Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1420/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1420/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 511/89/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1420/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: O.-M. I.
Judecător: Ș. D. R. G.
Judecător: P. M. C.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul C. C. în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice V., având ca obiect - suspendare executare act administrativ – recurs împotriva încheierii din 18.03.2013 pronunțată de Tribunalul V. – Secția civilă în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual al dosarului care se află la al doilea termen de judecată și că a fost înaintat de către Tribunalul V. originalul dosarului nr._ .
Se solicită judecata cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsa părților, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Prin încheierea din 18.03.2013 dată în dosarul nr._ a Tribunalului V. s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantul C. C..
În motivare s-au reținut următoarele:
Reclamantul C. C. solicita suspendarea actului administrativ – procesul - verbal de inspecție din 24-08-2012 emis de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V..
Împotriva procesului - verbal de inspecție, C. C. a formulat contestație, ce a fost soluționata prin decizia nr. 134/25-10-2012 emisa de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V..
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond.
Conform art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș si t din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezinta prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; iar cazuri bine justificate sunt acele împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Din interpretarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executarii unui act administrativ, pe langa cerinta initierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi intrunite, cumulativ, alte doua conditii: existenta unui caz bine justificat si iminenta producerii unei pagube, care astfel poate fi prevenita.
Procedura suspendarii actului administrativ este o procedura de exceptie, in care se verifica doar aparenta dreptului.
Potrivit practicii Curtii Constitutionale (decizia nr. 257/14-03-2006) si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (deciza nr. 5191/27-10-2009), suspendarea actelor administrative reprezinta o situatie de exceptie, intrucat acestea se bucura de prezumtia de legalitate, fiind necesar a se face dovada cazului bine justificat si a pagubei iminente. Prin decizia nr. 8/08-01-2009, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de C. Administrativ si Fiscal, a retinut ca partea interesata in suspendarea actului administrativ trebuie sa ofere indicii suficiente de rasturnare a prezumtiei de legalitate si sa faca verosimila iminenta producerii unei pagube.
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de C. Administrativ si Fiscal prin Decizia nr. 2537 din 13 mai 2010 a apreciat ca simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendarea executării actului administrativ-fiscal nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților. Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art. 2 alin.(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
In cauza, reclamantul C. C. nu a facut dovada ca actul contestat ii produce un prejudiciu greu si imposibil de înlăturat si nici nu a indicat aspecte care sa răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul
În motivare s-a arătat că deși controlul s-a efectuat la Unitatea Administrativ Teritorială . a fost sancționat în mod nelegal ca persoană fizică primar al comunei Tăcuta, când toate cheltuielile au fost efectuate pentru investiții publice în contul unității administrativ-teritoriale.
Până la soluționarea contestației pe fond patrimoniul personal, persoană fizică, este prejudiciat întrucât toate sumele din cele două acte administrative se rețin în mod nelegal din veniturile ca persoană fizică.
În acest context sunt îndeplinite condițiile art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 și a art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 întrucât nu a fost verificat Primarul Comunei Tăcuta ci activitatea UAT Tăcuta, activitate la care dacă s-au găsit nereguli nu poate fi obligat ca persoană fizică ci răspunde UAT Tăcuta care are personalitate juridică distinctă și patrimoniu distinct.
Analizând sentința atacata Curtea apreciază ca recursul este neîntemeiat.
Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Art.14 din Legea nr.554/2004 stabilește că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.
Potrivit disp are 15 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitata pentru motivele prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 si prin cererea prin care se solicita anularea actului administrativ.
Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
Se constată că susținerile reclamant referitoare la faptul ca a fost sancționat el ca persoana fizica in calitatea lui de primar deși toate cheltuielile vizate prin control au fost efectuate pentru investiții publice in contul unității administrativ-teritoriale nu constituie aspecte care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat.
În speță, motivele invocate de reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății,
Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Curtea de Apel constată, că argumentele invocate sunt fondate.
Cuantumul ridicat al sumei solicitate reprezintă o probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform formei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.
Considerând că în prezenta cauză, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente este dovedită și demonstrată, că executarea actelor atacate conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, Curtea de Apel, reținând însa că nu s-a dovedit existenta si a celeilalte condiții prevăzute cumulativ de lege, in speța cazul bine justificat,, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul C. C. împotriva încheierii din 18.03.2012 în dosarul nr._ pronunțată de Tribunalul V., încheiere pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 Aprilie 2013.
Președinte, I. O.-M. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, V.-E. A. |
Redactat SD
Tehnoredactat AVE
2 ex. – 24.05.2013
Tribunalul V.
A. C.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1426/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2194/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
