Anulare act administrativ. Decizia nr. 1451/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1451/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 3866/83/2008*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ CA/2008*
DECIZIA NR.1451/CA/2013 - R
Ședința publică din 2 aprilie 2013
PREȘEDINTE: O. B. - judecător
JUDECĂTOR: G. C.
JUDECĂTOR: S. M.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE SATU M. cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr. 3-5, J. Satu M. în contradictoriu cu intimata reclamantă A.F. K. S. cu sediul în Căpleni, nr. 664, J. Satu M., împotriva Sentinței nr.4759/CA/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Satu M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 25.03.2013 când părțile prezente au pus concluzii, menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea la 1.04.2013 și 2.04, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.4759/CA/20.12.2012 Tribunalul Satu M. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta AF K. S., cu sediul în Căpleni, nr.664, jud.Satu M. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța R., nr.3-5, jud.Satu M..
A anulat în parte decizia nr._/31.03.2008 prin care a fost soluționată contestația înregistrată sub nr._/28.12.2007, admite în parte contestația reclamantei în sensul că anulează în parte deciziile de impunere nr._/06.12.2007, nr._/06.12.2007, nr._/06.12.2007, nr._/06.12.2007 și nr._/06.12.2007 în ceea ce privește obligația reclamantei de a achita impozitul pe venit stabilit prin deciziile de impunere menționate și accesoriile aferente acestuia, precum și suma de 10.355 lei reprezentând TVA și suma de 11.503 lei reprezentând accesorii aferente.
A obligat reclamanta la plata către d-nul expert P. E. a sumei de 900 lei reprezentând diferență onorariu expert.
A obligat pârâta la plata sumei de 2404,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin decizia de impunere nr._/06.12.2007 (filele nr.7- 9) s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 17.415 lei reprezentând TVA și suma de 18.624 lei reprezentând majorări de întârziere. Prin decizia de impunere nr._/06.12.2007 (filele nr.10- 17) s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 655 lei reprezentând impozit pe venit aferent anului 2003 și 638 lei accesorii. Prin decizia de impunere nr._/06.12.2007 (filele nr. 18- 24) s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 559 lei reprezentând impozit pe venit aferent anul 2003, suma de 545 lei accesorii și suma de 1075 lei reprezentând impozit aferent anului 2006. Prin decizia de impunere nr._/06.12.2007 ( filele nr.25- 31) s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 559 lei cu titlu de impozit pe venit aferent 2003, suma de 545 lei accesorii și suma de 1075 lei reprezentând impozit pe venit aferent anului 2006. Prin decizia de impunere nr._/06.12.2007 ( filele nr. 32- 35) s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 559 lei reprezentând impozit pe venit aferent anului 2003 și suma de 545 lei reprezentând accesorii.
Împotriva acestor decizii de impunere, reclamanta a formulat contestație, respinsă prin decizia nr._/31.03.2008 (filele nr. 75- 80). În argumentarea acestei soluții pârâta a arătat că în cursul anilor 2003- 2006 reclamanta a înregistrat în registrul jurnal pentru cumpărări contravaloarea alimentelor achiziționate și folosite de contribuabil în scop personal, deși în același timp s-au decontat și cheltuieli cu diurna ( deplasări la Ocolul Silvic Tășnad pentru exploatare forestieră).
În cursul anilor 2003 și 2004, contribuabilul a înregistrat în registrul jurnal pentru cumpărări cheltuieli pentru procurarea de combustibil, respectiv benzină și motorină care s-a utilizat pentru exploatarea de masă lemnoasă. Contribuabilul nu a condus fișa de magazie pentru combustibilul achiziționat și utilizat, motiv pentru care organul de inspecție fiscal, neputând determina baza de impunere, de comun acord cu asociatul reclamantei, în temeiul art. 67 alin. 1 din OG nr. 92/2003, a procedat la estimarea acesteia. Astfel, s-a estimat ca și consum de combustibil în interesul activității desfășurate de asociație cantitatea de 10- 15 l/mc lemn exploatat, transportat și depozitat, rezultând un consum de combustibil nejustificat conform raportului de inspecție fiscală în temeiul căruia s-au emis deciziile de impunere contestate.
Prin raportul de expertiză fiscală depus la dosar (filele nr. 36- 51) s-a stabilit că estimarea efectuată de organul de control legată de consumul de combustibil în interesul afacerii este aleatorie, nefiind vorba, de fapt, despre o estimare, ci despre o eliminare a unor bonuri de combustibil fără un calcul adecvat. Expertul a concluzionat că a fost exclus nejustificat de la cheltuieli deductibile pentru anul 2003 consumul de combustibil în valoare de 12.828 lei, iar pentru anul 2004 consumul în valoare de 41.676 lei.
În ceea ce privește cheltuielile cu achiziția de alimente, în raportul de expertiză s-a stabilit că acestea nu sunt deductibile în condițiile în care, în condițiile în care reclamanta a decontat cheltuielile cu diurna, organele de control excluzând în mod întemeiat din cheltuielile deductibile evidențiate de reclamantă în perioada 2003- 2006 cheltuielile cu alimente în valoare de 43.134,89 lei.
Prin urmare, expertul fiscal a concluzionat că, în ceea ce privește impozitul pe venit, pentru perioada 2003- 2006 reclamanta are de recuperat suma de 1057 lei și o pierdere fiscală de – 17.353 lei. Referitor la TVA, expertul a arătat că obligația de plată a reclamantei este de 7060 lei, iar accesoriile sunt în valoare de 7121 lei.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză fiscale întocmit în cauză, tribunalul a apreciat că decizia nr._/31.03.2008 emisă de pârâtă este nelegală în ceea ce privește impozitul pe venit stabilit în sarcina reclamantei și accesorii aferente și în ceea ce privește TVA în valoare 10.355 lei ( 17.415 lei – 7060 lei) și accesorii aferente în valoare de 11.503 lei ( 18.624 lei – 7121 lei).
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 8, 10 și 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte decizia nr._/31.03.2008 și a admis în parte contestația formulată de reclamantă în sensul că a anulat în parte deciziile de impunere nr._/06.12.2007, nr._/06.12.2007, nr._/06.12.2007, nr._/06.12.2007 și nr._/06.12.2007 în ceea ce privește obligația reclamantei de a achita impozitul pe venit stabilit prin deciziile de impunere menționate și accesoriile aferente acestuia, precum și suma de_ lei reprezentând TVA și suma de_ lei reprezentând accesorii aferente.
Întrucât potrivit încheierii din data de 19.02.2009 reclamanta este cea care a solicitat efectuarea unei expertize în cauză pentru stabilirea cuantumului obligațiilor fiscale, iar reclamanta a achitat doar suma de 400 lei cu titlu de onorariu provizoriu (fila nr. 126), rămânând deci o diferență de onorariu neachitată de 900 lei din suma de 1300 lei confirmată în ședința din data de 13.12.2012, instanța a obligat reclamanta să achite d-nului expert fiscal P. E. suma de 900 lei reprezentând diferență onorariu expert. La stabilirea onorariului pentru expert, instanța a ținut cont doar de decontul raportului de expertiză depus în rejudecarea cauzei, întrucât primul raport de expertiză a fost anulat de instanța de control judiciar.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs recurentul pârât recurenta pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE SATU M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Arată că în urma revizuirii Raportului de inspecție fiscala nr._/06.12.2007 de către consultantul fiscal, din Raportul de expertiza rezulta ca s-a acceptat la cheltuieli deductibile, cheltuielile cu combustibil în suma de 12.828 lei pe anul 2003 și în suma de 41.676 lei pe anul 2004, recalculând impozitul pe venit aferent perioadei respective, motivând prin faptul că organul de inspecție fiscala a procedat la estimarea cheltuielilor de combustibil, fără a avea la baza un calcul adecvat. Diferențe nejustificate de mari de la un an la altul a consumului de combustibil acceptat de organul de control pe anii 2003 și 2004.
Expertul fiscal a acceptat în totalitate cheltuielile cu combustibil deduse de către contribuabil în anii 2003 și 2004 fără a face nici un fel de trimitere la acte normative, fără a motiva explicit acest fapt.
Organele de inspecție fiscala, au acceptat cu ocazia controlului ,cheltuielile cu carburantul aferente realizării veniturilor. La calculul cuantumului acestor cheltuieli s-a avut în vedere normele de consum transmise de către Ocolul Silvic Tasnad prin adresa nr. 2251/14.01.2008.
Cu ocazia cuantificării acestor cheltuieli ,organele de inspecție fiscala au acordat contribuabilului valorile maxime rezultate prin aplicarea normativelor de consum Conform prevederilor O.G. 7/2001 și a Legii nr.571/2003.
Simpla înregistrare în registrul jurnal a acestor cheltuieli nu înseamnă ca acestea au participat efectiv la realizare veniturilor supuse impozitării,ca atare organele de inspecție fiscala au cuantificat aceste cheltuieli prin raportarea la veniturile realizate.
In registrul jurnal de încasări și plați, contribuabilul pe anul 2003, la partea de cheltuieli înregistrează suma totala de 71.200 lei fără TVA, reprezentând cheltuieli de combustibil.
Contribuabilul achiziționează cantitatea totala de 33.800 litri combustibil, raportata la cantitatea de^l283 mp lemn exploatat, rezulta un consum mediu /mc lemn exploatat de 26 litri, din care" organele de inspecție fiscala a acceptat cantitatea de 21.5 1 combustibil.
Pe anul 2004, în registrul jurnal de incașii și plați, contribuabilul înregistrează ca și cheltuieli cu combustibilul suma de 96.000 lei, fără TVA.
Întrucât normele tehnice de consum, carburanti/mc lemn exploatat prevăd un consum de 9 l/mc, iar organele de inspecție fiscala au aceptat la deducere cantitățile de 21,5 litri /mc respective 13 litri combustibil în loc de 26 1 respective de 23 1, carburanți înregistrați la cheltuielile deductibile de către contribuabil, consideră că s-au respectat în totalitate prevederile Art. 10, alin. 1 lit. b din OG 92/2003 Codul de procedura fiscala, respectiv prevederile art. 48, alin .7, lit. a din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal.
Consultantul fiscal în mod eronat afirma ca stabilirea consumului de combustibil în interesul afacerii este aleatorie, fara a avea la baza un calcul cat de cat consecvent. Organul de inspecție fiscala a stabilit cheltuielile cu combustibilul aferente venitului realizat, nu se poate vorbi în acest caz de consecventa. Expertul nu prezintă un calcul efectuat de el prin care a ajuns la concluzia ca aceste cheltuieli sunt în totalitate aferente veniturilor.
Consideră estimarea organelor de inspecție fiscala corecta.
În drept a invocat dispozițiile legale menționate în recurs
Intimata reclamantă legal citat nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta DGFP Satu M. ca fiind nefondat pentru următoarele considerente :
Instanța de fond a reținut corect că în cursul anilor 2003 – 2004 reclamanta AF K. S. a înregistrat în registrul jurnal pentru cumpărări cheltuieli pentru procurarea de combustibil, respectiv benzină și motorină, care s-a utilizat pentru exploatarea de masă lemnoasă.
Cum reclamanta nu a condus fișa de magazie pentru combustibilul achiziționat și utilizat și nu a completat foi de parcurs în vederea justificării consumului de carburant pentru activitatea de exploatare a masei lemnoase și pentru transport, în temeiul prev.art.67 din OG92/2003 privind Codul de procedură fiscală, neputând determina baza de impunere, organul de inspecție a procedat la estimarea consumului de carburant.
D. urmare, în baza adresei n.3582/2008 emisă de Ocolul Silvic Tășnad prin care s-au comunicat normele tehnice de consum de carburanți pe mc de lemn exploatat, organul fiscal a estimat, ca și consum de combustibil în interesul activității desfășurate de asociație cantitatea de 10-15 l/mc lemn exploatat, transportat și depozitat, rezultând un consum de combustibil nejustificat conform raportului de inspecție fiscală nr._/6.12.2007, în temeiul căruia s-au emis deciziile de impunere contestate.
Pe de altă parte instanța apreciază ca fiind nejustificate criticile recurentei în sensul că, în speță, au fost respectate prevederile art.10 alin.1 lit.b din OG 92/2003 și art.48 alin.7 lit.a din Legea 571/2003 și că estimarea organelor fiscale este corectă deoarece s-a făcut cuantificarea cheltuielilor cu combustibilul care sunt aferente veniturilor din valorificarea masei lemnoase exploatate și au fost acceptate cheltuielile aferente veniturilor, peste valorile maximale enumerate de Ocolul Silvic Tășnad, instanța le apreciază ca fiind nejustificate.
Astfel, după cum a reținut și instanța de fond, expertul fiscal care a efectuat expertiza fiscală încuviințată în cauză, a concluzionat în sensul că estimarea făcută de organul fiscal legată de consumul de combustibil în interesul afacerii este aleatoriu, fiind de fapt vorba despre o eliminare a unor bonuri de combustibil, fără un calcul adecvat.
Această concluzie se justifică prin diferențele nejustificat de mari de la un an la altul ale consumului de combustibil acceptat de organul de control ca aferent afacerii iar pe de altă parte, stabilirea exactă a sumelor utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei și care nu sunt cheltuieli aferente veniturilor ( conform art.10 alin.1 lit.b din OG 7/2001), se poate face, după caz, proporțional cu numărul de kilometri parcurși în interes personal de acest contribuabil.
D. urmare în opinia instanței de recurs, deși societatea intimată nu a avut o evidență exactă a consumului de combustibil, organul fiscal a procedat eronat la eliminarea de la deducere a unor cheltuieli care în mod normal reprezentau cheltuieli aferente afacerii, în urma unor suspiciuni neprobate.
În consecință, Curtea de Apel apreciază ca fiind temeinică și legală soluția tribunalului care în baza raportului de expertiză fiscală, a considerat decizia nr._/31.03.2008 emisă de pârâta recurentă ca fiind nelegală în ceea ce privește impozitul pe venit stabilit în sarcina reclamantei intimate și accesoriile aferente și în ceea ce privește TVA în valoare de 10.355 lei și accesoriile aferente de 11.503 lei.
D. urmare, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă raportat la prevederile legale menționate în cuprinsul prezentei decizii, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DGFP Satu M..
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE SATU M. cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr. 3-5, J. Satu M. în contradictoriu cu intimata reclamantă A.F. K. S. cu sediul în Căpleni, nr. 664, J. Satu M., împotriva Sentinței nr.4759/CA/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 2.04.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: O. B. G. C. S. M. A. Cărăgin
Red.hot.jud. O.B.
Jud.fond M.H.
Dact.A.C.
2 exemplare/12.04.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2764/2013. Curtea de Apel ORADEA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3038/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
