Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 120/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 120/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-07-2013 în dosarul nr. 375/45/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 120/2013
Ședința publică din 17 iulie 2013
Completul compus din:
Președinte – P. V. E.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamanta S.C. G. F. COMERȚ S.R.L., cu sediul în comuna H., . nr. 79, județul Iași, și cu sediul procedural ales la Cabinet de avocat B. Raihel-A., în contradictoriu cu pârâtul M. M. și Schimbărilor Climaterice – Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin administrator B. V., asistat de avocat Raihel-A. B., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la primul termen de judecată, și că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinarea formulată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, transmisă prin fax într-un singur exemplar, prin care se invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași.
Avocat Raihel-A. B., pentru reclamantă, solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Iași.
Art. 10 din Legea contenciosului administrativ prevede, într-o primă teză, că tribunalul este competent în ceea ce privește actele administrative emise de o autoritate publică locală sau în cazul în care litigii privind taxe și impozite de o valoare de până la 1.000.000 lei. În schimb, în teza a doua se arată că, competența curții de apel este atrasă de anularea actelor administrative emise de către o autoritate publică centrală, - cum este cazul în această speță -, sau în cazul în care litigiul are ca obiect sume ce depășesc 1.000.000 lei.
Practic, coroborând cele două teze legiuitorul nu specifică în mod clar ce se întâmplă cu litigiile care au ca obiect anularea unui act administrativ emis de către o autoritate publică centrală, dar are ca și valoare o valoare mai mică decât cea prevăzută de teza 1, respectiv 1.000.000 lei.
În acest context, consideră că nu se poate distinge și, dacă s-ar considera că nu este competentă Curtea de Apel, s-ar încălca în mod grav prevederile tezei a doua a textului de lege, care confirmă și învederează faptul că astfel de litigii privind anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală sunt de competența Curții de Apel.
Este cazul de față. Administrația Fondului pentru Mediu este o autoritate centrală.
Consideră că este competentă Curtea de Apel, legea nefăcând o distincție și neprecizând în mod clar ce se întâmplă în cazul în care avem de a face cu un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, dar cu o valoare mai mică decât valoarea stabilită de lege.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a Curții de Apel Iași.
Avocat Raihel-A. B., pentru reclamantă, înțelege să depună la dosar înscrisuri.
Instanța restituie apărătorului reclamantei aceste înscrisuri, apreciind că se impune pronunțarea cu prioritate astăzi, pe excepția invocată, și nu poate să se pronunțe asupra admisibilității, în acest moment, a probei cu înscrisuri.
CURTEA D E A P E L,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta S.C. G. F. COMERȚ S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu M. M. și Schimbărilor Climaterice – Administrația Fondului pentru Mediu, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 68/28.05.2013 emisă și înregistrată la Administrația Fondului pentru Mediu – Direcția Venituri/Serviciul Inspecție Fiscală sub nr._/28.05.2013, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ-fiscal contestat.
A învederat reclamanta că prin Decizia a cărei suspendare a solicitat-o i s-au stabilit obligații suplimentare de plată față de cele declarate în cuantum de 73.062 lei, 23.989 lei majorări de întârziere și 10.164 lei penalități de întârziere și a detaliat motivele pentru care consideră că sunt întrunite condiția cazului bine justificat și cea a pagubei iminente.
Prin întâmpinare, pârâtul a ridicat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel, asupra căreia instanța reține următoarele:
Pentru stabilirea competenței instanței pentru judecata în fond a cauzei, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie două criterii:
- criteriul poziționării autorității emitente a actului contestat în sistemul autorităților publice (respectiv rangul autorității emitente);
- criteriul valoric, aplicabil cauzelor care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, în valoare de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de către autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Interpretarea textului de lege mai sus citat, în sensul real al voinței legiuitorului, nu poate fi decât aceea că, fiind supus controlului de legalitate un act administrativ fiscal prin care se stabilesc datorii și accesorii, în cuantum mai mic de 1.000.000 lei, cum este și situația de față, competența de soluționare, inclusiv în cererea de suspendare a executării actului, revine tribunalului, potrivit criteriului valoric, chiar dacă actul este emis de către o autoritate a administrației publice centrale. per a contrario, în situația unui act prin care se stabilesc datorii mai mari de 1.000.000 lei, chiar dacă acesta este emis de către o autoritate a administrației publice locale, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ revine curții de apel.
În sensul interpretării prezentate s-a pronunțat în repetate rânduri și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizii de speță.
Raportat la aspectele prezentate, în temeiul dispozițiilor art. 132 din Noul Cod de procedură civilă, raportat la art. 129 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă și la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, Curtea va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. G. F. COMERȚ S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M. M. și Schimbărilor Climaterice – Administrația Fondului pentru Mediu, în favoarea Tribunalului Iași.
Fără cale de atac
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iulie 2013.
Președinte
P. V. E. Grefier
R. G.
Red. P.V.E.
Tehnored. R.G.
2 ex./22.07.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1495/2013. Curtea de Apel IAŞI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3594/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
