Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 534/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 534/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 9845/111/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ CA/2010*
DECIZIA NR.534/CA/2013 - R
Ședința publică din 11 februarie 2013
PREȘEDINTE: G. C. - judecător
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: C. R.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire în contencios administrativ formulată de revizuienții V. V., L. F., L. F., Z. I., F. A., Z. A., I. S. L., N. A., B. J. A. și M. A. R., toți cu domiciliul ales în Oradea, A.Treb.Laurian, nr. 4, J. Bihor, în contradictoriu cu intimații M. S., Reprezentat De Consiliul Local S. cu sediul în S., Republicii, nr. 1, J. Bihor, P. M. S. cu sediul în S., Republicii, nr. 1, J. Bihor și P. M. S. cu sediul în S., Republicii, nr.1, J. Bihor, împotriva deciziei nr.4250/CA/22.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru revizuienții lipră, avocat B. A. în baza Împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat și intimații prin avocat M. R. în baza Împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că intimații au depus la dosar concluzii, după care:
Reprezentantul revizuenților solicită respingerea excepției tardivității cererii de revizuire, față de 21.12.2012 data de pe plicul poștal cu care a fost expediată cererea.
Reprezentantul intimaților arată că nu mai susține excepția tardivității.
Instanța ia act că nu se mai susține excepția tardivității revizuirii.
Reprezentanții părților, arată că nu au alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul revizuienților solicită admiterea cererii cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului 2 din cerere privind plata stimulentelor. Se impunea analizarea separată a fiecărui capăt de cerere. Stimulentele se pot plăti și din alte fonduri, așa cum este fondul de salarii.
Reprezentantul intimaților, solicită respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în concluziile scrise, arătând că nu se poate pune problema că nu s-a analizat un capăt de cerere precum și că plata stimulentelor nu se poate face din alte fonduri.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra cererii de revizuire în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin decizia nr.4250/CA/22.11.2012 Curtea de Apel Oradea a admis ca fondat recursul declarat de recurenții pârâți M. S., reprezentat de CONSILIUL LOCAL S., P. M. S., P. M. S. toți cu sediul în S., ., județul Bihor în contradictoriu cu intimații reclamanți V. V., L. F., L. F., Z. I., F. A., Z. A., I. S. L., N. A., B. J. A., M. A. R. cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat M. R. în Oradea, ., nr.4, județul Bihor împotriva sentinței nr. 2375/CA din 26.04.2012 din pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanții V. V., L. F., L. F., Z. I., F. A., Z. A., I. S. L., N. A., B. J. A., M. A. R. în contradictoriu cu pârâții M. S., reprezentat de CONSILIUL LOCAL S., P. M. S., P. M. S. având ca obiect obligarea părților la constituirea lunară a fondului pentru acordare stimulente, aprobarea și plata acestor stimulente. A menținut hotărârea recurată în partea privind respingerea excepțiilor ridicate de părți prin întâmpinare. A obligat reclamanții intimați la plata sumei de 3720 lei cheltuieli de judecată în fond în favoarea pârâților recurenți.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanții intimați au solicitat obligarea recurentului pârât la constituirea fondului pentru acordarea stimulentelor și obligarea la plata acestor stimulente către reclamanți în cuantumul arătat în acțiune, pentru perioada octombrie 2007 – martie 2010.
În perioada invocată de reclamanți, erau în vigoare prevederile art.227 alin.4-9 din OG nr.92/2003, potrivit cărora unitățile administrativ teritoriale constituiau lunar fonduri pentru acordarea de stimulente pentru categoriile de persoane arătate expres, categorii din care fac parte și reclamanții intimați, prin reținerea unei cote de 15% din sumele arătate la lit.”a-f” ale alin.4 a prevederilor legale.
Aprobarea acestor stimulente în cazul unităților administrativ teritoriale se făcea de către ordonatorul de credite la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate, iar plata lor se făcea în cursul lunii curente pentru luna precedentă.
Aceste dispoziții legale, ce îndreptățeau anumite categorii de funcționari publici la plata stimulentelor lunare, au fost abrogate începând cu data de 1 ianuarie 2012, prin pct.91 al art. I din OG nr.29/2011, la momentul pronunțării sentinței recurate, nemaifiind în vigoare.
Instanța de fond, prin hotărârea recurată, a dispus obligarea pârâtului la constituirea lunară a fondului de stimulente, aprobarea și plata către reclamanți a stimulentelor potrivit prevederilor legale, hotărâre în raport de care, prin recursul declarat recurenții invocă practic imposibilitatea punerii ei în aplicare.
Aceste susțineri ale recurenților sunt fondate, câtă vreme în prezent nu mai există dispoziții legale, ca efect al abrogării art.227 alin. 4-9 din OG nr.92/2003, în temeiul cărora fondul de stimulente să poată fi constituit.
Din analiza și interpretarea dispozițiilor legale ce reglementau modul de constituire a fondului de stimulente și plata acestora către categoriile de funcționari prevăzuți de lege, rezultă că, constituirea acestui fond era lunară prin reținerea unei cote de 15% din anumite categorii de venituri ce intrau în buget, arătate expres la lit.”a-f” ale prevederii legale, reținere lunară ce în prezent nu mai poate fi efectuată câtă vreme nu mai există un temei legal pentru ca din sumele încasate, în viitor să se poată reține procentul arătat de prevederea legală.
Acest fond de stimulente nu se poate constitui nici retroactiv pentru că sumele ce făceau parte dintre cele arătate la literele a-f ale art.227, din care ar fi trebuit să fie reținută cota, au fost utilizate deja în alte destinații conform bugetelor aprobate pentru anii respectivi, neputându-se în prezent, retroactiv, să se schimbe destinația unor cheltuieli aprobate de buget.
Într-adevăr, astfel cum invocă reclamanții, dispozițiile legii noi, respectiv cele ce vizează abrogarea prevederilor art.227 alin.4-9 din OG nr.92/2003 nu retroactivează, ele aplicându-se numai pentru viitor, însă acest fapt nu poate duce nici la un caz de ultraactivitate a dispozițiilor legale abrogate și după momentul în care acestea nu mai sunt în vigoare.
Practic prin solicitarea reclamanților de constituire a unui fond de stimulente în prezent, s-ar ajunge la un caz de ultraactivitate a dispozițiilor art.227 și după momentul abrogării lor, ultraactivitate ce nu poate interveni decât în cazuri expres prevăzute de lege.
Constituirea fondului de stimulente nu se poate realiza decât prin reținerea cotei prevăzute de lege, lunar din sumele arătate expres ce se vor încasa, reținere lunară ce în prezent nu are nici un temei legal.
Sub acest aspect, motivele de recurs invocate de recurenți în sensul imposibilității practice și legale de constituire a fondului în prezent, sunt fondate.
Scopul pronunțării unei hotărâri judecătorești este acela de a acorda posibilitatea persoanei vătămate în drepturile și interesele legitime de a obține un mijloc de constrângere prin intermediul căreia să poată obțină satisfacția drepturilor și intereselor legitime încălcate, inclusiv prin executare silită.
Ori, în speță hotărârea recurată, practic este imposibil de a fi pusă în executare câtă vreme fondurile bănești ce stau la baza constituirii fondului de stimulente nu mai pot fi reținute și nu există, datorită încheierii exercițiilor bugetare anuale pe perioada 2007 – 2010, posibilitatea obținerii unor fonduri retroactiv din aceste bugete.
Într-adevăr recurenții pârâți nu sunt lipsiți de culpă pentru neconstituirea fondului de stimulente în perioada invocată, neputând invoca în apărare intervenirea abrogării, însă culpa aparține în aceeași măsură și reclamanților intimați ce nu au solicitat obligarea pârâților la constituirea fondului de îndată ce au constatat neplata lunară a drepturilor respective, rămânând în pasivitate o lună perioadă de timp.
În ce privește aspectele invocate de pârâți vizând îndreptățirea sau nu a intimaților reclamanți la plata stimulentelor pe perioada invocată, apare ca superfluă analizarea lor, câtă vreme fondul din care ar fi trebuit a fi achitate aceste stimulente nu poate fi constituit și aprobat în prezent.
Intervenirea abrogării dispozițiilor legale ce permiteau plata acestor stimulente nu face imposibilă analizarea vătămării produse persoanelor îndreptățite la plata stimulentelor, în perioada în care dispozițiile legale ce le statuau erau în vigoare, însă nu prin mijlocul procedural urmărit și promovat în prezenta caută, ci prin alte mijloace procedurale, în urma cărora persoanele vătămate să fie despăgubite în cazul constatării unei încălcări a drepturilor și intereselor lor legitime.
În mod judicios a reținut prima instanță că în cauză nu era necesară parcurgerea acestei proceduri câtă vreme cauza viza drepturi salariale ale funcționarilor publici prin prisma prevederilor art.117 din Legea nr.188/1999 și art.116 din Legea nr.53/2003.
Împotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire, revizuienții V. V., L. F., L. F., Z. I., F. A., Z. A., I. S. L., N. A., B. J. A. și M. A. R., solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a hotărârii pronunțate, în sensul obligării intimaților la plata stimulentelor conform tabelului anexa cererii de chemare în judecata, suma ce urmează a fi actualizata, conform indicelui de consum inflaționist la data plații efective.
Apreciază nelegala rezolvare spetei prin refuzul analizării tuturor capetelor de cerere formulate, în condițiile în care acestea au o existenta de sine stătătoare.
Constituirea fondului pentru acordarea de stimulente își are izvorul în dispozițiile art. 227 din OG 92 / 2003. Acest fond de stimulente trebuia constituit lunar, dispoziția fiind una imperativa, așa cum retine și instanța, insa sumele destinate acordării de stimulente au fost utilizate deja în alte destinații, conform bugetelor aprobate. Instanța a reținut culpa intimaților în neacordarea stimulentelor, insa a apreciat ca în prezent acest fond nu mai poate fi constituit. Cu alte cuvinte, constituirea fondului de stimulente reprezintă sursa de finanțare a plații drepturilor. Un alt argument în sprijinul afirmației ca se afla în situația a doua instituții distincte îl reprezintă și faptul ca fondul de stimulente constituit nu echivala obligatoriu cu plata stimulentelor, existând în practica situații în care deși s-a constituit acest fond el să nu fie utilizat pentru plata stimulentelor.
Obligarea intimaților la plata stimulentelor conform tabelului anexa cererii de chemare în judecata, are natura juridică a obligării la plata unor drepturi de natură salarială, drepturi de natură salarială la care instanța recunoaște ca sunt îndreptățiți, insa apreciază că acestea nu pot fi obținute prin mijlocul procedural ales.
Instanța de recurs, evocând fondul constată încălcarea drepturilor și intereselor legitime, apreciind ca revizuienții pot fi despăgubiți pentru vătămarea suferita prin alte mijloace procedurale.
Printr-o confuzie regretabilă a naturii juridice distincte a celor doua instituții, instanța de recurs apreciază ca fiind dependentă plata drepturilor de natură salarială de constituirea fondului pentru acordarea de stimulente. Ori, cat timp instanța constată culpa intimaților în neasigurarea sursei de finanțare a drepturilor de natura salarială, nu poate refuza să examineze temeinicia pretențiilor. O atitudine culpabilă a intimaților nu poate justifica neacordarea drepturilor, căci în caz contrar ar însemna o nepermisa încurajare a disprețului față de lege și a nesocotirii drepturilor altora .
De asemenea arată că în conformitate cu prev.art.l din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția E.D.O. "orice persoana fizica are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Noțiunea de bun la care face referire jurisprudența CEDO nu se limitează la proprietatea asupra unor bunuri corporale, drepturile de creanța regăsindu-se din plin în sfera de aplicare a bunurilor protejate de convenție. Totodată CEDO a instaurat cu valoare de principiu că în măsura în care un drept este prevăzut de legislația națională el devine un drept patrimonial în înțelesul art. 1 din protocol.
In concluzie, în mod greșit instanța a omis analizarea celui de-al doilea capăt de cerere, respectiv temeinicia plații drepturilor de natură salarială, motiv pentru care solicită admiterea cererii de revizuire conform petitului.
Intimații prin concluziile scrise au solicitat respingerea cererii de revizuire în principal ca tardiv formulată iar în subsidiar ca inadmisibilă.
Examinând cererea de revizuire formulată, instanța constată că este nefondată întrucât motivul de drept invocat, respectiv că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut prev. de art.322 pct.2 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Instanța a arătat în considerentele hotărârii a cărei revizuire se cere că fondul de stimulente nu se poate constitui retroactiv, iar prev. art.227 alin.4 - 9 din OG 92/2003, în temeiul cărora fondul de stimulente putea fi constituit, au fost abrogate.
Astfel, instanța a reținut că hotărârea recurată este imposibil de a fi pusă în executare câtă vreme fondurile bănești necesare constituirii fondului de stimulente nu există, datorită încheierii exercițiilor bugetare anuale pe perioada 2007- 2010, arătând totodată că analizarea aspectelor vizând îndreptățirea sau nu a intimaților reclamanți la plata stimulentelor pe perioada în litigiu este superfluă din moment ce fondul în care ar fi trebuit achitate stimulentele nu poate fi constituit și aprobat în prezent.
Nu se poate reține motivul de revizuire invocat, deoarece instanța de recurs a arătat în considerente motivele pentru care a respins în întregime acțiunea formulată de reclamanți, rezultând din considerente în mod clar justificarea acestei soluții.
Pentru aceste aspecte, în baza art.322 Cod procedură civilă va fi respinsă ca nefondată revizuirea și obligați revizuienții la plata către intimați a sumei de 1240 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, justificat cu înscrisuri, în temeiul art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondată revizuirea declarată de revizuienții V. V., L. F., L. F., Z. I., F. A., Z. A., I. S. L., N. A., B. J. A. și M. A. R., toți cu domiciliul ales în Oradea, A.Treb.Laurian, nr. 4, J. Bihor, în contradictoriu cu intimații M. S., Reprezentat De Consiliul Local S. cu sediul în S., Republicii, nr. 1, J. Bihor, P. M. S. cu sediul în S., Republicii, nr. 1, J. Bihor și P. M. S. cu sediul în S., Republicii, nr.1, J. Bihor, împotriva deciziei nr.4250/CA/22.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în totul.
Obligă părțile recurente să plătească părților intimate suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER :
G. C. S. M. C. R. A. Cărăgin
Red.hot.jud. S.M.
Jud.fond G.B./I.G./I.T.
Dact.A.C.
2 exemplare/20.02.2013
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 1426/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
