Pretentii. Decizia nr. 3974/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3974/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 8691/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3974/2013
Ședința publică de la 21 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte – T. D. M.
Judecător – C. M.
Judecător – P. M. C.
Grefier – F. F.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Iași-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, împotriva sentinței nr. 1251/CA/2013 din data de 28.03.2013 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pretenții-restituire taxă auto.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la primul termen de judecată, faptul că se solicită judecata cauzei și în lipsă, și că, la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură s-a depus întâmpinare, cu duplicat pentru comunicare formulată de intimată, la care se află anexată și chitanța nr. MLS 194, din data de 09.09.2013 în valoare de 496 lei, reprezentând onorariu avocat.
Prin procesul verbal nr. 37 din data de 15.10.2013 s-a procedat la înlocuirea doamnei judecător G. A., membru al completului C.-Recurs_1, datorită faptului că se află în imposibilitate de a se prezenta la serviciu, fiind în concediu de odihnă, cu doamna judecător P. M. C., prima pe lista de permanență pentru completul de judecată mai sus indicat din această dată.
Nemaifiind alte cereri instanța consideră recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1251/CA/2013 din data de 28.03.2013, pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis acțiunea formulată de reclamanta .. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Iași, a fost anulată decizia de calcul a taxei de poluare emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să-i restituie reclamantului taxa pe poluare pentru autovehicule în cuantum de_ lei precum și să-i achite dobânda fiscală aferentă acestei sume prevăzută de art. 124 alin.2 din OG nr. 92/2003 plus suma de 639,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat din U.E un autoturism, pentru care a achitat taxa pe poluare pentru autovehicule în cuantum de –_ lei.
Cu privire la legalitatea taxei, se reține că taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state U.E, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei sus-menționată introducea un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepea.
Între principiile dreptului U.E, instanța reține supremația dreptului U.E, în speță a art. 110 (1) din Tratat, apreciind că, prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul român a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art. 110 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, prima instanța constată dispozițiile din OUG nr. 50/2008 în baza căreia s-a perceput taxa încalcă Tratatul .
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs pârâtă DGFP Iași-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că în sarcina reclamantului a fost impusă obligația legală de achitare a taxei pe poluare pentru autovehicule, rațiunea introduceri taxei fiind strâns legată de măsurile necesare asigurării protecției mediului. Prevederile Tratatului nu sunt încălcate prin instituirea unei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru al UE, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniul în care satele membre sunt suverane. Principiul poluatorul plătește este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, astfel că această taxă este în concordanță cu dispozițiile comunitare. Pe cale de consecință acțiunea este nefondată și se impunea respingerea ei inclusiv în ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și păstrarea sentinței Tribunalului ca legală și temeinică.
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta .. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași și a obligat pârâta să-i restituie reclamantei taxa pe poluare pentru autovehicule în cuantum de_ lei.
Susținerile pârâtei în sensul că prevederile Tratatului nu sunt încălcate prin instituirea unei taxe speciale în momentul primei înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru al UE, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniul în care satele membre sunt suverane nu pot fi primite. Este adevărat că statele se bucură de autonomie în ce privește stabilirea taxelor și impozitelor fiscale, fiind admis în dreptul comunitar Principiul poluatorul plătește, însă este necesar ca respectiva taxă să fie în concordanță cu dispozițiile comunitare, respectiv cu Art.110 ( fost 90 (1) din Tratatul CE .În acest caz Curtea reține că art. 90 impunea asigurarea liberei circulații a mărfurilor pe întreg spațiul comunitar iar potrivit art. 28 sunt interzise taxele cu efect echivalent taxelor vamale ce au același efect. Or, prin modul în care este reglementată în dreptul intern taxa pe poluare, aceasta încalcă principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor și creează o discriminare, fiind de natura a influența decizia cumpărătorilor, pentru care din punct de vedere fiscal este avantajos să achiziționeze autoturisme deja înmatriculate în țară pentru care nu se mai percepe această taxă.
Interpretarea pe care a dat-o în mod constant curtea a fost confirmată în prezent și de hotărârea Curți de Justiție de la Luxemburg din7 aprilie 2011 dată în cauza C‑402/09 T. având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu în care s-a statuat că „ Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Ca urmare a reținerii în mod corect a caracterului discriminatoriu al taxei pe poluare pentru autovehicule, Tribunalul în mod just a înlăturat aplicarea dispozițiilor contare dreptului comunitar potrivit principiilor supremației și aplicării directe a dreptului comunitar întrucât judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale. ( A se vedea: CJCE, cazul Simmenthal -1976).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a taxei pe poluare pentru autovehicule iar persoanei vătămate trebuie să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiile fundamentale ale liberei circulații a bunurilor pe întreg spațiul UE și a priorității dreptului comunitar.
Curtea mai reține că și faptul că Curtea de Justiție de la Luxemburg prin hotărârea dată în cauza N. C263/2010 din 07 iulie 2011, se arata, așa cum a statuat deja in cauza T., ca OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat( actual 110 TFUE), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Față de considerente arătate mai sus, în baza art. 312 c. pr.civ., constatând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, și că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii și a dreptului U.E, curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâtă DGFP Iași-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 1251/CA/28.03.2013, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o va menține.
În baza art. 274 c.pr,civ. Curtea va obliga recurenta ca parte căzută în pretenții să plătească intimatei suma de 496 de lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Iași-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței nr. 1251/CA/28.03.2013, pronunțată de Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta AFP Iași să plătească intimatei .. Iași suma de 496 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2013.
Președinte Judecător Judecător
T. D. M. C. M. P. M. C.
Grefier
F. F.
Red. M.C
Tehnored. F.F.
2 ex/ 02.11.20l3
Jud.fond –M.A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2753/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 4113/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
