Obligaţia de a face. Hotărâre din 11-03-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 8138/99/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 775/2013
Ședința publică din 11 martie 2013
Completul compus din:
Președinte – C. M.
Judecător – T. D. M.
Judecător – G. A.
Grefier – R. G.
S-a luat in examinare recursul introdus de reclamantul P. M. C. împotriva sentinței civile nr. 2751/CA din 29.11.2012 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face – taxă emisii poluante.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 martie 2013, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11 martie_.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2751/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar_ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și respins cererea reclamantului P. M. C. în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive s-a respins cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a mun.Iași și DGFP IAȘI, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun.Iași în contradictoriu cu chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Cu referire la excepția invocată:
Competent a soluționa cererea reclamantului de restituire a taxei de emisii poluante este organul fiscal în a cărui rază teritorială își are persoana fizică domiciliul, potrivit art. 3 și 6 din HG 686/2008. Prin urmare, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu are calitatea procesuală în cauză. Față de acest pârât acțiunea a fost respinsă pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Pe fond Tribunalul reține că la data de 26.01.2012, cu chitanța . nr._ reclamantul a achitat la Trezoreria mun. Iași taxa pentru emisii poluante pentru autoturismul marca AUDI, număr identificare WAUZZZ8K29A026787, importat din Germania, în sumă de 5403 lei.
Instanța constată că acțiunea neîntemeiată.
Taxa plătită de reclamant este taxă pentru emisii poluante reglementată de Legea 9/2012.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*).
Aceste dispoziții legale au înlăturat caracterul necomunitar al normelor anterioare, ale OUG 50/2008, pentru perioada cât timp au fost în vigoare, până la 31.01.2012, când, prin OUG 1/2012 dispozițiile art. 4 care înlăturau discriminările observate în vechea lege au fost suspendate până la 1.01.2013.
Reține instanța că decizia de stabilire a taxei de emisii poluante a fost emisă în perioada în care era în vigoare Legea 9/2012 în forma expusă mai sus.
Față de acest aspect, instanța de fond reține că articolul 110 TFUE prevede că „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Or, instanța constată că la data stabilirii și achitării taxei de către reclamant și pentru autoturismele indigene, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, modul de calcul al taxei este identic, raportat la criterii obiective, potrivit anexelor la Legea 9/2012, neexistând o diferență de tratament. Reclamantul nu a făcut nici dovada încadrării în excepțiile prevăzute de art. 3 din Legea 9/2012.
Conform jurisprudenței anterioare a CJCE privind interpretarea art. art. 90 par. 1 din Tratatul CE, acest articol este încălcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate, fapt nedovedit în prezenta cauză .
Articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre UE în condiții normale de concurență, cu excluderea oricărui regim protecționist care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Tot instanța de contencios european a stabilit că atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior.
Astfel cum a constatat CJCE la par. 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
Instanța mai reține că scopul articolului 110 TFUE nu este să impună statelor membre vreun sistem anume de impozitare internă, acestea păstrând un grad considerabil de libertate și autonomie în ceea ce privește uniformizarea taxelor și impozitelor și cotele aplicate, măsurile care vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu trebuie să fie încurajate, cu condiția de a nu se da naștere unor discriminări ale produselor importate.
Prin urmare, nefiind făcută dovada existenței unei discriminări, astfel cum a invocat reclamantul și nici a necesității aplicabilității directe a art. 110 din TFUE, nefiind invocate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a actului administrativ, instanța reține că decizia de calcul contestată este legală, urmând a fi menținută .
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs reclamantul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că Tribunalul dă o interpretare diferită a dispozițiilor legale în materie și a materialului probator administrat în cauză, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicitând modificare sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurenta invocă incidența motivului de recurs prevăzut de art 304 pct9 potrivit cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
În mod greșit prima instanță a apreciat că în raport de dispozițiile din Legea 9/2012 și data achitării taxei de poluare 26.01.2012 nu mai există regimul discriminatoriu față de produsele provenind din alte state membre. Prima instanță nu a avut în vedere și prevederile art.2 din OUG 1/2012 potrivit căruia taxele achitate pentru prima transcriere a dreptului de proprietate în România, se restituie. Astfel că regimul discriminatoriu nu a fost înlăturat. Consideră că taxa pentru emisii poluante reglementată de Legea 9/2012 încalcă tratatele europene.
Intimata nu a formulat întâmpinare .
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantul P. M. C. în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a mun.Iași și DGFP IAȘI, motivele de recurs invocate de recurentă neputând fi primite.
Potrivit art. 16 din Constituția României nici o lege nu poate retroactiva cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Prin urmare, în raport de principiul constituțional la neretroactivității legii, prima instanță nu putea să aibă în vedere dispozițiile OUG 1/2012, act normativ care nu era în vigoare în momentul nașterii raportului fiscal dedus judecății, respectiv 26.01.2013.
Faptul că prin modificările aduse de OUG 1/2012 la Legea 9/2012 se reinstituie regimul discriminator și se încalcă Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, nu are relevanță în prezenta cauză, atâta timp cât acel act normativ nu era în vigoare în momentul achitării de către reclamant a taxei pentru emisii poluante. În data de 26.01.2013 obligativitatea taxei pentru emisiile poluante exista nu numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale U.E. ci și pentru cele reînmatriculate în România, astfel că aceasta taxă nu era discriminatorie.
Prin dispozițiile interne în vigoare în momentul nașterii raportului fiscal dedus judecății, respectiv 26.01.2013, nu erau încălcate dispozițiile art. 28 și art. 110(1) din Tratatul CE, iar la acel moment dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu puteau fi considerate discriminatorii și nelegale. Astfel că, taxa achitată de reclamant nu se prezintă ca o taxă cu efect echivalent, în sensul art. 28 din Tratatul CE, interzisă de normele Comunitare. Prin urmare această taxă este legală, fiind conformă dispozițiilor comunitare care consacră expres principiul „poluatorul plătește”, principiu care a stat la baza instituirii taxei.
Față de considerente arătate mai sus, în baza art 312 c. pr.civ și art. 20 din legea 554/2004, considerând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, și că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, curtea urmează să respingă recursul declarat de recurentul P. M. C. împotriva sentinței civile nr. 2751/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P. M. C. împotriva sentinței civile nr. 2751/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2013.
Președinte Judecător Judecător
C. M. T. D. M. G. A.
Grefier
R. G.
Red/Tehnored MC
2ex/ 21.03.2012
Jud fond: PMC
| ← Pretentii. Decizia nr. 3527/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 2912/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
