Obligaţia de a face. Hotărâre din 14-01-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 1572/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 145/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte - G. A.
Judecător - C. M.
Judecător - T. D. M.
Grefier - F. O.
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de reclamantul O. V., împotriva sentinței nr. 732/CA din 10.09.2012 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face – taxă emisii poluante.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la al doilea termen de judecată, că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, în baza art. 150 și art. 156 din Codul de procedură civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 732/CA din 10.09.2012, Tribunalul V. a respins acțiunea formulată de reclamantul O. V., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice V., și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice V. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Mercedes-Benz tip 904.6KA Sprinter . WDB90446131R821807, fabricat în 2005 iar în vederea înmatriculării a fost obligat să achite taxă de poluare de 2.355 lei .
Prima instanța apreciază că se impune a se analiza dacă taxa achitată de reclamant este comunitară sau nu raportat la art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (intrat în vigoare ca urmare a Tratatului de la Lisabona) corespondentul art. 90 din Tratatul Comunității europene.
În art. 110 din Tratat se prevede că nici un stat membru al UE nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altui stat membru impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin art. 16 din Legea nr. 9 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a fost abrogată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011.
În prezent, la înmatricularea unui autovehicul, nu mai este percepută taxa pe poluare.
Înmatricularea autovehiculelor este condiționată de plata taxei pe emisii poluante, care este prevăzută de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Art. 1 din OUG 1/2012 prevede că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.”
Prin adoptarea acestui act normativ a fost suspendată Obligația achitării taxei de emisii poluante pentru vehicule second hand aflate in parcul auto până in ianuarie 2013, ceea ce denotă că după această dată aceste vehicule vor fi supuse acestei sarcini fiscale.
Prin această modalitate legislativă a fost înlăturată discriminarea între autoturismele second hand din parcul auto (care începând cu ian. 2013 trebuie să achite această taxă de emisii poluante) și autoturismele second hand importate dintr-un stat membru UE care achită această taxa.
Din conținutul deciziei T. (pronunțată în cauza 402/09) a Curții Europene de Justiție rezultă că art. 110 a TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele aplicate produselor naționale similare și că aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne din punctul de vedere al concurentei dintre produsele de pe piața națională și produsele importate din celelalte state membre.
În această decizie a fost analizată discriminarea între autovehiculele vehiculele de ocazie importate, la mâna a doua, și autovehiculele de ocazie similare înmatriculate anterior instituirii taxei pe teritoriul național. Curtea a reținut că vehiculele de ocazie importate si caracterizate prin vechime si uzură importate sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a se tine seama de deprecierea lor, unei taxe care se apropie de 30% din valoarea lor pe piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Pe această argumentare CEJ a concluzionat că OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării si punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie din alte state ale Uniunii Europene.
În același sens s-a pronunțat CEJ si în cauza N. -263/2010 în care se retine că același regim de impozitare prevăzut de OUG 50/2008 se menține si prin modificările ulterioare.
Prin adoptarea Legii 9/2012, modificată prin OUG 1/2012, deși se suspendă aplicarea taxei de emisii poluante pentru autoturismele second hand din parcul auto român, până în ianuarie 2013 se înlătură discriminarea constatată de Curtea Europeană de Justiție.
Obligația achitării taxei pentru autoturismele din parcul auto există, numai că această plată se realizează efectiv începând cu ianuarie 2013.
In consecință, statul român a luat măsuri pentru a înlătura discriminarea și a stabilit un moment de executare a obligației ulterior intrării în vigoare a Legii 9/2012.
Al doilea motiv pentru care Curtea Europeană de Justiție a constatat că taxa de poluare este contrară art.110 din TFUE este cuantumul taxei.
Prin adoptarea Legii nr. 9/2012 a fost adoptat un nou algoritm de calcul și în cazul în care există diferențe între cuantumul taxei de emisii poluante și cel al taxei de poluare se poate solicita restituirea diferenței (potrivit art. 12 din Legea nr. 9/2012).
Se apreciază că în forma în care a fost reglementată obligația de achitare a taxei de emisii poluante, această nu mai reprezintă o piedică în libera circulație a mărfurilor.
Instanța constată că reclamantul are obligația achitării taxei de emisii poluante, iar această taxă nouă este comunitară, motiv pentru care acțiunea reclamantului a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs reclamantul O. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Recurentul arată că Tribunalul dă o interpretare diferită a dispozițiilor legale în materie și a materialului probator administrat în cauză, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor comunitare și a jurisprudenței Curții de Justiție. Taxa de emisii poluante pe care a fost nevoit să o achite încalcă legislația Uniunii Europene și trebuia să se procedeze la restituirea ei, întrucât dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de reclamantul O. V. este fondat pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a respins acțiunea introdusă de O. V., făcând o greșită interpretarea a normelor dreptului comunitar incidente în speță, situația de fapt fiind corect reținută instanța de fond.
Astfel în cazuri de speță similare Curtea de apel a reținut în mod constant în jurisprudența sa că art. 110 TFUE fost art. 90 (1) din Tratatul CE impune asigurarea liberei circulații a mărfurilor pe întreg spațiul comunitar iar potrivit art. 28 TFUE și 30 TFUE sunt interzise taxele cu efect echivalent taxelor vamale ce au același efect or, prin modulîn care este reglementată în prezent în dreptul intern taxa de emisii poluante, aceasta încalcă principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor și creează o discriminare, fiind de natura a influența decizia cumpărătorilor, pentru care din punct de vedere fiscal este avantajos să achiziționeze autoturisme deja înmatriculate în țară pentru care nu se mai percepe această taxă. Deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE.
Analizând însă prevederile Legii nr. 9/2012 așa cum au fost modificate prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, se observă că acestea impun obligativitatea taxei pentru emisiile poluante numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale U.E. și reînmatriculate în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România până la data de 01.01.2013. Deși legiuitorul român a invocat principiul potrivit căruia „poluatorul plătește”, în realitate nu reglementează unitar reguli care să se aplice tuturor „poluatorilor”, indiferent de momentul și forma de dobândire a autovehiculelor poluante, ci exclude de la aplicarea taxei prin modificările intervenite la Legea nr. 9/2012 prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, autovehiculele deja înmatriculate în România care sunt înstrăinate până la data de 01.01.2013. În acest mod consumatorii sunt direcționați înspre autoturismele second-hand deja înmatriculate în țara noastră.
Prin urmare curtea constată că prin modul în care este reglementată în dreptul intern taxa pe emisii poluante, aceasta încalcă principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor și creează o discriminare, fiind de natura a influența decizia cumpărătorilor, pentru care din punct de vedere fiscal este avantajos să achiziționeze autoturisme deja înmatriculate în țară pentru care nu se mai percepe această taxă până la 01.01.2013.
Interpretarea pe care a dat-o în mod constant curtea a fost confirmată și de hotărârea Curți de Justiție de la Luxemburg din7 aprilie 2011 dată în cauza C‑402/09 T. având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu în care s-a statuat că „ Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Ca urmare, Tribunalul trebuia să rețină caracterul discriminatoriu al taxei de emisii poluante și să înlăture aplicarea dispozițiilor contare dreptului comunitar potrivit principiilor supremației și aplicării directe a dreptului comunitar întrucât judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale. ( A se vedea: CJCE, cazul Simmenthal -1976).
În atare condiții curtea reține că Statul Român nu are un temei legal de reținere a taxei de emisii poluante iar persoanei vătămate trebuie să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiile fundamentale ale liberei circulații a bunurilor pe întreg spațiul UE și a priorității dreptului comunitar. Prin urmarea, aplicarea Legii nr. 9/2012 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia acțiunii formulate de reclamant conform argumentelor anterior expuse.
Curtea mai reține că și faptul că Curtea de Justiție de la Luxemburg prin hotărârea dată în cauza N. C263/2010 din 07 iulie 2011, se arata, așa cum a statuat deja în cauza T., ca OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Curtea a respins cererea guvernului român, constatând că acesta nu a făcut dovada criteriului privind existenta unor perturbări grave a economiei romanești ca urmare a pronunțării prezentei hotărâri.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat (actual 110 TFUE), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Prin urmare în cauză se impunea ca prima instanță să dispună obligarea Administrația Finanțelor Publice V. la restituirea sumei de 2.355 lei reprezentând taxă de emisii poluante, această sumă fiind încasată cu încălcarea Tratatului FUE, precum și la dobânda fiscală aferentă acestei sume în condițiile prevăzute de art. 117 și 124 din OG 92/2003.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 312 Cod procedură civilă, apreciind că soluția primei instanțe nu este legală și temeinică Curtea urmează să admită recursul declarat reclamantul O. V. împotriva sentinței nr. 732/CA din 10.09.2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o va modifica.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata ca parte căzută în pretenții să plătească recurentului suma de 305 de lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul O. V. împotriva sentinței nr. 732/CA/10.09.2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o modifică.
Admite acțiunea formulată de reclamantul O. V. în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V..
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2.355 lei, încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante pentru autovehicule și să plătească dobânda fiscală aferentă calculată de la data de 7.05.2012 până la restituirea efectivă.
Obligă intimata la plata către reclamant a sumei de 305 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14.01.2013.
Președinte Judecător Judecător
G. A. C. M. T. D. M.
Grefier
F. O.
Red.G.A.
Tehnored.F.O.
2 ex/16.01.2013
Tribunalul V. – jud. A. C. S.
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, apreciez că în cauza nu au fost administrate probe concludente pentru a se reține că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, instituită prin Legea nr. 9/2012, perpetuează regimul discriminatoriu și necomunitar introdus prin O.U.G. nr.50/2008 privind taxele pe poluare pentru autovehicule.
În acest sens stau mărturie însăși prevederile actului normativ prin care taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost instituită, respectiv ale Legii nr. 9/2012, normă care a anulat orice distincție între bunurile care urmau a face obiectul obligației de plată a taxei, eliminându-se totodată regimul discriminatoriu instituit prin O.U.G. nr. 50/2008, act normativ care, prin sfera limitată de aplicabilitate și prin regimul fiscal excesiv aplicat autovehiculelor introduse în România din spațiul comunitar, urmărea, în mod declarat descurajarea achiziționării de autovehicule second-hand ce fuseseră anterior înmatriculate în alte state membre ale Uniunii Europene, contravenind astfel art. 110 din T.F.U.E.
Faptul că, prin O.U.G. nr.1/2012, a fost suspendată aplicabilitatea prevederilor art. 2 lit. i) și ale art. 4 alin.2 din Legea nr.9/2012, care stabilesc că obligația de plată a taxei intervine „și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa speciala pentru autoturism, conform Legii nr.571/2003, sau taxa pe poluare pentru autovehicule”, nu poate fi interpretat ca reprezentând o excludere a acestei categorii de bunuri de la obligația de plată, măsura adoptată de legiuitor, prin actul normativ menționat, având semnificația și valoarea unei norme tranzitorii, și nu valoarea unei exceptări de la obligația de plată.
Amânarea obligației de plată, prin instituire unei perioade tranzitorii, în care titularilor obligației de plată li s-a permis să-și reglementeze situația bunurilor achiziționate in spațiul comunitar, dar neînmatriculate încă în România, nu contravine nici T.P.U.E., nici jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, și cu atât mai puțin prevederilor Legii nr. 24/2000, obligația redevenind scadentă după data de 1 ianuarie 2013, astfel cum s-a stabilit prin O.U.G. nr. l/2012, cadru normativ care impunea menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.
Judecător,
T. D. M.
Re.T.D.M.
Tehnored.F.O.
2 ex./16.01.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 822/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1085/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
