Anulare act administrativ. Decizia nr. 4576/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4576/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 13962/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011
DECIZIA NR.4576/CA/2013 - R
Ședința publică din 6 decembrie 2013
PREȘEDINTE: O. B. - judecător
JUDECĂTOR: A. V.
JUDECĂTOR: S. C. M.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți C. C. și C. A. ambii domiciliați în Oradea, ., nr. 30, ., . în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. al Municipiului Oradea și Administrația I. Oradea ambii cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, J. Bihor, împotriva Sentinței nr.3144/CA/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 2.12.2013 când părțile prezente au pus concluzii, menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea la 6.12.2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.3144/CA/17.04.2013 Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanții C. C. și C. A. în contradictoriu cu pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI ORADEA și ADMINISTRAȚIA I. ORADEA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin HCL Oradea nr. 434/28.06.2011 pârâtul C. L. al Municipiului Oradea a hotărât aprobarea coridorului de expropriere a lucrării de utilitate publică de interes local „Realizare drum de acces din ., inclusiv pod peste pârâul P.”, precum și declanșarea procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică, a suprafeței de 692 mp teren, din care cota de 449/488 mp din nr. cadastral 4284 înscris în CF NDF 2866 Oradea aflat în proprietatea reclamantului C. C.. Prin aceeași hotărâre a fost aprobată și lista proprietarilor ale căror terenuri se află pe coridorul de expropriere, cotele de proprietate afectate de expropriere și valoarea individuală a despăgubirilor.
HCL Oradea nr. 434/2011 a fost ulterior modificată prin HCL Oradea nr. 837/22.12.2011, prin care, având în vedere că imobilul identificat cu nr. cadastral 4284 înscris în CF NDF 2866 Oradea este deținut în coproprietate de C. C. și soția sa C. A., s-a aprobat declanșarea procedurii de expropriere împotriva ambilor proprietari. A fost modificat și tabelul cu proprietarii imobilelor supuse exproprierii, anexa 1 la HCL Oradea, în sensul că la poziția 2 au fost trecuți ambii proprietari, respectiv ambii reclamanți C. C. și C. A., exproprierea având loc la o valoare a despăgubirii de 110.454 lei.
Ca urmare a adoptării acestei hotărâri, reclamantul C. C. a fost notificat cu privire la intenția de expropriere a terenului aflat în proprietatea acestuia, reclamantul primind notificarea la 02.11.2011(fila 40 dosar conex).
Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 numită prin dispoziția primarului Municipiului Oradea, prin hotărârea nr. 22/21.12.2011, a aprobat acordarea despăgubirilor pentru terenul în litigiu ambilor reclamanți, C. C. și C. A..
Ulterior, s-a emis de către pârâta Administrația I. Oradea, decizia de expropriere nr. 197/12.12.2011 prin care s-a decis exproprierea suprafeței de 449 mp de teren din nr. cadastral 4284 înscris în CF NDF 2866 Oradea, aflat în proprietatea comună a reclamanților, stabilindu-se o despăgubire de 110.454 lei.
Având în vedere că HCL Oradea nr. 434/28.06.2011 a fost modificată prin HCL Oradea nr. 837/22.12.2011, în sensul că s-a aprobat declanșarea procedurii de expropriere împotriva ambilor proprietari reclamanți, și nu doar împotriva reclamantului C. C., iar decizia de expropriere îi privește de asemenea pe ambii reclamanți, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiate susținerile reclamanților privind nulitatea procedurii de expropriere motivată de faptul desfășurării procedurii doar față de C. C., cu ignorarea deținerii imobilului în proprietate comună devălmașă.
În ceea ce privește al doilea motiv invocat de către reclamanți, respectiv faptul că terenul proprietate comună a acestora nu se află pe amplasamentul coridorului de expropriere, instanța a reținut următoarele:
Potrivit HCL Oradea nr. 279/14.04.2011 (fila 63), care a aprobat indicatorii tehnico – economici pentru obiectivul de investiție „Realizare drum de acces din ., inclusiv pod peste pârâul P.”, s-a aprobat realizarea de străzi de categoria a II – a cu o lungime totală de 1.140 m, conținând parte carosabilă și trotuare, dar și străzi de categoria a IV - a, cu o lungime totală de 160 m, cu parte carosabilă, pistă de biciclete, dar și spații de parcare cu un număr de 167 de locuri, precum și un pod peste pârâul P..
Conform art. 9 din OG nr. 43/1997, străzile de categoria a III-a – sunt străzi colectoare, care preiau fluxurile de trafic din zonele funcționale și le dirijează spre străzile de legătura sau magistrale, iar străzile de categoria a IV-a, precum . de folosința locală, care asigura accesul la locuințe și pentru servicii curente sau ocazionale, în zonele cu trafic foarte redus.
Din studiul de fezabilitate, instanța a constatat că investiția propusă constă în realizarea axei principale de circulație între cartierele Nufărul și S., realizarea podului peste pârâul P. și modernizarea a două străzi (Prieteniei și prelungire Erkel F.), după care realizarea de spații de parcare adiacente străzii Meiului, ce se află pe axa principală a investiției, executarea aleii Vavilov și modernizarea străzii L.. Instanța a reținut că . cu . axa principală a investiției.
Prin urmare, instanța a constatat că investiția propusă de către pârât nu constă în realizarea unui singur drum de acces Meiului – Seleușului, ci și modernizarea unor străzi limitrofe axei principale, inclusiv a străzii Vavilov, unde este situat imobilul reclamanților, și realizarea de parcări adiacente, pe terenul proprietatea reclamanților urmând a se executa o parcare de 45 de locuri, în spatele Bisericii Ortodoxe.
Prima instanță a reținut că, astfel cum rezultă și din expertiza topografică efectuată în cauză, imobilul cu nr. cadastral 4284 se află la 100 m distanță de noua stradă ce se amenajează într-o primă etapă, expertul referindu-se probabil la . se amenajează în prima etapă a investiției. Însă expertul nu a răspuns obiectivelor propuse, refuzând să identifice coridorul de expropriere propus de către pârât.
Faptul că imobilul reclamantului se află la o distanță de 100 m de . investiției, în primă etapă, nu are relevanță în cauză, întrucât și strada limitrofă imobilului – . investiției de modernizare, dar într-o etapă următoare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 255/2010, aceasta stabilește cadrul juridic pentru luarea măsurilor necesare executării, printre altele, a lucrărilor de construcție, reabilitare și modernizare a drumurilor de interes național, județean și local, aceste lucrări fiind declarate de utilitate publică, prin efectul legii (art. 2 alin. 1 lit. a). De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 3, coridorul de expropriere este stabilit în baza studiilor de fezabilitate în varianta finală sau a documentațiilor de urbanism ori a documentațiilor topocadastrale și este aprobat o dată cu indicatorii tehnico economici, cu documentația de urbanism sau cu documentația topo cadastrală, incluzând și lista imobilelor ce urmează a fi expropriate.
Noțiunea de drum este definită de art. 2 din OG nr. 43/1997, astfel, drumurile sunt cai de comunicație terestră special amenajate pentru circulația vehiculelor și pietonilor. Același act normativ prevede că fac parte integrantă din drum: ampriza și zonele de siguranță, podurile, podețele, viaductele, pasajele denivelate, zonele de sub pasajele rutiere, tunelurile, construcțiile de apărare și consolidare, trotuarele, pistele pentru cicliști, locurile de parcare, oprire și staționare, bretelele de acces, indicatoarele de semnalizare rutieră și alte dotări pentru siguranța circulației, spațiile de serviciu sau control, spațiile cuprinse în triunghiul de vizibilitate din intersecții, spațiile cuprinse între autostradă și/sau drum și bretelele de acces, terenurile și plantațiile din zona drumului, mai puțin zonele de protecție.
Prin urmare, din interpretarea coroborată a celor două acte normative, a rezultat că procedura de expropriere specială reglementată prin Legea nr. 255/2010 este aplicabilă lucrărilor de modernizare a drumurilor de interes local, lucrări ce cuprind nu doar calea de comunicație propriu - zisă (partea carosabilă), ci și locurile de parcare, întrucât acestea sunt incluse în noțiunea de drum.
Având în vedere starea de fapt reținută, instanța a constatat că . reclamanților, este supusă lucrărilor de modernizare, conform înscrisurilor de la dosar, . drum de interes local, iar lucrările de modernizare cuprind și realizarea unei parcări, în parte, situată pe terenul reclamanților, respectiv pe cota de 449/488 mp din nr. cadastral 4284 înscris în CF NDF 2866 Oradea.
În consecință, instanța a apreciat că pentru efectuarea lucrării de modernizare a . într-o etapă secundă și oarecum adiacentă axei principale, este aplicabilă procedura de expropriere astfel cum este reglementată de Legea nr. 255/2010.
Nu a fost reținute argumentele reclamanților în sensul că obiectivul de investiție vizează realizarea unei parcări ce deservește un cult religios astfel că exproprierea trebuia să urmeze regulile de drept comun cuprinse în Legea nr. 33/1994, întrucât investiția nu poate fi analizată trunchiat, ci în ansamblul ei, fiind o lucrare amplă, de utilitate publică, ce cuprinde construcția și modernizarea mai multor drumuri de interes local, drumuri ce presupun și locuri de parcare, fără ca legea să facă distincție între parcările liniare situate de-a lungul părții carosabile și parcările precum cea din speță. Tocmai existența unor lăcașuri de cult în zonă ce generează un aflux crescut de autoturisme, pe perioada slujbelor religioase, determină un interes public în asigurarea condițiilor de siguranță a traficului rutier în zonă și asigurarea spațiului necesar unui asemenea trafic.
Instanța a apreciat că sunt neîntemeiate, fără a fi susținute de probele din dosar, argumentele reclamanților în sensul existenței unei distanțe considerabile între drumul realizat și parcare, întrucât, astfel cum am arătat, parcarea este adiacentă străzii Vavilov, stradă a cărei modernizare face parte din obiectivul de investiție.
Instanța a mai reținut că legalitatea deciziei de expropriere poate fi analizată în temeiul Legii nr. 554/2004, în condițiile în care ea este un act subsecvent HCL Oradea nr. 434/2011, act administrativ supus controlului judecătoresc în condițiile Legii contenciosului administrativ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, constatând că în mod legal s-a procedat la exproprierea reclamanților potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 255/2010, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de aceștia atât împotriva HCL Oradea nr. 434/2011, cât și împotriva Deciziei de expropriere nr. 197/12.12.2011.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs recurenții reclamanți C. C. și C. A. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, recurenții au susținut, în esență, că prin hotărârea atacată se aprobă coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes local: „ Realizare drum de acces din ., inclusiv pod peste pârâul P.", arătându-se că terenul cu nr. cadastral 4284 din CF NDF 2866 Oradea se află pe amplasamentul coridorului de expropriere pentru această lucrare.
Conform susținerilor recurenților, terenul proprietatea comună a acestora nu se afla pe amplasamentul coridorului de expropriere ci la o distanță considerabilă, de aproximativ 100 m, de coridorul de expropriere. Arată recurenții că din întreaga documentație depusă la dosar de pârât rezultă că terenul recurenților este expropriat pentru realizarea unei parcări, identificate pe planșe și în studiu ca fiind parcarea nr.3, care urmează a deservi Biserica Ortodoxă din cartierul Nufărul. Consideră ca pentru realizarea unui obiectiv de investiție reprezentând o parcare care deservește un cult religios, nicidecum comunitatea locala în ansamblul ei, nu poate fi aplicata Legea 255/2010 iar a se expropria un teren în vederea construirii unei parcări ce va deservi un cult religios, pe durata slujbelor, este contrar spiritului Legii 255/2010, care reglementează aceasta procedura simplificata de expropriere, aplicabila lucrărilor de infrastructura. Pe de altă parte, o asemenea investiție nu este de utilitate publică, neservind comunității locale în ansamblul ei, ci servind o comunitate religioasă, respectiv un interes privat, nu public.
Pe de altă parte, susțin recurenții, interpretarea conform căreia parcarea face parte din drum este forțată în speță, întrucât aceasta parcare ce se intenționează a se construi nu este alipită drumului ce se realizează.
Având în vedere prevederile art. 8 alin 1 și art. 18 alin.4 lit.e din Legea nr. 554/2004, solicită recurenții ca pe lângă admiterea capătului de cerere privind anularea HCL 359/2011, solicită ca instanța să se pronunțe și asupra cererii de despăgubiri, întrucât vătămarea produsa prin adoptarea HCL 359/2011 este uriașa.
Solicită recurenții a se observa că în urma studierii temeinice a studiului de fezabilitate depus la dosar, precum și a schițelor anexe acestuia, faptul ca . pe ambele laturi ale străzii Meiului, atât dreapta cat și stânga acesteia, fără a exista o continuitate foarte clara intre cele doua porțiuni ale străzii Vavilov. În aceste condiții, . a se executa în etapa următoare a proiectului, nu este în realitate ., regăsindu-se exact pe partea opusa a străzii Meiului, pe malul Petei.
Apreciază recurenții că instanța de fond, nu a studiat în mod temeinic înscrisurile de la dosar, respectiv studiul de fezabilitate și raportul de expertiza, întrucât doar așa se explica motivarea instanței de fond cu privire la modernizarea într-o etapă ulterioară a străzii limitrofe parcării de 45 de locuri ce se executa pe terenul recurenților.
Pe de alta parte, apreciază recurenții, interpretarea conform căreia parcarea de 45 de locuri, în înțelesul OG 43/1997 face parte integrantă din drumul care se executa la o distanta de peste 100 m, este forțată.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile Legii 554/2004, Legea 255/2010, art. 3041 C.proc.civ.
Intimații legal citați prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică si legală a hotărârii recurate.
În motivare intimații arată că, în ceea ce privește legalitatea hotărârii atacate, prin raportare la actul normativ în temeiul căruia s-a declanșat procedura exproprierii, cât și în privința justificării utilității publice a investiției aprobate prin hotărârea atacată, analiza coroborată a înscrisurilor existente la dosarul cauzei relevă atât aplicabilitatea în speță a prevederilor Legii nr. 255/2010 cât și calificarea lucrării ca fiind "de utilitate publică" prin lege, cu consecința excluderii controlului contencios al declarației de utilitate publică.
După cum se poate observa din cuprinsul hotărârii atacate și al studiului de fezabilitate aflat la dosarul cauzei, obiectivul de investiție pentru realizarea căruia s-a demarat procedura exproprierii, vizează crearea / modernizarea de căi de acces / drumuri / intersecții de drumuri, precum și crearea de noi locuri de parcare.
În conformitate eu art.3 lit.a din O.G. nr. 43/1997, coroborat cu art.8 alin.1 lit.c și art.9 din același act normativ, noțiunea de drum public include drumurile de interes local, din care fac parte și străzile.
De asemenea, potrivit art.2 din O.G. nr. 43/1997, din noțiunea de drum fac parte integrantă "ampriza și zonele de siguranță, podurile, podețele, viaductele, pasajele denivelate, zonele de sub pasajele rutiere, tunelurile, construcțiile de apărare și consolidare, trotuarele, pistele pentru cicliști, locurile de parcare, oprire și staționare, bretelele de acces, indicatoarele de semnalizare rutieră și alte dotări pentru siguranța circulației, spațiile de serviciu sau control, spațiile cuprinse în triunghiul de vizibilitate din intersecții, spațiile cuprinse între autostradă și/sau drum și bretelele de acces, terenurile și plantațiile din zona drumului, mai puțin zonele de protecție".
Prin urmare, în accepțiunea normei citate, în condițiile în care noțiunea de drum include și parcările, apreciem ca fiind evident faptul că spațiilor destinate parcării autovehiculelor le este aplicabil regimul juridic al drumurilor, instituit prin O.G. nr. 43/1997, indiferent de amplasamentul parcării în raport cu vreo stradă, actul normativ nefăcând astfel de distincții.
Obiectivul de investiții la care se referă hotărârea contestată se încadrează în categoria lucrărilor de construcție, reabilitare și modernizare de drumuri de interes local, declarate, prin art.2 alin.1 lit.a din Legea nr. 255/2010, ca fiind de utilitate publică.
Având în vedere textul părții introductive a art.2 alin.1 din Legea nr. 255/2010, în redactarea succesivă a acestuia, în condițiile în care lucrarea face parte din cele enumerate de articolul de lege menționat, utilitatea publică este declarată prin lege și nu poate face obiectul controlului judecătoresc.
Intimații susțin, în esență că prevederile Legii nr. 255/2010 sunt aplicabile în speță, raportat la felul lucrării pentru realizarea căreia s-a impus exproprierea unei părți din proprietatea recurenților, fără a avea relevanță mărimea colectivității pe care urmează să o deservească lucrarea. Mai mult, după cum în mod corect a reținut și prima instanță, existența unor lăcașuri de cult în zonă, generând un aflux crescut de autoturisme, pe perioada slujbelor religioase, "determină un interes public în asigurarea condițiilor de siguranță a traficului rutier în zonă și asigurarea spațiului necesar unui asemenea trafic".
Referitor la criticile recurenților potrivit cărora terenul în litigiu nu s-ar afla în amplasamentul coridorului de expropriere, intimații susțin, în esență, că din memoriul justificativ și studiul de fezabilitatea rezultă că această susținere este nefondată.
În ceea ce privește petitul referitor la daunele morale solicitate, intimații învederează instanței, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile acordării de daune morale, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, soluția primei instanțe de respingere în totalitate a acțiunii, fiind temeinică și legală.
În drept, recurenții au invocat art. 115, art. 308 C.proc.civ. 1865, Legea nr. 255/2010, H.G. nr. 53/19.01.2011, O.G. 43/1997.
Părțile au depus la dosar concluzii scrise, reiterând, în esență, susținerile din cererea de recurs respectiv din întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă de la 1865, aplicabil în speță în temeiul art. 3 din Legea 76/2012, instanța constată următoarele:
Prin H.C.L. Oradea nr. 434/28.06.2011 intimatul C. L. al Municipiului Oradea a hotărât aprobarea coridorului de expropriere a lucrării de utilitate publică de interes local „Realizare drum de acces din ., inclusiv pod peste pârâul P.”, precum și declanșarea procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică, a suprafeței de 692 mp teren, din care cota de 449/488 mp din nr. cadastral 4284 înscris în CF NDF 2866 Oradea aflat în proprietatea recurentului C. C.. Prin aceeași hotărâre, a fost aprobată și lista proprietarilor ale căror terenuri se află pe coridorul de expropriere, cotele de proprietate afectate de expropriere și valoarea individuală a despăgubirilor.
HCL Oradea nr. 434/2011 a fost ulterior modificată prin HCL Oradea nr. 837/22.12.2011, prin care, având în vedere că imobilul identificat cu nr. cadastral 4284 înscris în CF NDF 2866 Oradea este deținut în coproprietate de C. C. și soția sa C. A., s-a aprobat declanșarea procedurii de expropriere împotriva ambilor proprietari. A fost modificat și tabelul cu proprietarii imobilelor supuse exproprierii, anexa 1 la HCL Oradea, în sensul că la poziția 2 au fost trecuți ambii proprietari, respectiv ambii reclamanți C. C. și C. A., exproprierea având loc la o valoare a despăgubirii de 110.454 lei.
Ca urmare a adoptării acestei hotărâri, recurentul C. C. a fost notificat cu privire la intenția de expropriere a terenului aflat în proprietatea acestuia. Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 numită prin dispoziția primarului Municipiului Oradea, prin hotărârea nr. 22/21.12.2011, a aprobat acordarea despăgubirilor pentru terenul în litigiu ambilor recurenți, C. C. și C. A..
Ulterior, s-a emis de către intimata Administrația I. Oradea, decizia de expropriere nr. 197/12.12.2011 prin care s-a decis exproprierea suprafeței de 449 mp de teren din nr. cadastral 4284 înscris în CF NDF 2866 Oradea, aflat în proprietatea comună a recurenților, stabilindu-se o despăgubire de 110.454 lei.
Curtea de apel constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Astfel, instanța de recurs reține că în mod corect a statuat instanța de fond că art. 1 din Legea nr. 255/2010 stabilește cadrul juridic pentru luarea măsurilor necesare executării lucrărilor de construcție, reabilitare și modernizare a drumurilor de interes național, județean și local, aceste lucrări fiind declarate de utilitate publică, prin efectul legii.
Prin urmare, în măsura în care se realizează o lucrare de construcție, reabilitare și modernizare a unui drum de interes național, județean și local o astfel de lucrare este de utilitate publică prin efectul legii instanțele judecătorești nemaiputând analiza utilitatea publică a unor astfel de lucrări deoarece în caz contrar s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești. Pe cale de consecință, susținerile recurenților privind lipsa caracterului de utilitate publică al lucrărilor preconizate în realizarea proiectului „Realizare drum de acces din ., inclusiv pod peste pârâul P.” sunt nefondate în măsura în care lucrările preconizate se încadrează în lista de lucrări prevăzute de lege și ele privesc un drum public.
Pentru a se stabili dacă lucrările pentru a căror realizare se impune exproprierea terenului recurenților îndeplinesc condițiile menționate anterior, instanța de control judiciar reține că trebuie pornit de la prevederile art. 5 din O.G. 43/1997 care statuează că „din punct de vedere funcțional și administrativ-teritorial, în ordinea importanței, drumurile publice se împart în următoarele categorii:
a) drumuri de interes național;
b) drumuri de interes județean;
c) drumuri de interes local.”
Articolul 8 din același act normativ stabilește că drumurile de interes local aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se află și pot fi clasificate ca: drumuri comunale, drumuri vicinale și străzi.
Conform art. 9 din OG nr. 43/1997 străzile de categoria a IV-a, sunt străzi de folosința locală, care asigură accesul la locuințe și pentru servicii curente sau ocazionale, în zonele cu trafic foarte redus.
Prin urmare, .. Oradea, unde se află situat terenul a cărui expropriere se dorește, intră în grupa drumurilor de interes local fiind o stradă de categoria a IV-a respectiv o stradă de folosință locală care asigură accesul la locuințe și pentru servicii curente sau ocazionale, în zonele cu trafic foarte redus.
Potrivit art. 2 alin. 3 din același act normativ, „fac parte integrantă din drum: ampriza și zonele de siguranță, podurile, podețele, viaductele, pasajele denivelate, zonele de sub pasajele rutiere, tunelurile, construcțiile de apărare și consolidare, trotuarele, pistele pentru cicliști, locurile de parcare, oprire și staționare, bretelele de acces, indicatoarele de semnalizare rutieră și alte dotări pentru siguranța circulației, spațiile de serviciu sau control, spațiile cuprinse în triunghiul de vizibilitate din intersecții, spațiile cuprinse între autostradă și/sau drum și bretelele de acces, terenurile și plantațiile din zona drumului, mai puțin zonele de protecție.”
Din interpretarea sistematică a prevederilor legale menționate rezultă că și locurile de parcare adiacente unui drum fac parte integrantă din drum. Prin urmare, se impune concluzia că o lucrare de construcție a unor locuri de parcare aferente unui drum public de interes local constând într-o stradă de interes local reprezintă o lucrare privind drumul.
Pe de altă parte, fiind vorba despre un drum existent, efectuarea unei lucrări de construcție a unor locuri de parcare adiacente respectivului drum intră în sfera de aplicare a sintagmei „lucrări de modernizare a drumurilor” la care face referire art. 2 alin. 1 lit. a din Legii nr. 255/2010.
Din înscrisurile de la dosar rezultă că locurile de parcare ce se intenționează a fi construite sunt adiacente străzii Vavilov. O astfel de lucrare, în sine, fără a mai avea relevanță alte aspecte, se încadrează astfel în categoria lucrărilor de modernizare a unui drum de interes public local și justifică aplicarea prevederilor Legii 255/2010 și nu a Legii 33/1994.
Curtea reține că sunt fără relevanță, față de aspectele menționate, anterior susținerile recurenților privind distanța terenului a cărui expropriere se dorește de axa principală a drumului care urmează a fi construit. Sub acest aspect, instanța de recurs reține, pe lângă cele arătate anterior, că autoritățile publice au posibilitatea, și este chiar recomandabil, să elaboreze proiecte de investiții care să privească dezvoltarea urbană a unor zone cuprinzând mai multe străzi, cum este cazul din speță, nefiind ținute ca în cadrul unui astfel de proiect să se limiteze la o singură stradă. Cu alte cuvinte, este legal ca autoritățile publice au cuprins în același proiect de investiție și realizarea legăturii dintre străzile Nufărului și Seleușului din mun. Oradea precum și modernizarea unui drum situat în imediata apropiere a acestor străzi, respectiv a străzii Vavilov prin construirea unor locuri de parcare.
Așa cum s-a arătat anterior, construirea unor locuri de parcare lângă un drum existent reprezintă în sine o lucrare de modernizare a drumului respectiv fiind fără relevanță dacă se modernizează în vreun fel drumul propriu-zis sau nu. Așadar, nu pot fi avute în vedere susținerile recurenților conform cărora . modernizează. Pe de altă parte, chiar și prelungirea acestei străzi prin construirea viitoarei alei cu același nume ar intra în sfera noțiunii de modernizare drum.
Față de caracterul de utilitate publică al lucrărilor de modernizare a unui drum de interes local, caracter instituit prin prevederile legii, nu pot fi reținute susținerile recurenților privind lipsa acestui caracter dat fiind că parcarea ar folosi unui lăcaș de cult sau unui supermarket. De altfel, așa cum corect susțin intimații, acest fapt nu ar implica folosința exclusivă a parcării de către aceste entități.
Pe de altă parte, nu sunt de natură a atrage nelegalitatea actelor administrative atacate nici argumentele recurenților privind faptul că se intenționează construirea, ulterior realizării locurilor de parcare, a unui supermarket în zonă care ar avea nevoie de parcare pentru acces. Un astfel de proiect privește destinația ulterioară a parcării, care nu este incompatibilă cu destinația sa inițială tocmai datorită caracterului său public, și ține de marja de apreciere proprie a autorităților publice. Prin urmare, de vreme ce parcarea pentru care se expropriază terenul recurenților reprezintă o lucrare care intră în sfera de aplicare a Legii 255/2010 este fără relevanță asupra legalității exproprierii faptul că această parcare ar urma să fie folosită ulterior atât pentru destinația sa proprie inițială cât și cu o destinație secundară, respectiv aceea de cale de acces spre o unitate privată.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că toate motivele de recurs susținute de recurenți apar ca nefondate, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Instanța va lua act că nu s –au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți C. C. și C. A. ambii domiciliați în Oradea, ., nr. 30, ., . în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. al Municipiului Oradea și Administrația I. Oradea ambii cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, J. Bihor, împotriva Sentinței nr.3144/CA/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 6.12.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: O. B. A. V. S. C. M. A. Cărăgin
Red.hot.jud. A.V.
Jud.fond C.O.
Dact.A.C.
2 exemplare/9.12.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 710/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2019/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
