Pretentii. Decizia nr. 4130/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4130/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 11095/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4130/2013
Ședința publică de la 01 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. G. Ș.
Judecător N. I. O. M.
Judecător M. C. P.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare recursul introdus de Instituția P. Județului Iași – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, împotriva sentinței nr. 2692 din 20.06.2013 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pretenții – obligare înmatriculare fără taxă de poluare, intimat fiind J. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, precum și faptul că intimatul a depus delegație de reprezentare de către av. B. N., concluzii scrise și chitanță onorariu avocat în cuantum de 700 lei.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2692 din 20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar_ s-a admis acțiunea formulată de J. C., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat B. N. din Iași, .. 21, . 4, parter, . cu pârâtul Instituția P. jud. Iași – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, cu sediul în Iași, .. 60., și a fost obligată parata sa procedeze la înmatricularea autoturismului marca Audi B 5 cu nr. de identificare WAUZZZ8DZVA256626, fără plata taxei pe emisii poluante.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că reclamantul J. C. a solicitat pârâtului Instituția P. jud. Iași – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule înmatricularea autoturismului marca Audi B 5 cu nr. de identificare WAUZZZ8DZVA256626, fără plata taxei pe emisii poluante prin cererea aflată la fila 24 dosar, la care pârâtul i-a răspuns prin adresa nr._/23.11.2012 (fila 28 dosar).
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a achiziționat autovehiculul second hand sus menționat, acesta provenind din Italia, stat membru UE, conform înscrisurilor depuse la filele 7-15 dosar, iar la cererea sa de înmatriculare a vehiculului a fost soluționată nefavorabil de pârât care a invocat lipsa dovezii plății taxei pe emisii poluante.
Instanța a mai constatat că potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, în vigoare la data solicitării reclamantului privind înmatricularea autovehiculului său, obligația de plată a taxei pe emisii poluante intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Instanța a reținut că între documentele obligatorii prevăzute de art. 7 al. 1 din OMAI nr. 1501/2006 se prevede și dovada achitării taxei menționate, dovadă pe care reclamantul nu a prezentat-o pârâtului odată cu solicitarea de înmatriculare a autoturismului său.
Însă, la data solicitării reclamantului privind înmatricularea vehiculului său, alineatul 2 al art. 4 era suspendat prin art. 1 din OG nr. 1/2012 pentru perioada 31.01._13.
Urmare a suspendării intervenite, taxa era datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, cum este cazul vehiculului reclamantului, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
Astfel, pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, dacă anterior autoturismul respectiv a fost înmatriculat tot in România, dar este percepută taxa dacă autoturismul produs în țară sau în alt stat membru este înmatriculat pentru prima data in România.
Practic prin suspendarea prevederilor legale anterior precizate, taxa pentru emisiile poluante este echivalentă taxei pe poluare prevăzută de OG nr.50/2008.
Reglementată în acest mod taxa pentru emisiile poluante stabilită de Legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru UE, cum este cazul vehiculului reclamantei.
Potrivit art. 110 din TFUE nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare, scopul reglementării fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
Norma comunitară a fost instituită în vederea asigurării liberei circulații a mărfurilor intre statele membre, in condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Relevantă este și practica Curții de Justiție a Uniunii Europene care prin hotărârile pronunțate in cauzele C-402/09 T. c. României și C-263/10 N. a stabilit că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura pe piața națională.
În consecință, constatând că taxa pe emisiile poluante, astfel cum este instituită de normele interne nu este datorată, potrivit normelor comunitare a căror aplicare este prioritară, iar sub acest aspect refuzul pârâtului Instituția P. jud. Iași - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule exprimat prin adresa nr._/23.11.2012 este nejustificat, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul la înmatricularea vehiculului reclamantului fără plata taxei pe emisiile poluante, pe baza celorlalte documente prevăzute de art. 7 al. 1 din OMAI nr. 1501/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs pârâtul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că reclamantul a solicita pârâtei obligarea la înmatricularea unui autovehicul fără plata taxei de poluare pentru autovehicule. Pârâta a comunicat refuzul său pe motiv că printre actele necesare în vederea înmatriculării unui autovehicul se numără și dovada achitării taxei de poluare pentru autovehicule. Pârâta Instituția P. Județului Iași nu are competența nici de a stabili și nici de a încasa această taxă, astfel că problema compatibilității legislației naționale cu ce a comunitară nu se poate cerceta în raport de o instituție publică ce nu este implicată în operațiunea administrativă contestată. Mai mult consideră că această taxă nu încalcă dispozițiile art.90 din Tratat. Pârâta realizează doar o operațiune tehnic-administrativă, neavând nici o competență și nicio responsabilitate în ceea ce privește stabilirea și încasarea taxei de poluare, iar refuzul acesteia nu poate fi considerat nejustificat. Consideră că instanțele nu se pot substitui în atribuții, funcționarilor publici și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării.
Intimata a depus concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei este nelegal și este întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la înmatricularea definitivă a autovehiculului său fără plata taxei de poluare.
Cu privire la legalitatea taxei, potrivit art. 1 coroborat cu art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008, așa cum a fost modificată și completată, taxa de poluare pentru autovehicule se constituie în venituri din care se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului, obligația de plată a acestei taxe revenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Potrivit art. 110 fost 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de către reclamant, „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90(1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei sus-menționată introducea un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepea.
Interpretarea pe care a dat-o în mod constant curtea cu privire la nelegalitatea taxei de poluare a fost confirmată în prezent și de hotărârea Curți de Justiție de la Luxemburg din7 aprilie 2011 dată în cauza C‑402/09 T. având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu . Astfel prin această hotărâre s-a statuat că „ Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Curtea mai reține că și faptul că Curtea de Justiție de la Luxemburg prin hotărârea dată în cauza N. C263/2010 din 07 iulie 2011, se arata, așa cum a statuat deja in cauza T., ca OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații vizează si regimul de impozitare prevăzut de modificările aduse prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 si, respectiv, OUG nr. 117/2009. Curtea retine ca obiectivul privind protecția mediului s-ar realiza mai complet si mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul care corespunde normelor Euro 1 si Euro 2, care a fost pus in circulație in România.
Între principiile dreptului comunitar, curtea reține supremația dreptului comunitar, în speță a art. 110 (1) din Tratat și a jurisprudenței CJUE, apreciind că, prin introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
În situațiile de natura celei în care se află reclamantul revine jurisdicțiilor competența de a elimina disfuncționalitatea identificată, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului .
Mai mult curtea consideră necesar a arată și faptul că obligația aplicării integrale a dreptului comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor nu revine numai instanțelor naționale, ci și autorităților administrative. Pentru a se supune acestei obligații autoritățile administrative trebuie să se abțină din proprie inițiativă, de la aplicarea prevederilor naționale adoptate de autorități centrale, dacă încalcă dreptul comunitar ( cauza Fratelli Constanzo Spa c. Comune di Milano). Prin urmare chiar dacă nu are atribuții privind încasarea taxei, pârâta nu poate pretinde să se facă dovada plății acesteia, atâta timp cât taxa nu este datorată în raport de Tratat și jurisprudența CJUE.
Curtea mai reține că prin decizia 24 din 14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii și obligatorie pentru instanțe prin care s-a stabilit că acțiunea având ca obiect obligarea Instituției P. prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 este admisibilă.
Prin urmare, instanța constată că taxa pe poluare impusă reclamantului nu este datorată potrivit normelor europene, iar în această situație pârâtul Instituția P. jud. Iași - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nu mai justifică refuzul de a înmatricula autoturismul achiziționat de către reclamant, în cazul în care acesta a depus toate celelalte acte necesare prevăzute la art.7 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor 1501/2006, cu excepția dovezii de plata a taxei de poluare .
De asemenea nu poate fi primită nici critica recurentei în sensul că instanțele nu se pot substitui în atribuții funcționarilor publici și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării. În cauză instanța a analizat doar legalitatea refuzului pârâtei de a înmatricula autovehiculul reclamantului și a dispus în consecință în raport de prevederile art 1,8 și 18 din legea 554/2004 . Astfel potrivit art.8 se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel care se considera vătămat într-un drept sau interes legitim al sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim iar instanța de contencios administrativ iar instanța poate conform art. 18 sa oblige autoritatea publica sa efectueze o anumită operațiune administrativă.
Față de considerente arătate mai sus, în baza art 312 c. pr.civ, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică, și că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii și a jurisprudenței CJUE, curtea urmează să respingă recursul declarat de recurenta Instituția P. Județului Iasi – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor Iași împotriva sentinței civile nr. 2154/ca din 09.12.2011 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o va menține.
Văzând și disp.art.274 Cod procedura civila instanța urmează să oblige recurenta ca parte căzută în pretenții și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces constând în onorariu avocat, onorariu ce va fi redus la 500 de lei potrivit art. 274 alin 3 considerând că este nepotrivit de mare în raport cu obiectul cauzei și munca îndeplinită de apărător și că partea care a câștigat procesul va putea obține restituirea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora în acord cu jurisprudența CEDO și a Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Instituția P. Județului Iași – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculări a Vehiculelor împotriva sentinței civile nr. 2692/CA/2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.11.2012.
Președinte, D. R. G. Ș. | Judecător, N. I. O. M. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, C. A. |
Red. ȘD
Tehnored. AC
2 ex. – 4.11.2013
Tribunalul Iași – Judecător C. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2517/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 935/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
