Obligaţia de a face. Decizia nr. 935/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 935/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 7761/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 935/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. M. C.
Judecător: Ș. D. R. G.
Judecător: P. V. E.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul-intimat S. I. și intimații-recurenți Direcția G. a Finanțelor Publice Iași și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, având ca obiect obligația de a face restituire taxă auto, recurs împotriva sentinței numărul 3083/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat U. O. pentru recurentul-intimat. Lipsesc reprezentanții intimatelor-recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată și că se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului declarat de S. I. referitor la cheltuielile de judecată și respingerea recursului declarat de Direcția G. a Finanțelor Publice Iași și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.3083/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâtii Administrația Finanțelor Publice a mun. P. și DGFP-Iași, s-a anulaz Decizia nr.495/03.08.2012 emisă de DGFP-Iași, s-a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. P. să restituie (să plătească ) reclamantului suma de 3821 de lei achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală aplicabilă în condițiile art.124 C.pr.fisc., a fost obligată pârâta AFP-P. la plata către reclamant a sumei de 551,6 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că taxa instituită de Legea 9/2012 are același caracter necomunitar ca și OUG 50/2008, pentru că nu se percepe autovehiculelor aflate în parcul național, în cazul unei noi înmatriculări la schimbarea proprietarului.
Împotriva acestei sentințe au formulat cerere de recurs toate părțile.
Pârâtele au motivat că taxa nu se poate restitui atâta timp cât decizia administrativă prin care a fost stabilită nu a fost desființată. Critică hotărârea primei instanțe și pe motiv că în mod nejustificat nu s-a observat că prin actul normativ s-a urmărit asigurarea protecției mediului, că aceste măsuri care sunt în concordanță cu dreptul european, că în mod eronat s-a invocat incidența prevederilor art. 110 din Tratatul Comunității Europene, din moment ce principiul general valabil recunoscut este acela că „poluatorul plătește”, că nu există suport pentru a se reține că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea unei plăți nedatorate, și că cererea de restituire nu poate fi încadrată în nici una din situațiile prevăzute de art. 117 din O.G. nr. 92/2003, nedatorându-se dobânzile solicitate. De asemenea, consideră că cererea de chemare în garanție a fost greșit soluționată.
Reclamantul a criticat prima soluție pentru că nu i s-au acordat în totalitate cheltuielile de judecată. Astfel, la dosarul de fond se află chitanțe reprezentând suma de 1000 lei cu titlu de onorariu de avocat. Consideră că instanța nu a avut în vedere art. 274 al.3 Cod pr.civ.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, raportat susținerilor părților din cadrul dezbaterilor, constată recursurile promovate în cauză ca fiind nefondate, pentru considerentele ce vor urma.
Reclamantul a achiziționat un autoturism ce fusese anterior înmatriculat într-o tara comunitara, iar pentru a le înmatricula în România, el a fost condiționat de plata unei taxe pentru emisiile poluante prevăzuta de Legea nr. 9/2012.
Potrivit art. 1 coroborat cu art. 3 si 4 din Legea nr. 9/2012, așa cum a fost modificată și completată, taxa pentru emisiile poluante se constituie în venituri din care se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului, obligația de plată a acestei taxe revenind cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Art. 110 din Tratatul privind funcționarea UE stipulează: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse”. Obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, statele membre pot prevedea taxarea diferențială a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. Criteriul „primei înmatriculări” nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor și conduce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre.
Deși legiuitorul român a invocat principiul potrivit căruia „poluatorul plătește”, în realitate nu reglementează unitar reguli care să se aplice tuturor „poluatorilor”, indiferent de momentul și forma de dobândire a autovehiculelor poluante, ci exclude de la aplicarea taxei prin modificările intervenite la Legea nr. 9/2012 prin Ordonanța de Urgență nr. 1 din 30 ianuarie 2012, autovehiculele deja înmatriculate în România. În acest mod consumatorii sunt direcționați înspre autoturismele second-hand deja înmatriculate în țara noastră.
Se constată astfel că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Prin urmare, prima instanță în mod judicios a constatat că prevederile Legii nr. 9/2012 așa cum au fost modificate prin Ordonanța de Urgență nr. 1 din 30 ianuarie 2012, impun obligativitatea taxei pentru emisiile poluante numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale U.E. și reînmatriculate în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România până la data de 01.01.2013 și că prin aceste dispoziții interne sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul CE, ceea ce face din dispozițiile Legii nr. 9/2012 niște prevederi discriminatorii și nelegale.
În ceea ce privește susținerea recurentei că taxa nu poate fi restituită în condițiile în care actul administrativ nu este anulat, reține Curtea că taxa fiind neconformă dreptului comunitar, ea trebuie restituită ca sumă necuvenit încasată în baza art. 117 lit d Cod pr.fiscală.
Cererile accesorii privind dobânda și cheltuielile de judecată au fost corect soluționate față de dis part. 124 Cod pr.fiscală și 274 Cod pr.civ, pârâta obligată la cheltuieli fiind parte căzută în pretenții pentru neaplicarea prioritară a dreptului comunitar.
În ceea ce privește recursul reclamantului, acesta va fi respins, deoarece prima instanță în mod corect a cenzurat onorariul avocatului, față de valoarea pricinii și complexitatea scăzută a cauzei.
Pentru motivele invocate, văzând 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții S. I., Direcția G. a Finanțelor Publice Iași și Administrația Finanțelor Publice P. împotriva sentinței nr. 3083/ 20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta la plata către intimatul S. I. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22 Martie 2013
Președinte, M. C. P. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, V. E. P. |
Grefier, V.-E. A. |
V.A. 25 Martie 2013
Jud. fond: A. F.
2 ex.PMC/18.04.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4130/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 2718/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
