Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Hotărâre din 20-05-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 894/45/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1700/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte – C. M.
Judecător – T. D. M.
Judecător – G. A.
Grefier – F. O.
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta U. M., împotriva sentinței civile nr. 191/2012 din 12.06.2012 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 mai 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20 mai 2013.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 191ca din 12.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar_ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta U. M. în contradictoriu cu pârâții A.N.V. și A.N.A.F.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta a ocupat funcția publică teritorială de execuție de inspector grad profesional asistent gradația 5 clasa de salarizare 43 la C. Supraveghere Fiscală din cadrul DRAOV Iași. Ca urmare a emiterii HG nr.565/2011 și a Ordinului ANAF nr.2406/4.07.2011privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central și teritorial al ANV, reclamantei i s-a adus la cunoștință prin actul intitulat „preaviz” cu nr._/5.07.2011 că începând cu data de 8.08.2011 postul pe care îl ocupa urma să fie supus reorganizării.
Prin același act i s-a adus la cunoștință funcționarului public că lista posturilor vacante este publicată pe site-ul ANV și afișată la avizierul DRAOV Iași și că are posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice vacante corespunzătoare gradului profesional deținut, cu precizarea că „în situația în care pentru aceeași funcție publică au optat mai mulți funcționari publici se organizează examen”.
Luând astfel la cunoștință de situația ivită reclamanta U. M. a optat pentru funcția publică teritorială de execuție de inspector grad profesional asistent gradația 5, clasa de salarizare 43 la C. Supraveghere Fiscală din cadrul DRAOV Iași. În cadrul acestui compartiment existau 6 posturi vacante de inspector grad profesional asistent, pentru care și-au exprimat opțiunea 10 funcționari publici.
La examenul de testare profesională, reclamanta a obținut 88 puncte la proba scrisă, 70 puncte la interviu, punctajul final fiind de 158 –„respins”, în condițiile în care alți funcționari publici care au făcut aceeași opțiune au obținut punctaj superior.
Având în vedere rezultatele examenului s-a emis Ordinul 7128/2.08.2011 a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, reclamanta fiind eliberată din funcția publică.
Este de menționat că, din documentele depuse în cauză privind desfășurarea examenului și rezultatele obținute nu rezultă ca reclamanta U. M. ar fi inițiat demersuri administrative prin care să critice modalitatea de efectuare a testării.
Este dovedită împrejurarea că potrivit dispozițiile art. 7 alin.5 din HG 110/2009 modificată și completată prin HG 565/2011, numărul maxim de posturi aprobat pentru ANV a fost redus de la 4586 la 3159, iar în considerarea acestei hotărâri de guvern, ce nu a fost contestată de reclamantă, prin Ordinele nr.2406 și 2407 din 4.07.2011 ANAF a aprobat noile structuri organizatorice ale aparatului central și ale structurilor sale teritoriale, restructurarea fiind astfel însoțită de o reducere semnificativă a numărului de personal.
Este de asemenea, de necontestat că reclamanta a avut cunoștință despre situația ivită, fiind informată potrivit dispozițiilor legale, a formulat opțiunea pentru ocuparea postului vacant, s-a înscris și a participat la examen, fiind declarată respinsă.
Obligația instituției publice de a organiza concurs pentru selecționarea funcționarilor publici care urmau să ocupe posturile vacante decurge din dispozițiile art.100 al.3 din Legea 188/1999, potrivit cărora: „În caz de reorganizare a instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții sau, după caz, în noile compartimente”, iar atunci când „există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către instituția publică”, procedee de selecție ce se circumscriu pe deplin principiilor care stau la baza organizării și dezvoltării carierei funcționarului public consacrate prin HG 611/2008.
D. urmare, măsurile adoptate prin ordinele nr. 2406, 2407/2011, 2589/2011 și 2619/2011, emise de ANAF sunt întru totul legale prin intermediul acestora aducându-se la îndeplinire măsurile ce decurg din HG 565/2011 de modificare și completare a HG 110/2009.
Nu pot fi primite susținerile reclamantei în sensul că Ordinul de eliberare din funcție ar fi lovit de nulitate întrucât a fost emis în baza unor ordine ANAF (2406 și 2407) nepublicate în Monitorul Oficial al României, nefiindu-i astfel opozabile și fiind afectate de sancțiunea inexistenței.
Cele două ordine emise de Președintele ANAF nu sunt acte administrative cu caracter normativ, întrucât nu au aplicabilitate generală și nu se adresează „erga omnes”, ci sunt acte administrative individuale, care se adresează numai unei anumite categorii de funcționari publici și personal contractual, încadrat în ANV și în structurile teritoriale ale acestora.
Aceste ordine se adresează unui număr restrâns și definit de subiecți, respectiv celor aflați în raporturi juridice cu o anumită instituție – ANV și unitățile subordonate.
Ca atare, în considerarea dispozițiilor art.11 al.2, lit. b din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă precum și a dispozițiilor art. 55 al.3 din Anexa 1 la HG 561/2009, actele administrative la care s-a referit reclamanta nu se impuneau a fi publicate în Monitorul Oficial, iar nepublicarea nu atrage sancțiunea inopozabilității, așa cum susține reclamanta.
În ceea ce privește examenul de testare profesională organizat în baza ordinului ANAF 2407/2011, acesta are caracterul unei măsuri legale luate în baza dispozițiilor art.100 art.3 din Legea 188/1999, iar Regulamentul în baza căruia s-a organizat testarea este în concordanță cu prevederile Legii 188/1999 și cu principiile consacrate prin HG 611/2008.
Astfel, prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2585/12.07.2011 a fost aprobată bibliografia prevăzută în anexele 1 și 2, pentru examenele de testare profesională a funcționarilor publici și personalului încadrat pe funcții contractuale din cadrul aparatului central al ANV, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a Municipiului București și birourilor vamale, funcțiile din cadrul acestora fiind supuse reorganizării.
Funcționarilor publici li s-a dat posibilitatea de a opta în scris pentru funcții publice vacante de conducere sau de execuție corespunzătoare, în termenul comunicat în preaviz, arătându-se că opțiunea se poate face numai pentru o sigură funcție publică vacantă, cu posibilitatea modificării opțiunii o singură dată.
Prin preavizele emise, ANV a adus la cunoștință funcționarilor publici că posturile ocupate urmau să fie supuse reorganizării și că până la data de 12.07.2011 orele 16,30 se poate opta pentru o funcție vacantă corespunzătoare, opțiunea constituind și cererea de înscriere la examen, conform art. 3 din Regulament.
Atât proba scrisă, cât și cea a interviului, s-au desfășurat în condiții de legalitate cu posibilitatea de a se depune contestații, iar candidații declarați admiși, în ordinea punctajelor obținute, au fost numiți în funcțiile publice.
Făcând opțiunea în condițiile enumerate mai sus, participând la examen, reclamanta a dovedit că a luat cunoștință de întreaga procedură și a achiesat la aceasta.
Nu sunt fondate susținerile reclamantei că pentru numirea în noile funcții publice nu au fost respectate criteriile: a) categoria, clasa și după caz, gradul profesional al funcționarului public; b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică; c) pregătirea profesională; d) să fi desfășurat activități similare, aceste criterii fiind analizate în momentul exprimării opțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs reclamanta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că prima instanță dă o interpretare diferită a dispozițiilor legale în materie și a materialului probator administrat în cauză, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicitând modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurenta invocă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5și 9 potrivit cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere in următoarele situații numai pentru motive de nelegalitate: când, prin hotărârea data, instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2; respectiv când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
În ceea ce privește primul motiv de recurs se arată că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Recurenta arată că nu s-a răspuns tuturor criticilor formulate de reclamantă iar o analiză detaliată asupra chestiunilor de esență în lămurirea situației de fapt și de drept se impunea având în vedere complexitatea cauzei.
Consideră recurenta că se impunea anularea ordinului de eliberare a sa din funcția publică emis de Președintele Autorității Naționale a Vămilor la data de 2.08.2011; reintegrarea în postul deținut anterior; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desființării postului și până la data reintegrării întrucât reducerea funcției publice s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legii 188/1999.
Prin cererea completatoare din 24.02.2012 reclamanta a invocat și nulitatea Ordinului 7128/2.08.2011 emis de A. Națională a Vămilor, cu precizarea că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală; să se constate nulitatea parțială a examenului organizat la 18 – 29 iulie 2011 arătând că Ordinului 7128/2.08.2011 a fost emis în baza H.G. 110/2009, Legea 188/2999, Ordinelor 2406/2011 și 2407/2011 ale Președintelui ANAF. Aceste din urmă ordine nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, deși publicarea se impunea conform art. 11 din Legea 24/2000 și art. 5 al. 4 din H.G. 110/2009, ceea ce atrage sancțiunea inopozabilității. Mai arată recurenta că nepublicarea ordinelor în Monitorul Oficial nu corespunde exigenței de ”accesibilitate” conform jurisprudenței CEDO, ducând la înfrângerea principiilor statului de drept.
Cum Ordinul 7128/2011 are ca temei tocmai Ordinele 2406 și 2407 din 2011 acest act este lovit de nulitate, fiind emis în baza unor acte normative afectate de vicii legale capitale. Consideră că nu poate fi primită susținerea primei instanțe în sensul că ar fi acte individuale, fiind evident caracterul normativ al acestora
Ca atare, solicită reclamanta să se constate și nulitatea parțială a examenului organizat de ANV în perioada 18 – 29 iulie 2011 în ceea ce o privește.
De asemenea se arată că reorganizarea postului, după cum reiese din textul preavizului, a fost realizată în temeiul Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/04.07.2011 si Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407/04.07.2011.
Conform prevederilor Ordinului de eliberare din funcție contestat si ale art. 99 alin 1 lit. b din Legea 188/1999 republicată, reducerea funcției publice a reclamantei a fost necesara ca urmare a reorganizării ANV.
Legea 188/1893 rep. stabilește ca reducerea unui post este justificata in cazul in care atribuțiile aferente acestuia se modifica in proporție da peste 50% sau daca sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului! respectiv referitoare la studii. Numai in aceasta situație este posibila efectuarea unei reorganizări prin reducerea unor posturi de funcționari publici.
Totodată, art. 100 alin 1 prevede ca în cazul reorganizării, funcționarii publici afectați de reducerea postului deținut vor fi numiți in noile funcții publice sau, după caz, in noile compartimente in în următoarele cazuri.
a) se modifica atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%;
b) sunt reduse atribuțiile unui compartiment;
c) este schimbata denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice;
d) este schimbata structura compartimentului.
În speța, atribuțiile aferente postului deținut de reclamantă au fost menținute
(modificate mai puțin de 50%). În aceasta situație, conform prevederilor legale, ANV
trebuia sa efectueze numirea pe noua funcție publica (fără a mai fi necesara
parcurgerea vreunei proceduri prealabile - ex. examen).
Pentru numirea în noile funcții publice trebuiau aplicate următoarele criterii:
a) categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public;
b)îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică;
c)pregătirea profesională;
d) să fi desfășurat activități similare.
In situația în care și după aplicarea acestor criterii se constata ca exista mai mulți
funcționari publici atunci se impunea organizarea unui examen în vederea
departajării funcționarilor publici.
In adresa primita de la ANV nu se răspunde în niciun fel criticilor formulate în
plângerea prealabilă, critici menționate și în prezenta cerere de chemare in judecata.
Singurele argumente pentru respingerea acestei plângeri prealabile ca neîntemeiată
se refera la faptul ca ordinul de desființare a postului deținut de reclamantă s-a
efectuat în baza prevederilor Ordinului Președintelui ANAF 2407/2011 și HG
565/2011.
Subliniază recurenta că la data emiterii preavizului, la ANV nu existau funcții publice vacante, acestea fiind vacante abia la 08.08.2011, astfel că nu se poate susține că li s-a pus la dispoziție lista posturilor vacante.
Mai mult examenul a fost organizat pentru ocuparea de funcții publice vacante inexistente în perioada de preaviz. Prima instanță a ignorat complet aceste apărări, hotărârea fiind nemotivată într-o formă care să asigure garanțiile normei procedurale prevăzute de art 261 c.pr.civ.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și păstrarea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică reluând susținerile și apărările formulate în fața instanței de fond.
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanta U. M., motivele de recurs invocate de recurentă neputând fi primite.
În ceea ce privește incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 privind nemotivarea hotărârii instanței de fond, curtea consideră că acesta nu poate fi primit pentru cele ce succed:
Sub acest aspect curtea subliniază că motivarea hotărârii judecătorești presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției adoptate. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii actului de justiție, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Întrucât Convenția nu garantează drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt într-adevăr ascultate, adică examinate de instanța sesizată. Obligația motivării este o garanție pentru justițiabili, care numai astfel pot cunoaște motivele pentru care judecătorul a pronunțat soluția și pot ataca hotărârea combătând acele temeiuri, dacă le apreciază ca nefondate, astfel motivarea înlătură arbitrariul judecătoresc și face posibil controlul din partea instanțelor superioare.
În speță, motivarea sentinței instanței de fond se conformează acestor cerințe legale, întrucât au fost examinate efectiv apărările și susținerile esențiale ale părților, chiar dacă nu s-a răspuns fiecărui considerent în parte, fiind arătate motivele de fapt și de drept pe care prima instanță și-a întemeiat hotărârea. Conform jurisprudenței CEDO, (hotarârile Perez împotriva Franței. V. der Hurk împotriva Olandei, Helle împotriva Finlandei, Albina împotriva României etc), noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, această cerință fiind în cauză respectată.
Criticile reclamantului în sensul că destituirea sa s-a făcut în temeiul unei proceduri inexistente nu poate fi primită. Procedura de examinare, ca singur criteriu de departajare, a fost prevăzuta în Regulamentele anexe ale Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407/04.07.2011, ordin care nu are caracter normativ. Curtea nu poate primi susținerea reclamantului că acest ordin nu exista din punct de vedere juridic, întrucât nu a fost publicat in Monitorul Oficial pentru a intra in vigoare si pentru a produce efecte juridice, conform art. 11 din Legea nr. 24/2000. Ordinul nr. 2407/04.07.2011, fiind destinat exclusiv unei singure persoane juridice A.N.V, acesta are caracter individual și nu normativ, cum pretinde reclamantul, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și justiție. Prin urmare era necesar ca acesta să fie adus la cunoștința reclamantului, acesta fiind publicat pe site-ul intern al ANV, reclamantul având cunoștință de procedura de reorganizare întrucât s-a înscris la concurs. Mai mult realitatea și necesitatea acestei reorganizări nu sunt puse la îndoială de reclamant.
Nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că se impunea anularea concursului deoarece examenul a fost organizat pentru ocuparea de funcții publice vacante inexistente în perioada de preaviz, întrucât este firesc să se aibă în vedere la organizarea unui astfel de concurs nu doar posturile efectiv vacante, ci și cele care sunt în curs de vacantare și urmează ca la finalul examenului să fie efectiv vacante.
Curtea constată că s-a respectat legea în ceea ce privește acordarea preavizului de 30 de zile calendaristice, anterior emiterii deciziei, acest termen neputând curge, cum greșit pretinde reclamantul, de la reducerea postului fiind firesc ca la data comunicării preavizului, postul să nu fie desființat.
Reclamanta arată că prin decizia luată nu i s-a comunicat lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant și s-a încălcat art. 99 alin 5 . Curtea reține că acest lucru a avut loc anterior emiterii deciziei, reclamanta exprimându-și opțiunea cu privire la unul din posturile vacante. Deoarece au fost mai mulți funcționari în aceasta situație, în mod legal pârâta a procedat la organizarea unui examen potrivit prevederilor art. 100 alin. 3 din Legea nr.188/1999. Ulterior emiterii deciziei nu mai exista nici un post vacant, toate fiind ocupate prin concursul la care a participat inclusiv și reclamanta dar pe care acesta nu a reușit să-l promoveze.
Astfel potrivit art. 100 (1) În caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri:
a)se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%;
b)sunt reduse atribuțiile unui compartiment;
c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice;
d)este schimbată structura compartimentului.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:
a) categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public;
b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică;
c) pregătirea profesională;
d) să fi desfășurat activități similare.
(3) În cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică.
Procedura de selecționare si departajare a personalului încadrat in structuri supuse reorganizării, s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 100 alin. 3 din Legea nr.188/1999, nefiind un singur funcționar public în această situație. Criteriile prevăzute la art. 100 alin. 2 din Legea nr.188/1999 trebuie îndeplinite de toți funcționarii publici care participă la examen, în funcție de postul pentru care optează, acestea nefiind criterii de selecție.
Curtea consideră că după ce a luat la cunoștință de necesitatea reorganizării instituției din care face parte, nu a contestat Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr.2406/2011 și Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr.2407/2011, a participat la examenul organizat pe care nu a reușit să-l promoveze, nu a contestat potrivit Regulamentului rezultatul obținut, recurenta nu se mai poate prevala de eventule neregularității ale concursului.
Prin urmare, având în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională, la care reclamantul a obținut doar 158 de puncte, fiind declarat „respins”, Vicepreședintele ANAF care conduce A. Națională a Vămilor a emis în mod legal Ordinul nr. 7128/2.08.2011, prin care începând cu data de 08.08.2011 recurentei i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică deținută.
Față de considerente arătate mai sus, în baza art. 312 c. pr.civ și art. 20 din legea 554/2004, considerând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, și că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, curtea urmează să respingă recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 191ca din 12.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta U. M. împotriva sentinței nr. 191/12.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2013.
Președinte Judecător Judecător
C. M. T. D. M. G. A.
Grefier
F. O.
Red/Tehnored MC
2ex/ 13.06.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3260/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3525/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
