Obligaţia de a face. Decizia nr. 949/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 949/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 633/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 949/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Președinte: P. M. C.
Judecător: Ș. D. R. G.
Judecător: P. V. E.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice Bârlad și pe intimații P. L., Direcția G. a Finanțelor Publice V., Administrația F. pentru Mediu având ca obiect obligația de a face restituire taxă auto, recurs împotriva sentinței numărul956/CA/15.10.2012 pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată și că se solicită judecarea cauzei și în lipsa părților.
Se referă de către grefier și asupra faptului că la primul termen de judecată, instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Bârlad la fond și a dispus citarea părților cu mențiunea de a răspunde la această excepție. Părțile nu au răspuns la excepția invocată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Bârlad la fond.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința nr. 956/CA/ Tribunalul V. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratelor Direcția Generala a Finanțelor Publice V. si Administrația F. pentru Mediu.
A respins acțiunea formulata de reclamanta P. L. in contradictoriu cu parații Direcția Generala a Finanțelor Publice V. si Administrația F. pentru Mediu pentru lipsa calității procesuale pasive a paraților.
A admis excepția inadmisibilității in ce privește cererea de anulare a deciziei de calcul al taxei de poluare.
A admis în parte acțiunea formulata de reclamanta P. L. în contradictoriu cu parata Administrația Finanțelor Publice Bârlad .
A respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anulare decizie de calcul al taxei de poluare din data de 03.10.2011.
A obligat parata Administrația Finanțelor Publice Bârlad sa restituie reclamantei suma de 2.143 lei reprezentând taxa de poluare.
A respins cererea de chemare in garanție formulate de parata Administrația Finanțelor Publice Bârlad in contradictoriu cu chemata in garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul in București, Splaiul Independentei, nr. 294, corp A, sector 6, București.
În motivarea sentinței reține instanța că reclamantul, la data de 04.10.2011, cu chitanța . nr._/04.10.2011, emisa de către Trezoreria Bârlad, a achitat taxa de poluare în cuantum de 2143 lei pentru autoturismul marca Ford, care a fost înmatriculat pentru prima data in Franța.
Taxa de poluare a fost calculata de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Bârlad, ca si organ fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscala astfel cum rezulta din decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule din data de_/03.10.2011 depusa la fila 73 din dosar.
Raportul juridic de drept administrativ fiscal s-a născut numai între reclamant si pârâta Administrația Finanțelor Publice Bârlad. Ori, potrivit prevederilor art. 41 al. 2 din Cod procedura civila Administrația Finanțelor Publice Bârlad poate sta în judecata în calitate de pârâta, având organe proprii de conducere. Organul fiscal competent a dispune în ceea ce privește cererea de restituire a sumei încasate cu titlu de taxa de prima înmatriculare este, așadar, Administrația Finanțelor Publice Bârlad.
Întrucât paratele Direcția Generala a Finanțelor Publice V. si Administrația F. pentru Mediu nu au emis decizia din data de 03.10.2011 de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule si nici nu au încasat suma de bani plătita cu acest titlu aceasta nu au calitate procesuala pasiva în cauza astfel ca, în temeiul prevederilor art. 137 Cod procedura civila instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâte si a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu ca acestea ca fiind formulata împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasiva.
In ce privește excepția inadmisibilității Tribunalul a reținut că cererea vizând anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare, respectiv a Deciziei nr._/03.10.2011 (fila 73) este inadmisibila. Împotriva acestei decizii nu a fost formulată contestație administrativă conform prevederilor art.205 din OG 92/2003 –Codul de procedură fiscală. Având în vedere și prevederile art. 7 din Legea 554/2004, instanța constată că doar actul administrativ prin care s-ar fi soluționat contestația împotriva deciziei de calcul a taxei ar fi putut fi contestată la instanța de contencios administrativ. In consecința Tribunalul va admite excepția inadmisibilității invocata in cauza si va respinge ca inadmisibila cererea de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare.
Pe fondul cauzei instanța a constatat următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autovehicul la mâna a doua având . identificare WFOHXXWPJH5D17689, autovehicul importat dintr-un stat membru UE astfel cum rezulta din înscrisurile depus la filele 32-39 din dosar. Pentru a putea înmatricula autovehiculul în România reclamantul a fost nevoit să achite, în temeiul prevederilor OG 50/2008 o taxă a de poluare în cuantum de 2143 lei. Această taxă, stabilită prin Decizia nr._/03.10.2011 a fost plătită la data de 04.10.2011 prin chitanța TS8 nr._ (fila 68).
Pe fondul cauzei se impune a se analiza daca taxa achitată de reclamant este comunitară sau nu raportat la art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene ( intrat în vigoare ca urmare a Tratatului de la Lisabona) corespondentul art. 90 din Tratatul Comunității europene.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, "Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9;
c) la introducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.8".
Art. 3 alin. (2) lit.a) - f) și 9 din actul normativ precizat enumeră în mod expres și limitativ categoriile de autovehicule exceptate sau scutite de la plata taxei pe poluare, iar art. 8 definește valoarea reziduală a taxei pe poluare.
În art. 110 din Tratat se prevede ca nici un stat membru al UE nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altui stat membru impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55). În această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
În Hotărârea T. din 07.04.2011, Curtea a reiterat principiul degajat de jurisprudența sa anterioară, conform căruia art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, statuând însă, suplimentar, că statele nu au o competență nelimitată în stabilirea regimului unor noi taxe.
Dimpotrivă, interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, par. 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, par. 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, par. 40). Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Potrivit considerentelor Curții din cauza T., cauză vizând strict OUG nr. 50/2008, dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Această interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Regimul de impozitare instituit prin reglementarea OUG nr. 50/2008 este indirect discriminatoriu, prin efectele pe care le produce, întrucât OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – /unei taxe semnificative din valoarea lor de piață. În aceste condiții, .reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în .România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În același sens s-a pronunțat CEJ și în cauza N. -263/2010 în care se reține că același regim de impozitare prevăzut de OUG 50/2008 se menține și prin modificările ulterioare realizate prin OUG 208/2008, 218/2008, 7/2009 precum și prin OUG 117/2009.
Dată fiind hotărârea CJUE din cauza T., din 07.04.2011, obligatorie pentru instanțele naționale, potrivit căreia art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, instanța reține că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 și impusă reclamantului pentru înmatricularea autovehiculului său importat dintr-un stat membru UE este contrară dreptului UE, favorizând vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajând, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
Astfel, autovehiculul reclamantului este un autoturism la mâna a doua, căruia i-a fost calculată taxa de poluare potrivit OUG 50/2008 și i s-a aplicat un tratament fiscal discriminatoriu față de autovehiculul de aceeași vechime și cu același grad de uzură, aflate în parcul auto național care nu au fost supuse unei astfel de taxe.
Fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa de poluare fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, prevederile OUG nr. 50/2008 fiind contrare dreptului UE, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 2.143 lei.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă AFP împotriva Administrației F. pentru Mediu va fi respinsă pentru că între aceste 2 părți nu s-a născut un raport juridic de garanție legală sau convențională, condiție prevăzută de articolul 60 Cod procedură civilă.
Faptul că taxa de poluare s-a colectat într-un cont la dispoziția chematului în garanție nu naște un raport de garanție legală.
Împotriva sentinței nr. 956/15.10.2012 pronunțată de tribunalul V. a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Bîrlad susținând, în esență, că reclamantul nu a contestat Decizia de calcul a taxei de poluare, care este asimilată noțiunii de act administrativ-fiscal așa cum este definită de OG 92/2003 art. 41, în conformitate cu art. 205 – 209 din același act normativ. În al doilea rând, arată că taxa de poluare a fost corect calculată și plătită conform OUG 50/2008, iar cum instituția avea atribuții doar în ceea ce privește calculul taxei, nu se poate vorbi de o culpă procesuală a sa, nejustificându-se obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Nu s-a putut efectua restituirea taxei pe cale amiabilă, încasarea acesteia făcându-se cu respectarea legislației în materie.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările cauzei în lumina dispozițiilor legale aplicabile, precum și în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele aspecte:
Așa cum rezultă din înscrisul de la fila 73 dosar fond, Decizia de clacul a taxei de poluare pentru autovehiculul cumpărat de reclamant a fost emisă de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V. iar nu de către Administrația Finanțelor Publice Bîrlad, chemată în judecată de reclamant și în raport cu care s-a pronunțat instanța de fond.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă fără putință de tăgadă că, deși arată că emitent al deciziei de calcul a taxei de poluare este Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V., reclamanta cheamă în judecată, în calitate de pârâtă, pe Administrația Finanțelor Publice Bîrlad, instituție care nu a emis nici un act administrativ în cauză.
Având în vedere aspectele arătate, instanța de recurs, din oficiu, a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive la fond a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Bîrlad, excepție ce se impune a fi admisă atât timp cât între reclamantă și această instituție nu există un raport juridic.
În consecință, în temeiul art. 312, 3041, 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința și va respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Bîrlad, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive la fond a Administrației Finanțelor Publice Bârlad.
Admite recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Bârlad împotriva sentinței nr. 956/15.10.2012 a Tribunalului V., sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea reclamantei P. L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Bârlad, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală.
Menține restul dispozițiilor primei sentințe care nu contravin prezentei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 Martie 2013.
Președinte, M. C. P. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, V. E. P. |
Grefier, V.-E. A. |
Redactat PVE
Tehnoredactat AVE
2 ex. – 22.04.2013
Tribunalul V.
A. E.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2935/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 950/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
