Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința nr. 32/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 32/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 1039/45/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 32/2013
Ședința publică din 4 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte – G. A.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamantul S. M. I., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Iași, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2013, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 4 februarie 2013.
În termenul de pronunțare reclamantul a depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. 1038/45/28.12.2012 reclamantul S. M. I. a solicitat în contradictor cu pârâta C. Teritorială de Pensii Iași, anularea Hotărârii nr. 5097/17.12.2012 emise de către Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice Iași, din cadrul Casei Teritoriale de Pensii Iași.
Motivează reclamantul că prin hotărârea de mai sus în mod eronat i-a fost respinsă cererea de a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât în realitate a depus înscrisurile doveditoare prevăzute de lege, respectiv declarațiile martorilor B. D. și Ciutea N., precum și Hotărârea nr._/27.06.2012, prin care martorului Ciutea N. i-a fost recunoscută calitatea de beneficiar al prevederilor legii nr. 189/2000 de C. de Pensii N.. Arată de asemenea reclamantul că în perioada iulie - septembrie 1944 au fost refugiați cu Ordinul 1101 al Prefecturii județului R., întrucât domiciliul său se afla pe linia frontului celui de al doilea război mondial, iar la întoarcere nu și-au mai regăsit bunurile, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, întrucât în fapt, din verificarea Dosarului nr. 165/2012 al Comisiei, rezultă că s-a luat hotărârea de respingere a cererii de acordare a indemnizației prevăzute de Legea nr. 189/2000 de aprobare a OG nr. 105/30.08.1999, deoarece dosarul administrativ este incomplet, contestatorul nereușind să facă dovada persecuției etnice până la data emiterii hotărârii de respingere.
În dosarul administrativ există următoarele acte:
1. Adresa nr. 1867/19.11.2012 emisă de Serviciul Județean N. a Arhivelor naționale - fila 6;
2. Adresa nr. 1404/12.10.2012 emisă de Serviciul Județean Iași a Arhivelor naționale - fila 7;
3. Adresa nr. 3278/03.10,2012 emisă de"Primăria Comunei Bozieni Județul N. -fila 8;
4. Declarația notarială pe propria răspundere a martorilor B. D. și Chitia N. - fila 4;
5. Buletin de identitate . Nr._ - fila 1, certificatul de naștere - fila 2;
6. Hotărârea nr. 5097/17.12.2012 de respingere, a reclamantului + confirmarea de primire - fila 11.
C. legislativ este format din Ordonanța nr. 105 din 30 august 1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.
Norma din 14 februarie 2002 pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de Ia 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.
Hotărârea nr. 287 din 12 martie 2008 privind modificarea și completarea Normelor pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 127/2002: 1. După articolul 2 se introduc două noi articole, articolele 2^1 și 2^2, cu următorul cuprins:
„Art. 2^1. - Persoanele prevăzute la art. 2 beneficiază de drepturile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 105/1999. aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, indiferent dacă, la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate către alte state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate se afla sub administrație românească ori sub administrația acelor state.
2^2. - De aceleași drepturi beneficiază, la cerere, și persoanele care aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de către alte state, indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate se afla sub administrație românească ori sub administrația acelor state, ale căror cereri anterioare au fost soluționate prin hotărâri de respingere ale comisiei prevăzute la art. 7 alin. (1) și alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999. aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000. cu modificările și completările ulterioare.”
Reclamantul nu și-a dovedit cu acte valabile persecuția etnică, deoarece nu există în dosar niciun act oficial care să facă dovada faptului că ar fi suferit persecuții etnice în anul 1944.
Solicită a se avea în vedere, la soluționarea prezentei cauze motivele care au stat la baza emiterii hotărârii de respingere a cererii de acordare a drepturilor prevăzute de OG 105/1999:
În ședința din data de 17.12.2012 Comisia a analizat dosarul Domnului S.
I. și s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 5097/17.12.2012 de respingere a Cererii nr._/04.12.2012 din următoarele motive:
Din actele depuse la dosar: Adresa nr. 1867/19.11.2012 emisă de Serviciul Județean N. a Arhivelor naționale - fila 6; Adresa nr. 1404/12.10.2012 emisă de Serviciul Județean Iași a Arhivelor naționale - fila 7; Adresa nr, 3278/03.10.2012 emisă de Primăria Comunei Bozieni Județul N. - fila 8; Declarația notarială pe propria răspundere a martorilor B. D. și Ciutia N. - fila 4 nu rezultă că reclamantul a fost participant la evenimentele din timpul celui de-al Doilea Război mondial.
Martorii nu dețin nici dumnealor documente în care să figureze personal ca refugiați sau evacuați.
Ca urmare, Comisia pentru aplicarea Legii nr, 189/2000 a considerat că Domnul S. I. nu dovedește persecuția etnică și refugiul, pronunțându-se legal și motivat prin Hotărârea de respingere nr. 5097/17.12.2012.
În concluzie, față de cele prezentate, solicită respingerea acțiunii, ca nefondată.
În drept, își susținerile pe dispozițiile Ordonanța nr, 105 din 30 august 1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate - de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, Norma din 14 februarie 2002 pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice și Hotărârea nr. 287 din 12 martie 2008 privind modificarea și completarea Normelor pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.
La dosarul cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, raportat susținerilor părților din cadrul dezbaterilor, constată acțiunea promovată în cauză ca fiind nefondată, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, la data de 04.12.2012, reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat pârâtei a-i fi stabilite drepturile cuvenite în baza Legii nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, anexând documentația evocată de C. Județeană de Pensii Iași prin întâmpinare.
Curtea constată că, în mod corect organul administrativ pârât a procedat la respingerea acestei cereri, prin Hotărârea sa cu nr. 5097/17.12.2012, ce face obiectul cauzei, dat fiind faptul că una din condițiile obligatorii și cumulative, necesare stabilirii calității de beneficiar a drepturilor prevăzute în Legea nr. 189/2000, era dovada existenței unei persecuții etnice contra persoanei, care să fi condus la deportarea, domicilierea ei forțată, etc.
Or, reclamantul, cetățean român, a depus la dosar declarații autentice emise de persoane ce au de asemenea cetățenia română, și care au fost evacuate din . în localitatea Bozieni, județul N., în anul 1944, la fel cu familia reclamantului „din cauza războiului”, motivația istorică constituind-o necesitatea de protejare a populației civile de luptele ce se desfășurau în perioada respectivă pe frontul Moldovei, iar nu faptul că reclamantul ar fi avut vreo „etnie” care să fi fost defavorizată prin această măsură, cum s-a întâmplat cu persoanele de etnie rromă ori israelită, de exemplu.
Este de necontestat faptul că toate persoanele supuse acestei măsuri de strămutare vremelnică, indiferent de etnie, au avut de suferit material și moral, numai că legiuitorul adoptând Legea nr. 189/2000 nu a urmărit să acorde compensații cetățenilor români aflați în această situație, ci doar cazurilor de persecuție etnică, pe care însă reclamantul nu le-a invocat și nici demonstrat în cauză.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului S. I., în contradictor cu pârâta C. Județeană de Pensii Iași, cu consecința menținerii actului administrativ contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. I., în contradictor cu pârâta C. Teritorială de Pensii Iași, ca nefondată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică azi 4 februarie 2013.
Președinte
G. A. Grefier
R. G.
Red. G.A.
Tehnored. R.G.
4 ex.
05.02.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3110/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3452/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
