Obligaţia de a face. Sentința nr. 2749/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2749/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 1700/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1358/2013
Ședința publică de la 22 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. M. T.
Judecător: A. G.
Judecător: M. C.
Grefier: M. G. A.
S-a luat în examinare recursul introdus de I. C. împotriva sentinței nr. 2749/CA/29.11.2012 a Tribunalului Iașii, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face – restituire taxă auto.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului, care este la al doilea termen de judecată.
Prin serviciul de registratură al instanței recurentul a depus înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior.
Se solicită judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2749/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins acțiunea formulată de reclamantul I. C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantului I. C. i s-a emis decizia de calcul al taxei pe poluare nr._/2011 pentru suma de 1141 lei reprezentând taxa pe poluare pentru autoturismul marca Skoda.
Instanța reține că acest autoturism a fost fabricat în anul 2011 în Cehia și achiziționat de reclamant în baza contractului de vânzare-cumpărare, reprezentând un autoturism nou, neînmatriculat anterior în alt stat.
În cauză reclamantul a invocat încălcarea art. 110 din TFUE din perspectiva existenței unei discriminări în sensul arătat în acțiune.
Articolul 110 TFUE prevede că „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Ori instanța constată că la data achitării taxei de către reclamant și pentru autoturismele indigene modul de calcul al taxei este același, raportat la elementele tehnice prevăzute de O.G. nr. 50/2008, neexistând o diferență de tratament .
Articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre UE în condiții normale de concurență, cu excluderea oricărui regim protecționist care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Instanța mai reține că scopul articolului 110 TFUE nu este să impună statelor membre vreun sistem anume de impozitare internă, acestea păstrând un grad considerabil de libertate și autonomie în ceea ce privește uniformizarea taxelor și impozitelor și cotele aplicate, măsurile care vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu trebuie să fie încurajate, cu condiția de a nu se da naștere unor discriminări ale produselor importate .
Referirea reclamantului la alte categorii de autoturisme nu poate fi reținută, deoarece acestea din urmă nu sunt produse similare celui achiziționat de reclamant sub aspectul provenienței și condițiilor perceperii taxei pe poluare, având în vedere și faptul că discriminarea trebuie analizată întotdeauna prin raportare la un tratament diferit în situații comparabile .
Ori cauza T., invocată de reclamant, CJUE a avut în vedere taxa pe poluare impusă prin OG nr. 50/2008 pentru autoturismele second hand cumpărate din alte state membre și nu autoturismele noi .
De altfel, nu se ridică problema aplicării în cauză a art. 110 din Tratat, având în vedere că autoturismul pentru care reclamantul a achitat taxa pe poluare nu are o proveniență comunitară.
Prin urmare, nefiind făcută dovada existenței unei discriminări, astfel cum a invocat reclamantul și nici a necesității aplicabilității directe și prioritare a art. 110 din TFUE, instanța de fond reține că decizia de calcul contestată este legală, urmând a fi menținută .
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs reclamantul I. C. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că Tribunalul dă o interpretare diferită a dispozițiilor legale în materie și a materialului probator administrat în cauză, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind contrară dreptului comunitar, solicitând casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurentul arătat că autoturismul a fost achiziționat de la reprezentanța Skoda, fiind achitată taxa pe poluare de1141 lei.
Instituirea taxei și pentru mașinile noi este de natură a descuraja înnoirea parcului auto, încalcă principiile concurențiale și protejează nejustificat piața națională.
Se realizează astfel o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, fiind introdusă în esență o taxă de primă înmatriculare sub rigorile unui alt act normativ.
În același sens s-a pronunțat și CJCE în cauzele C-402/2009 T., C-29/2011 Sfichii, C-30/2011 I., stabilind că dispozițiile OG nr. 50/2008 nu sunt compatibile cu dreptul comunitar.
Dacă CJUE a decis că această taxă pe poluare, percepută pentru mașinile second hand cumpărate din state membre contravine dreptului comunitar, a fortiori, perceperea acestei taxe pentru o mașină nouă este contrară dreptului comunitar, știut fiind faptul că un motor nou, construit cu o tehnologie nouă, poluează mult mai puțin decât un motor uzat.
Intimata nu a formulat întâmpinare .
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantul I. C. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. Iași și Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași, motivele de recurs invocate de recurentă neputând fi primite.
Prevederile Tratatului CE și jurisprudența CJUE invocate de recurent sunt aplicabile doar în situația în care se solicită înmatricularea unui autovehicul care a mai fost deja înmatriculat într-o țară membră UE. Instituirea unei taxe speciale în momentul primei înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru al UE, prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniul în care satele membre sunt suverane. Atâta timp cât o astfel de taxa este prevăzută de legislația în vigoare, instanțele nu o pot înlătura decât în ipoteza în care ar fi incidente dispozițiile art. 148 alin 2 din Constituția României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Or dispozițiile tratatului CE și jurisprudența CJUE invocate de recurent nu sunt aplicabile în cauză, atâta timp cât recurentul nu a făcut dovada provenienței autoturismului pentru care a plătit taxa de poluare dintr-un stat membru UE.
Curtea mai reține că statele se bucură de autonomie în ce privește stabilirea taxelor și impozitelor fiscale, fiind admis în dreptul comunitar, ca un principiu de bază„ Principiul poluatorul plătește”, însă este necesar ca respectiva taxă să fie în concordanță cu dispozițiile comunitare, respectiv cu Art.110 ( fost 90 (1) din Tratatul CE .În acest caz Curtea reține că fostul art. 90 impunea asigurarea liberei circulații a mărfurilor pe întreg spațiul comunitar iar potrivit art. 28 sunt interzise taxele cu efect echivalent taxelor vamale ce au același efect. Or, prin modul în care este reglementată în dreptul intern taxa pe poluare, în privința autoturismelor second-hand, aceasta încalcă principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor și creează o discriminare, fiind de natura a influența decizia cumpărătorilor, pentru care din punct de vedere fiscal este avantajos să achiziționeze autoturisme deja înmatriculate în țară pentru care nu se mai percepe această taxă. În ceea ce privește autoturismele noi nu există vreun regim protecționist care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, în privința tuturor autoturismelor noi, indiferent de origine, taxa de poluare fiind calculată în mod similar.
Referirea reclamantului la alte categorii de autoturisme nu poate fi reținută, deoarece acestea din urmă nu sunt produse similare celui achiziționat de reclamant sub aspectul provenienței și condițiilor perceperii taxei pe poluare, având în vedere și faptul că discriminarea trebuie analizată întotdeauna prin raportare la un tratament diferit în situații comparabile .
În acest sens în jurisprudența sa legată de art. 14 care interzice discriminare CEDO a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul art. 14 din Convenție atunci când se induc distincții între situații analoage sau comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă” trebuie stabilit ca persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie beneficiază de un tratament preferențial și că aceasta distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă”( Fredin c/Suede, Hoffman C/Autriche, Spadea ., Stubbings . Uni).
Curtea mai reține că în jurisprudența sa CEDO a arătat că statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a stabili dacă și în ce măsură diferențe între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.(Dec. Stubbings .)
CJCE a statuat de asemenea principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. Principiul egalității exclude ca situații comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv( c-189/01Jipps ./96 Portugalvs Council, )
Curtea mai reține că existența unei discriminări cu privire la taxa de poluare s-a constat de CJUE exclusiv în ceea ce privește taxarea autoturismelor second-hand . Astfel în hotărârea Curți de Justiție de la Luxemburg din7 aprilie 2011 dată în cauza C‑402/09 T. având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu în care s-a statuat că „ Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Curtea mai reține că și faptul că Curtea de Justiție de la Luxemburg prin hotărârea dată în cauza N. C263/2010 din 07 iulie 2011, se arata, așa cum a statuat deja in cauza T., ca OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații vizează si regimul de impozitare prevăzut de modificările aduse prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 si, respectiv, OUG nr. 117/2009. Curtea retine ca obiectivul privind protecția mediului s-ar realiza mai complet si mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul care corespunde normelor Euro 1 si Euro 2, care a fost pus in circulație in România.
D. în astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat( actual 110 TFUE), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
În cauza de față însă Tribunalul în mod just a apreciat că în cauză nu se pune problema aplicării dreptului comunitar și a incidenței principiilor supremației și aplicării directe a dreptului comunitar potrivit cărora judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale. ( A se vedea: CJCE, cazul Simmenthal -1976).
Din această perspectivă, se poate reține justificat că S. R. avea un temei legal de reținere a taxei pe poluare pentru autovehicule, aceasta fiind expres prevăzută de dispozițiile OUG 50/2008 care erau incidente în anul 2011, atâta timp cât, în raport de autovehiculul care a fost înmatriculat de reclamant, nu se poate reține înmatricularea sa anterior în vreun stat membru UE, pentru a putea fi aplicabile prevederile Tratatului UE .
Susținerea recurentului în sensul că dacă CJUE a decis că această taxă pe poluare, percepută pentru mașinile second hand cumpărate din state membre contravine dreptului comunitar, a fortiori, perceperea acestei taxe pentru o mașină nouă este contrară dreptului comunitar, știut fiind faptul că un motor nou, construit cu o tehnologie nouă, poluează mult mai puțin decât un motor uzat nu poate fi primită întrucât considerentele Curții nu au nici un fel de legătură cu gradul de poluare a unei mașini, ci sunt legate exclusiv de faptul că nu se plătește o taxă similară și pentru autovehiculule second hand deja înmatriculate în România..
Față de considerente arătate mai sus, în baza art 312 c. pr.civ, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică, și că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, curtea urmează să respingă recursul declarat de reclamantul I. C. a împotriva sentinței civile nr. 2749/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I. C., împotriva sentinței nr. 2749/CA/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2013.
Președinte, D. M. T. | Judecător, A. G. | Judecător, M. C. |
Grefier, M. G. A. |
Red/Tehnored MC
2ex/ 26.04.2013
Jud fond:CA
| ← Alte cereri. Hotărâre din 30-09-2013, Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3146/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
