrația Finanțelor Publice V..
Faptul că taxa de poluare s-a colectat într-un cont la dispoziția chematului în garanție nu naște un raport de garanție legală.
În consecință a fost admisă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice V. și a fost respinsă cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V., considerând-o nelegală și netemeinică, în motivarea căreia arată că raportul juridic născut din faptul încasării taxei de poluare este un raport de natură fiscală, astfel că acest raport este supus procedurii reglementate de art. 205 și următoarele din OG 92/2003.
Decizia de calcul se circumscrie noțiunii de act administrativ astfel cum este definit în art. 41 din OG 92/2003, respectiv actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Restituirea taxei de poluare se poate dispune numai în cazul în care actul administrativ - decizia ce calcul ar fi desființată. Întrucât în cauza de față deciziile de calcul nu au fost desființate prin procedura administrativă sau printr-o hotărâre judecătorească nu se poate face abstracție de existența actului administrativ pentru a se dispune restituire taxei.
Inclusiv Curtea Europeană de Justiție a stabilit în cauza C33-1976 că restituirea unor taxe ce ar fi discriminatorii se realizează după regulile naționale. În cauza de față nu a fost urmată calea stabilită prin reglementarea internă, astfel că nu se poate analiza caracterul comunitar.
Atâta timp cât legislația fiscală prevede în mod expres plata unei taxe pe poluare pentru autovehicule cu ocazia primei înmatriculări în România a acestuia, această taxă este legal datorată. Această taxa a fost emisă în scopul protecției mediului și respectă legislația comunitară.
Curtea Europeană de Justiție a reținut în cauzele reunite C290/2005 Nadrasi și C333/2005 N. cu privire la legislația Ungariei când aceasta a intrat în Uniunea Europeană ca o comparație între autoturismele second hand plasate în circulație înainte și după . legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. pentru că astfel s-ar încalcă dreptul statelor de a mai impune noi taxe, drept ce ține de legislația statelor.
În acest sens s-a pronunțat și avocatul general la 27.01.2011 în cauza C402/09 (I. T. împotriva statului român) înregistrată pe rolul Curții Europene de Justiție, acesta a arătat în paragraful 71 că o reglementare națională de introducere a unei noi taxe aplicabilă la prima înmatriculare a unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru nu încalcă art. 110 din TFUE dacă pe piața națională existau vehicule echivalente anterior introducerii taxei care nu sunt supuse acestei taxe.
Legiuitorul are libertatea de a impune asemenea taxe, legate de prima înmatriculare, cu condiția să nu fie discriminatorii.
Apreciază că în mod greșit a apreciat instanța de fond că taxa de poluare este necomunitară, întrucât în momentul apariției OUG nr. 50/2008, Statul Român a obținut girul UE, în ceea ce privește corelarea aceste taxe cu normele europene. Acest aspect, de respectare a prevederilor comunitare reiese din chiar preambulul OUG nr. 50/2008.
În scopul protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limita prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României.
În mod greșit a stabilit instanța de fond că taxa stabilită prin decizia de calcul este contrară dreptului comunitar, iar în caz de conflict cu normele naționale, cel comunitar are prioritate, dispunând restituirea taxei de 2046 lei.
Mai mult prin art. 9 a Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se instituie posibilitatea restituirii diferenței de taxă față de cea plătită. Astfel, art. 9 alin. 1 din Legea nr. 9/2010 prevede:
„În cazul contestării taxei plătite, contribuabilul poate solicita restituirea diferenței de taxă față de cea plătită.”
În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile nr. 1222/26.11.2012 în sensul respingerii acțiunii formulate ca fiind netemeinică și nelegală și neobligării AFP V. la plata cheltuielilor de judecată. instituția neavând nici o culpă procesuală, nefăcând decât să aplice legislația în vigoare.
Intimatul nu a depus întâmpinare .
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, raportat susținerilor părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul promovat în cauză ca fiind fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, corect prima instanță a înlăturat susținerile reclamantului întemeiate pe prevederile OG nr. 50/2008 privind taxa de poluare, atât timp cât acest act normativ nu mai era în vigoare la data emiterii deciziei de calcul nr. 3662/24.01.2012 în litigiu, la acea dată cererea sa fiind guvernată în realitate de dispozițiile Legii nr. 9/2012, ce reglementează taxa pentru emisiile poluante.
Numai că în mod eronat prima instanță a apreciat că noul act normativ, Legea nr. 9/2012, în forma sub imperiul căreia a fost formulată cererea în litigiu, - a căror prevederi au fost reproduse mai sus -, ar mai conține prevederile discriminatorii stabilite prin OG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare, din moment ce urmează a fi calculată unitar, indiferent de proveniența autovehiculelor, în baza unor criterii obiective (norma de poluare, emisia de CO2, capacitatea cilindrică, tipul de motorizare, cu luarea în considerare și a deprecierii autoturismului conform coeficienților menționați în Normele metodologice), și indiferent de momentul în care taxa este achitată, la momentul primei înmatriculări în România sau la momentul primei transcrieri a dreptului de proprietate a
autovehiculelor care se înstrăinează după . Legii nr. 9/2012.
Așa fiind, atât timp cât nu se mai ridică problema favorizării vânzării anumitor categorii de vehicule în detrimentul altor categorii achiziționate din state membre UE și influențării alegerii cumpărătorilor, motivație pentru care CJUE în cauzele T. și N., a apreciat că instituirea taxei speciale, astfel cum a fost strict reglementată de prevederile OG nr. 50/2008 era contrară art. 110 din TFUE, instanțele interne nu mai pot sancționa noul act normativ prin prisma practicii CJUE referitoare la un act normativ ce nu are legătură cu cererea reclamantului-intimat.
Nici împrejurarea că în fapt, prevederile conforme cu art. 110 din TFUE din Legea nr. 9/2012, au fost suspendate prin OG nr. 1/2012, act normativ ce a intrat în vigoare la data de 31.01.2012, ulterior deci datei de emitere a deciziei de calcul a taxei de emisii poluante în cauză, nu pot conduce la analiza de instanță a conformității noii reglementări astfel cum a rămas în vigoare prin suspendarea urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012, cu raportare la prevederile dreptului comunitar, din moment ce cererea reclamantului era guvernată doar de dispozițiile actului normativ în vigoare la data cererii, respectiv cele din Legea nr. 9/2012, în forma în vigoare la 24.01.2012, și care nu contravenea dreptului comunitar, astfel cum s-a arătat mai sus și cum eronat a reținut instanța de fond.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea constată ca fiind legal calculată taxa de emisii poluante astfel cum era reglementată de Legea nr. 9/2012, (în forma aplicabilă la data cererii reclamantului-intimat), și ca atare va admite recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V., împotriva sentinței civile nr 1222/ca din 26.11.2012 a Tribunalului V., pe care o va modifica în parte, în sensul respingerii acțiunii reclamantului în contradictor cu pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice V., ca nefondată, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V. împotriva sentinței civile nr. 1222/ca/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o modifică în parte.
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul L. A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice V..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2013.
Președinte Judecător Judecător
C. M. T. D. M. G. A.
Grefier
R. G.
Red. G.A.
Tehnored. R.G.
2 ex./25.04.2013
Tribunalul V. – jud. A. E.-G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1983/2013. Curtea de Apel IAŞI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
