Anulare act administrativ. Decizia nr. 4017/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4017/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 4098/111/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012
DECIZIA NR.4017/CA/2013 - R
Ședința publică din 4 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: A. V. - judecător
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant V. I. cu domiciliul în T., Gurbeghiu, nr. 229, J. Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Bihor cu sediul în Oradea, .. 1 B, J. Bihor, împotriva sentinței nr.3243/CA/24.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, că intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare la data de 31.10.2013, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța califică întâmpinarea drept concluzii scrise și având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.3243/CA/24.04.2013 Tribunalul Bihor a respins excepția tardivității formulării acțiunii, ridicată de pârâtă prin întâmpinare.
A admis în parte excepția prescripției dreptului la acțiune, ridicată de pârâtă prin întâmpinare, respectiv pentru pretențiile aferente perioadei 18.07.2007 – 26.04.2009.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V. I. cu domiciliul în Gurbeghiu, nr. 229, . împotriva pârâtei AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ BIHOR cu sediul în Oradea, ..12, județul Bihor.
A dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a indemnizației de creștere a copilului, privind pe minorul V. L. F., născut la data de 18.07.2007, în cuantum de 600 lei/lună, pentru perioada 27.04.2009 – 18.06.2009, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală aplicabilă la data plății efective.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamantul V. Ioaneste tatăl a doi copii proveniți din aceeași naștere (gemeni) și anume V. M. A. și V. L. F., născuți la data de 18 iulie 2007.
În baza OUG nr. 148/2005, reclamantul a solicitat pârâtei acordarea concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, precum și plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului.
Prin Decizia nr._/17.10.2007 emisă de Directorul executiv al Direcției de munca, solidaritate sociala și familie Bihor s-a aprobat în favoarea reclamantului, în calitate de titular, acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei(RON), începând cu data de 01.08.2007.
Reclamantul, apreciind că se impunea acordarea unei indemnizații lunare a câte 600 lei pentru fiecare dintre cei doi copii s-a adresat pârâtei cu cererea înregistrată la data de 22.03.2012, solicitând emiterea unei decizii pentru plata a încă a unei indemnizații de 600 lei pentru celălalt copil care nu beneficia de această indemnizație.
Prin adresa nr. 4848/26.03.2012 pârâta a respins solicitarea, făcând trimitere la art. 6 și art. 9 alin. 5 din OUG nr. 148/2005.
Instanța mai reține că textul art. 2 din OUG 148/2005 a fost modificat de articolul unic din Legea nr. 239 din 10 iunie 2009, unde s-a stipulat clar și neechivoc: „cuantumul indemnizatiei prevazute la art. 1 alin. (1) se majoreaza cu 600 lei pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de nastere”.
Situația indemnizațiilor cuvenite pentru copiii născuți anterior modificării legislative a fost tranșată, definitiv prin Decizia nr. 26/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, pronunțându-se asupra recursului în interesul legii a statuat că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, stabilește ca, pana la . Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, indemnizația lunara pentru creșterea copilului prevăzuta de art. 1 alin. (1) din ordonanța se acorda pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelara, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009.”
Din interpretarea dispozițiilor OUG nr. 148/2005 rezultă că acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ se raportează în primul rând la inrteresul copilului, actul normativ având ca scop îmbunătățirea echilibrului socio- economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului. Se desprinde concluzia că beneficiarul final al acestei forme de protecție socială este copilul, indemnizația fiind stabilită de legiuitor în considerarea copiilor, și nu a părinților, tutorilor sau adoptatorilor.
Astfel cum se arată și în decizia ÎCCJ, definiția stabilită pentru naștere ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii este contrară literei și spiritului OUG nr. 148/2005, limitând în mod nejustificat acordarea drepturilor prevăzute de lege la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere. Definiția stabilită la art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 contravine flagrant prevederilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, care folosește sintagma de naștere a copilului, încălcând astfel principiul egalității de tratament fără existența unor justificări obiective sau rezonabile, creând o discriminare evidentă și nepermisă între copiii rezultați din nașteri multiple și cei din nașteri simple.
Față de cele reținute, instanța a admis cererea reclamantului în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a indemnizației de creștere a copilului, privind pe minorul V. L. F., născut la data de 18.07.2007, în cuantum de 600 lei/lună, pentru perioada 27.04.2009 – 18.06.2009, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală aplicabilă la data plății efective.
Fiind în culpă procesuală, a fost obligată pârâta în favoarea reclamantei la plata sumei de 4,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant V. I. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
Solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, întrucât prin Decizia nr .26/14.11.2011, publicată în Monitorul Oficial nr.20/10.01.2012, înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul îh interesul legii promovat de Procurorul General, a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.I alin. 1 și art.6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, până la . Legii nr.239/2009 pentru modificarea art.2 din OUG 148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art.l alin. 1 din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de 800 lei pentru perioada 01.01.2006 — 31.12.2006; de 600 lei pentru perioada 01.01._08; 600 lei sau opțional 85 % din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei, pentru perioada 01.01._09.
Prescripția extinctiva începe sa curgă la data nașterii dreptului material la acțiune. Deoarece legea nu prevede care este aceasta data și nici drepturile la acțiune cărora ea li se aplica, regula instituita prin art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 are caracter general, în sensul ca ea se aplica ori de cate ori nu-si găsește incidența vreo regula speciala, edictata pentru un anumit caz particular, pe de o parte si, bineînțeles, în toate cazurile în care dreptul subiectiv material este încălcat, negat sau contestat (si cu condiția ca dreptul la acțiune corespunzător sa fie supus prescripției extinctive), pe de alta parte.
In același timp, din punct de vedere logic, inclusiv moral, regula începutului prescripției extinctive o data cu nașterea dreptului la acțiune este cât se poate de naturală, de fireasca, premisa aplicării efectului sancționator al prescripției extinctive consta tocmai în existența posibilității de a acționa pentru ocrotirea unui drept, pentru clarificarea unei situații juridice sau realizarea unui interes legitim .
Se poate susține ca dreptul la acțiune trebuia exercitat în condițiile in care prin lege erau reglementate expres condițiile acordării indemnizației.
A susține ca dreptul la acțiune trebuie exercitat atunci când legea limitează expres un drept înseamnă sa se impună justițiabilului mai mult decât o diligenta rezonabila, înseamnă chiar obligarea justițiabilului sa intenteze împotriva tuturor actelor normative,ca o acțiune preventiva, ceea ce evident ca nu poate fi admisibil.
Or, atâta timp cat dreptul la acțiune nu s-a născut încă, nu se poate spune ca titularul său este neglijent și în consecința, nu se justifica nici curgerea prescripției extinctive si, cu atât mai mult, producerea urmărilor pe care le atrage împlinirea termenului de prescripție stingerea dreptului la acțiune.
În aceste condiții, nu se poate susține ca termenul de prescripție a început sa curgă de la data da 9.04.2008, în condițiile în care actul normativ reglementa plata indemnizației avea vicii ,care ulterior au fost înlăturate. Culpa adoptării O.G. 148/2005 în forma sa inițiala nu poate fi transferata justițiabilului.
Trebuie constatat ca textele legale examinate nu îndeplinesc condițiile de previzibilitate și predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat sa își poată conforma conduita, astfel încât sa evite consecințele nerespectării lor, adică sa introducă o cerere de reclamare a drepturilor sale în termenul general de prescripție,
În drept a invocat dispozițiile legale menționate în recurs.
Intimata pârâtă prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și rejudecarea cauzei.
Arată că acțiunea este tardiv introdusă pentru că de la comunicarea deciziei au trecut mai mult de 30 de zile, termen în care putea fi contestată la DMPS Bihor.
A intervenit prescripția dreptului la acțiune, care este de 3 ani. Dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului s-a născut la data de 1.08.2007.
Pe fond, arată că legea recunoaște dreptul la acordarea unei singure indemnizații pentru familiile, indiferent dacă aceasta are gemeni, pe considerent că această indemnizație reprezintă un substitut al salariului, deoarece în perioada concediului de creștere și îngrijire a copilului, contractul individual de muncă al celui în cauză este suspendat, conform legii.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, conform art.3041 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 27.04.2012, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Bihor, obligarea acesteia să emită o decizie prin care să stabilească o indemnizație pentru creșterea copilului și pentru cel de-al doilea minor, născut la data de 18.07.2007, în cuantum de 600 lei, pentru perioada 18.07._09, sumă actualizată cu dobânda legală, până la data plății efective.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instituția intimată, instanța de control judiciar reține că potrivit art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani, termen ce curge de la data nașterii dreptului ( art. 7 din Decretul Lege nr. 167/1958 ), iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță la data de 27.04.2012, astfel că, pentru perioada cuprinsă între 18.07.2007 (data nașterii copilului ) și 26.04.2009, dreptul material la acțiune al reclamantei este prescris.
Este neîntemeiată afirmația recurentului în sensul că termenul de prescripție nu a început să curgă decât din momentul pronunțării Deciziei nr. 26/14.11.2011 a ICCJ-RIL prin care s-a statuat în legătură cu interpretarea art. 1 alin. 1 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, deoarece conform dispozițiilor art. 7 din Decretului Lege nr. 167/1958, termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii dreptului la îndemnizația pentru creșterea copilului, în speță de la data de 01.08.2007, când prin Decizia nr._/17.10.2007 emisă de DMSSF Bihor s-a aprobat acordarea îndemnizația pentru creșterea unui copil în cuantum de 600 lei. Exercitarea recursului în interesul legii urmărește să fixeze jurisprudența asupra problemelor de drept care au fost soluționate în mod diferit, în scopul de a se asigura o interpretare și aplicare uniformă a legii, cu efecte numai pentru viitor.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea de Apel Oradea, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, cu raportare la prevederile art. 3 și 7 din Decretul Lege nr. 167/1958, va respinge recursul declarat de recurentul V. I. ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecata in recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant V. I. cu domiciliul în T., Gurbeghiu, nr. 229, J. Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Bihor cu sediul în Oradea, .. 1 B, J. Bihor, împotriva sentinței nr.3243/CA/24.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 4.11.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: A. V. S. M. O. B. A. Cărăgin
Red.hot.jud. O.B.
Jud.fond C.O.
Dact.A.C.
2 exemplare/7.11.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4016/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3246/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
