Obligaţia de a face. Sentința nr. 1222/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1222/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 15557/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1063/2013
Ședința publică de la 01 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: M. C.
Judecător: D. M. T.
Judecător: A. G.
Grefier: M. G. A.
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de M. I. împotriva sentinței civile nr. 1222/CA din 29.05.2012 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 25.03.2013, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 1 aprilie 2013.
În termenul de pronunțare, la data de 01.04.2013, recurentul M. I., prin apărător, a depus concluzii scrise.
După deliberare;
CURTEA D E A P E L,
Prin sentința nr. 1222/ca din 29 mai 2012 Tribunalului Iași a respins acțiunea formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâtul P. mun. Iași.
A reținut instanța de fond că prin acțiunea ce a făcut obiectul d. nr._/_ al Judecătoriei Iași, P. mun. Iași a solicitat obligarea reclamantului din prezenta cauză, M. I., să desființeze lucrările realizate fără autorizație de construire la imobilul din Iași, ., aducând imobilul la starea sa inițială. Acțiunea a fost admisă de Judecătoria Iași la data de 27.09.2011.
Pe cale de cerere reconvențională în acea cauză, M. I. a solicitat în contradictoriu cu P. mun. Iași obligarea acestuia la eliberarea autorizației de construire pentru imobilul proprietatea sa, pretinzând că a depus toată documentația în acest sens, după momentul la care a fost sancționat contravențional în baza L. nr. 50/1991, dar în mod nelegal nu i s-a eliberat autorizația.
Cererea reconvențională a fost disjunsă, înregistrată separat la Judecătoria Iași, apoi declinată la Tribunalul Iași, Secția a II a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal, spre competentă soluționare, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 raportat la dispozițiile Legii nr. 50/1991.
Instanța constată însă că reclamantul M. I. nu a probat prin înscrisurile aflate la dosar că ar fi depus cerere de autorizație de construire în anul 2010, așa cum pretinde, cerere care să fie însoțită de toate documentele cerute de Legea nr. 50/1991 pentru autorizare lucrări reparații acoperiș, reparații capital imobil aflat într-o stare de degradare vizibilă încă din momentul în care reclamantul l-a achiziționat.
Intemperiile vremii invocate de reclamant nu prezintă nici o relevanță din punct de vedere al necesității autorizării oricăror lucrări de reparații capital la acel imobil, cauza situației în care se fală imobilul fiind vechimea sa coroborată cu lipsa de întreținere în decursul timpului, iar nu ploile din toamna anului 2009.
Documentația prezentată de reclamant, cu excepția a 2 avize din 2010, provine din anul 2009, iar certificatul de urbanism aflat la dosar este expirat, fiind eliberat la 24.09.2009.
Față de această situație de fapt, reclamantul neprobând că pârâtul ar fi refuzat să îi soluționeze favorabil cererea de autorizare însoțită de o documentație completă, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 1, 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică ,în motivarea căreia arată că în mod eronat instanța de fond a reținut faptul că nu ar fi probat depunerea întregii documentații aferentă autorizației de construire, deși aceasta se află la dosar și cuprinde avizele instituțiilor implicate, respectiv SANEPID, ROMTELECOM. SALUBRIS, Pompieri, precum și expertiza în construcții, ș.a.
Consideră recurentul, că cererea pentru emiterea autorizației de construire este actul ce se emite după depunerea cererii, urmare emiterii certificatului de urbanism, în cuprinsul căreia sunt bifate autorizațiile premergătoare emiterii autorizației de construire, iar în cauză, simplul fapt că intimata nu i-a emis în termenul legal autorizația în litigiu, se constituie ca refuz de eliberare a actului.
Prin precizările depuse la dosar, intimatul P. municipiului Iași, arată că în anul 2009, urmare efectuării unui control în teren, reprezentanții Serviciului Control Urbanism au constatat că reclamantul-intimat a realizat lucrări de reparații capitale, consolidare si mansardare la imobilul situat în . ,fără a deține actul final de autoritate prevăzut de legea 50/1991.
În acest sens a fost întocmit Procesul verbal nr. 133/04.11.2009 de constatare și sancționare a contravenției, prin care s-a dispus sistarea lucrărilor fiind sancționat cu amendă contravențională iar ca măsura complementară . obținerea autorizației de construire, dacă condițiile urbanistice o permit, până la data de 20.01.2010, în caz contrar demolare.
Motivat de faptul că pârâtul nu a înțeles să obțină autorizația în scopul intrării în legalitate si nici nu a făcut dovada anulării procesului verbal, a fost promovată de către Primarului Municipiului Iași acțiune având ca obiect obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate nelegal. Dosarul nr._/246/2010 se află pe rolul Tribunalului lași fiind suspendat până la soluționarea prezentei acțiuni.
În tot acest timp, reclamantul a tergiversat soluționarea dosarului însă nu a încercat în nici un mod să ducă la îndeplinire măsurile dispuse prin procesul verbal de către organul de constatare.
Nu exista nici o prevedere legala care sa oblige emitentul la eliberarea autorizației de construire in condițiile cerute de beneficiari, dimpotrivă, actele normative in vigoare, aplicabile in speța, impun respectarea unor condiții obligatorii la momentul emiterii unui astfel de act si numai in situația in care acestea sunt îndeplinite autoritatea publica locala poate proceda la emiterea autorizației având ca scop .>
Potrivit art. 59 alin 3 din Ordinul 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții "In situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun (...)".
Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisa autorizarea lucrărilor de construcții corespunzător masurilor prevăzute de referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea si postulizarea construcțiilor.
Prin raportare la dispozițiile legate Incidente în speță, acțiunea reclamantului apare ca neîntemeiată, întrucât cererea înregistrată sub nr._/01.07.2010, depusă în vederea emiterii autorizației de construire, nu a fost însoțită de întreaga documentație necesară_șj prevăzută de lege pentru ca autoritatea competentă să poată proceda la eliberarea actului, în acest sens fiind întocmită adresă prin care s-a solicitat beneficiarului să completeze dosarul cu actele necesare.
Așa cum se poate observa si din cererea mai sus amintită, ulterior comunicării adresei, beneficiarul nu a revenit cu completările solicitate și a retras întreaga documentație de la Registratura instituției.
Având în vederea că întreaga documentație a fost retrasă, beneficiarul trebuie să procedeze la solicitarea unui nou certificat de urbanism, urmând procedura prevăzută de lege pentru întocmirea documentației în vederea emiterii autorizației de construire.
Emiterea autorizației de construire cu nerespectarea prevederilor documentațiilor de urbanism legal aprobate constituie contravenție, așa cum stabilește art. 26 din Legea 50/1991.
Fiind evident că toate motivele invocate de reclamant constituie în sine o împrejurare de natură a concluziona în sensul existenței intenției de a eluda prevederile legale în materie, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, raportat susținerilor părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul promovat în cauză ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, corect a reținut prima instanța împrejurarea că reclamantul M. I. nu a probat prin înscrisurile aflate la dosar că ar fi depus cerere de autorizație de construire în anul 2010, așa cum pretinde, cerere care să fie însoțită de toate documentele cerute de L. nr. 50/1991 pentru autorizare lucrări „reparații capitale și mansardare imobil existent”, din moment ce din copia de pe cererea pentru emiterea autorizației de construire, având nr._/1.07.2010 și aflată la fila 161 dosar fond, rezultă ca recurentul a menționat expres, sub semnătură, că „AM RETRAS DOCUMENTAȚIA M. I.”.
Această cerere fusese formulată de altfel, în considerarea faptului că în anul 2009, urmare efectuării unui control în teren, reprezentanții Serviciului Control Urbanism au constatat că reclamantul-intimat a realizat lucrări de reparații capitale, consolidare si mansardare la imobilul situat în . ,fără a deține actul final de autoritate prevăzut de legea 50/1991, emițând în consecință Procesul verbal nr. 133/04.11.2009 de constatare și sancționare a contravenției, prin care s-a dispus sistarea lucrărilor, recurentul fiind sancționat cu amendă contravențională, iar ca măsura complementară fusese stabilită obligația de intrare in legalitate prin obținerea autorizației de construire, dacă condițiile urbanistice o permit, până la data de 20.01.2010. în caz contrar lucrările urmând a fi demolate.
În realitate, recurentul vizează . lucrări deja efectuate, în condițiile art. 59 alin 3 din Ordinul 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, text reprodus mai sus, dar și pentru această ipoteză are obligația formulării unei cereri pentru emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, la care să anexeze nu numai avizele evocate în cererea de recurs, ci întreaga documentație prevăzută de lege, iar din actele de la dosar nu rezultă că acesta și-ar fi îndeplinit această obligație, nici anterior și nici ulterior efectuării lucrărilor de construcție în litigiu, astfel că nu se poate pune problema existenței unui refuz nejustificat de emitere a actului din partea autorității intimate, cum corect s-a reținut în cauză de prima instanță.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, curtea va respinge recursul formulat de reclamantul M. I., împotriva sentinței nr 1222/ca din 29 mai 2012 a Tribunalului Iași, pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței nr. 1222/CA/29.05.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.04.2013.
Președinte, M. C. | Judecător, D. M. T. | Judecător, A. G. |
Grefier, M. G. A. |
Red./tehnored. jud.G.A.
2 ex./10.04.2013
Jud.fond: Tribunalul Iași – A. P..-
| ← Pretentii. Decizia nr. 1978/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 4474/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
