Pretentii. Decizia nr. 1416/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1416/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 7433/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1416/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: O.-M. I.
Judecător: Ș. D. R. G.
Judecător: P. M. C.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul N. I. în contradictoriu cu intimatele A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților și Instituția P. Județului Iași - Comisia Județeană de Aplicare a Legii 290/2003, având ca obiect recursul declarat împotriva sentinței nr. 2890/CA din 5.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. D. G. pentru recurent. Lipsesc reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că dosarul se află la al doilea termen de judecată, intimata Instituția P. Județului Iași - Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare cu duplicat ce a fost comunicat recurentului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Av. D. pentru recurent solicită admiterea recursului pentru motivele dezvoltate în scris. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului declarat de recurentul N. I. împotriva sentinței nr. 2890/2012, pronunțată de Tribunalul Iași, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr._ ( prin declinare de la Curtea de Apel București), reclamantul N. I. a chemat în judecată A. Națională pentru Reconstituirea Proprietăților, Instituția P. Județului Iași - Comisia Județeană de Aplicare a Legii 290/2003, solicitând să fie obligați la plata despăgubirilor ce i se cuvin în temeiul dispozițiilor Legii 290/2003, în cuantumul ce va fi stabilit de pârâta Instituția P. Județului Iași - Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 prin efectuarea evaluării tehnice de specialitate și suma stabilită prin raportul de evaluare, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, și dobânda legală ce va fi calculată de la data depunerii cererii, respectiv 24.09.2003 și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii arată reclamantul în esență că se refuză efectuarea raportului de evaluare tehnică cu privire la despăgubirile ce i se cuvin în temeiul Legii nr. 290/2003.
Instituția P. Județului Iași a formulat precizări prin care a arătat că a emis Hotărârea nr. 639/31.05.2012 stabilind despăgubirile ce i se acordă reclamantului însă plata urmează a se face eșalonat.
Tribunalul Iași, prin sentința nr. 2890/ca/05.12.2009, a respins acțiunea reținând că prin Hotărârea nr. 639/31.05.2012 a Comisiei Județene Iași de Aplicare a Legii 290/2003 a fost admisă cererea formulată de N. I. și N. M. D. acordându-li-se despăgubiri în valoare totală de 602 241 lei pentru bunurile care au aparținut autorilor lor situate în Republica M. în temeiul Legii nr. 290/2003, că față de acest aspect cererea reclamantului de efectuare a evaluării tehnice a rămas fără obiect.
În ceea ce privește solicitarea acestuia privind plata despăgubirilor, Tribunalul a reținut că HG nr. 1120/2006 stabilește termenele în care se achită compensațiile bănești stabilite prin hotărâre a comisiei județene, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi astfel: 60 % în primul an și 40 % în anul următor dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001lei și 100.000 lei
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi astfel: 40% în primul an și 60 % în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Or, dat fiind suma la stabilită cu titlu de despăgubire este de_ lei despăgubirile urmează a fi plătite eșalonat pe parcursul a doi ani consecutivi.
Împotriva sentinței nr. 2890/2012, pronunțată de Tribunalul Iași, a declarat recurs recurentul N. I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului său, reclamantul N. I. a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor ce au stat la baza cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.
A arătat recurentul că instanța nu a analizat faptul că hotărârea nr. 639/31.05.2012 a fost emisă în procedura executării silite, fapt ce demonstrează că dacă nu ar fi utilizat această procedură evaluarea drepturilor care i se cuvin nu ar fi fost efectuată nici până în prezent.
A mai susținut recurentul că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii deoarece invocarea dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 1120/2006 de către instanța de fond se poate face doar în situația în care procedura acordării despăgubirilor s-ar fi desfășurat în termenele și în condițiile stabilite de legea specială, or în cauza de față situația este alta întrucât decizia hotărârea nr. 639/31.05.2012 a fost emisă ca urmare a executării silite a dispozițiilor sentinței nr. 1596/CA/2011, pronunțată de Tribunalul Iași.
Recurentul a invocat faptul că a solicitat să se constate neconcordanța dintre Legea nr. 290/2003 și dispozițiile art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO, în sensul obligării pârâtei la plata despăgubirilor datorate și a dobânzii legale, începând cu data de 24.09.2003, cerere asupra căreia instanța nu s-a pronunțat în nici un fel.
Arătând că nici o afirmație a sa nu a fost cercetată, nici o probă nu a fost considerată, recurentul și că nu i-a fost plătită nici măcar parțial suma ce reprezintă despăgubirile acordate în temeiul Legii nr. 290/2003, recurentul a susținut că în drept sunt aplicabile dispozițiile art. 304, pct. 5, 7 și 9 și art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursul nu este întemeiat, niciuna dintre criticile formulate nefiind de natură să conducă la reformarea sentinței în sensul solicitat de autorul căii de atac.
Este de necontestat că prin hotărârea nr. 639/31.05.2012 a Comisiei Județene Iași de Aplicare a Legii 290/2003 a fost admisă cererea formulată de N. I. și N. M. D. având ca obiect acordarea de despăgubiri în valoare totală de 602 241 lei pentru bunurile care au aparținut autorilor lor situate în Republica M..
În această situație, judicios a considerat prima instanță că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 18 alin. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 1120/2006 potrivit cărora „compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.”
Raportat la dispozițiile legale menționate, Curtea de Apel constată că nu poate fi primită susținerea recurentei conform căreia ar fi trebuit să se țină seama de faptul că hotărârea nr. 639/31.05.2012 a Comisiei Județene Iași de Aplicare a Legii 290/2003 a fost emisă ca urmare a executării silite a dispozițiilor sentinței nr. 1596/CA/2011, pronunțată de Tribunalul Iași. Din dispozițiile legale menționate reiese clar că despăgubirile se achită beneficiarilor integral, dacă suma nu depășește_ lei, ori în două tranșe anuale, indiferent de felul procedurii urmate pentru emiterea hotărârii de stabilire a compensațiilor bănești.
Curtea de Apel constată că nu sunt temeiuri pentru a putea fi primită teza recurentului potrivit căreia ar exista o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Emiterea hotărârii nr. 639/31.05.2012 a Comisiei Județene Iași de Aplicare a Legii 290/2003 reprezintă dovada respectării drepturilor invocate de către recurent, iar faptul că prin Hotărârea Guvernului nr. 1120/2006 s-a adoptat o procedură de efectuare a plăților despăgubirilor, eșalonat, în două rate, pe parcursul a doi ani, nu are semnificația încălcării drepturilor amintite întrucât prin această hotărâre statul păstrează un echilibru între interesele particulare aflate în joc și interesul general.
Neexistând o încălcare a Convenției, instanța are îndatorirea de a constata că dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 1120/2006 sunt incidente în cauză și că recurentul nu mai poate cere despăgubirile în alte condiții decât cele stabilite în acest act normativ, afară de cazul în care la împlinirea termenelor de eșalonare debitorul nu își îndeplinește obligațiile de plată.
În aceste condiții, Curtea de Apel reține, contrar afirmațiilor reclamantului recurent, că prima instanță, analizând toate informațiile necesare pentru stabilirea corectă a situației de fapt, a adoptat soluția justă, de respingere a acțiunii, întemeiată pe constatări complete ale tuturor circumstanțelor edificatoare ale cauzei.
Neîntemeiată este și critica referitoare la nesoluționarea tuturor capetelor de cerere ale acțiunii și la nemotivarea sentinței atacate. Tribunalul Iași a respins acțiunea în întregul ei, prin sentința nr. 2890/ca/05.12.2009, în baza unor motive clare, concise și complete.
În concluzie, ținând seama de toate probele administrate în cauză și de faptul că nu au fost încălcate dispoziții privind desfășurarea procesului civil, soluția primei instanței fiind temeinică și legală, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul promovat de recurentul N. I. împotriva sentinței nr. 2890/2012, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o va menține.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul declarat de recurentul N. I. împotriva sentinței nr. 2890/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 Aprilie 2013.
Președinte, I. O.-M. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, V.-E. A. |
Redactat/tehnoredactat: OMI, 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Iași
Judecător: D. I.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 325/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
