Anulare act administrativ. Decizia nr. 2657/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2657/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 13183/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011
DECIZIA NR.2657/CA/2013 - R
Ședința publică din 10 iunie 2013
PREȘEDINTE: G. C. - judecător
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți S. C. F., Foaliș M., F. F. C., C. D., P. S. D., H. G. C., A. P., P. O. M., C. F. V., B. I. C., B. M., M. M. toți cu domiciliul ales la C.. Av. N. N. în Oradea, .. 7, J. Bihor în contradictoriu intimatul pârât I. JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ BIHOR cu sediul în Oradea, Calea A., nr.2-4, J. Bihor, împotriva Sentinței nr.5828/CA/8.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 3.06.2013 când părțile prezente au pus concluzii, menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea la 10.06.2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.5828/CA/8.11.2012 Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții S. C. F., FOALIȘ M. D., F. F. C., C. D. E., P. S. D., H. G. C., A. P., P. O. M., C. F. V., B. I. C., B. M. G., M. M., toți cu domiciliul ales în Oradea, .. 7, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtul I. JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 2-4, județul Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1/652/30.06.2011 a fost aprobată organigrama și numărul de posturi repartizate structurilor Poliției de Frontieră, fiind emisă ulterior Dispoziția I.G.P.F.R. nr._/01.07.2011 pentru aprobarea statului de organizare al I.J.P.F. Bihor, intrat în vigoare la data 06.07.2011.
Prin compararea statelor de organizare, cel valabil până la data de 06.07.2011 și cel intrat în vigoare la această dată, s-a constatat faptul că în cadrul Compartimentului Ture Serviciu al Sectorului Poliției de Frontieră B., dintr-un total de 152 funcții de agent au fost radiate un număr de 40 de funcții, rămânând un număr de 112 funcții. Din totalul de 112 funcții de agent, 5 funcții au fost acordate personalului care nu a putut fi afectat de măsurile de reorganizare conform Dispoziției Inspectorului General nr._/14.07.2011, fiind scoase la concurs un număr de 107 funcții la care au participat 142 de agenți.
Urmare a faptului că prin noul stat de organizare au fost reduse numărul posturilor de natura celor ocupate de reclamanți în cadrul compartimentului din care aceștia au făcut parte, la data de 06.07.2011 au fost puși la dispoziția unității pe o perioadă de 3 luni, până la data de 06.10.2011, în conformitate cu prevederile art. 22 alin 8 din Legea nr. 360/2002, precum și a Dispoziției I.G.P.F.R. nr._/04.07.2011
Deoarece în urma desfășurării examenelor de departajare în vederea numirii într-o funcție similară celei ocupate de către reclamanți până la data de 06.07.2011, examene organizate pe perioada punerii la dispoziție în conformitate cu prevederile O.M.A.I. nr. 129/2011, aceștia nu au fost declarați admiși și nici cu ocazia desfășurării examenelor pentru ocuparea funcțiilor vacante organizate în această perioadă, la data de 07.10.2011 le-au încetat raporturile de serviciu cu instituția pârâtă, iar reclamantului B. I. i-au încetat raporturile de serviciu la data de 13.10.2011 datorită faptului că la data împlinirii termenului de punere la dispoziție, acesta se afla în concediu medical.
Astfel, conform dispozițiilor șefului I.J.P.F. Bihor a căror anulare se solicită, raporturile de serviciu ale reclamanților au încetat avându-se la bază prevederile art 69 alin 1 lit j din Legea nr.360/2002, privind statutul polițistului.
Reclamanții au contestat, prin plângeri prealabile, dispozițiile prin care au fost eliberați din funcție, plângerile acestora fiind soluționate nefavorabil.
Referitor la susținerea reclamanților în ceea ce privește faptul că punerea la dispoziție nu echivalează cu acordarea dreptului la preaviz, fiind vorba de două instituții juridice diferite, instanța a reținut că ambele instituții produc aceleași efecte juridice, deosebirea fiind doar în ceea ce privește categoriilor de personal cărora li se aplica și perioada de acordare.
Astfel, personalului civil i se acorda perioada de preaviz stabilită conform codului muncii (cel puțin 20 de zile conform art. 75 alin 1 din Legea nr.53/2003), funcționarilor publici li se acorda perioada de preaviz stabilită conform prevederilor Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici (de 30 de zile conform art. 99 alin 3 din lege), iar polițiștilor (funcționari publici cu statut special) cărora urmează să le înceteze raporturile de serviciu ca urmare a reorganizării instituționale, beneficiază de perioada de punere la dispoziție stabilită conform prevederilor art. 22 alin 8 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, respectiv de cel mult 3 luni, fiind echivalentă dreptul de preaviz.
Așadar, reclamanții din prezenta cauză au beneficiat de mai multe zile de preaviz decât personalul civil sau funcționarii publici, dat fiind statutul special de care beneficiază. De asemenea, dat fiind statul special de care beneficiază polițiștii, aceștia au dreptul de a participa pe perioada punerii la dispoziției pentru ocuparea funcțiilor vacante existente la nivelul instituției din care fac parte, ori în cadrul altei instituții din subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
Prin urmare, a fost respinsă apărarea reclamanților grefată pe lipsa preavizului, conform principiului "specialia generalibus derogant": polițiștilor li se aplică cu prioritate prevederile legii speciale, respectiv ale Legii nr. 360/2002, în detrimentul prevederilor legii generale, anume L.188/1999.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nulitate invocat, anume că în cuprinsul dispoziției nu s-a indicat instanța competentă sau autoritatea căreia i se adresează plângerea prealabilă, simpla trimitere la prevederile Legii nr.554/2004 nefiind suficientă, instanța a reținut că aceste motiv nu este în măsură să atragă nulitatea actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut sancțiunea nulității exprese în situația unei astfel de omisiuni, iar pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 105 al. 2C.pr.civ., „ actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.”
Ori, reclamanții ar fi suferit o vătămare, in condițiile în care ar fi dovedit că datorită omisiunii de care fac vorbire, au fost împiedicați să formuleze plângerea prealabilă ori cererea de chemare în judecată, ceea ce nu este cazul.
In concluzie, atâta timp cât instituția pârâtă a făcut trimitere la prevederile Legii nr. 554/2004 cu privire la modalitatea de a contesta actul administrativ, iar reclamanții au parcurs procedura prealabilă în termenul prevăzut de lege, ulterior adresându-se instanței, motivul de nulitate invocat nu există.
Cu privire la motivele 3 și 4 de nulitate invocate, constând în faptul că Ordinul M.A.I nr. 600/2005, nr.I/652/30.06.2011 și Dispoziția I.G.P.F. nr._/01.07.2011 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, instanța reține că în conformitate cu prevederile Cap 3, art 27, alin 3 din H.G. nr.555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, daca legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
De asemenea, potrivit prevederilor Cap III, art 28, alin 3 din H.G. nr.50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică si siguranță națională.
Ori, la data emiterii O.M.A.I nr. 600/2005, respectiv data de 15.04.2005, nu erau supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Ulterior, la data de 07.07.2007, odată cu . Legii nr. 194/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, a fost instituită obligativitatea publicării în Monitorul Oficial al României, a ordinelor, instrucțiunilor și altor acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, cu excepția celor clasificate sau cu caracter individual ( a se vedea și art. 58 din H.G. nr. 1.226 din 10 octombrie 2007).
Totodată, din interpretare sistematică a dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative,republicată, obligativitatea publicării în M.O. privește doar actele normative, acestea cuprinzând reglementări formulate abstract, cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau situații care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie.
Referitor la susținerea reclamanților în ceea ce privește faptul că O.M.A.I. nr. 1/652/30.06.2011 privind reorganizarea structurilor subordonate nemijlocit I.G.P.F.R, inspectoratelor județene ale P.F.R. și desființarea „Școlii de formare inițială și continuă a personalului P.F. -C." și Dispoziția I.G.P.F.R nr._/ 01.07.2011 privind aprobarea statului de organizare al LJ.P.F. Bihor, nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, așa cum prevăd textele normative, instanța reține că atât ordinul ministrului cât și dispoziția inspectorului general la care reclamanții fac referire sunt clasificate la nivel SECRET sau conțin anexe clasificate cu nivel de secretizare SECRET, astfel fiind exceptate de la obligativitatea publicării în Monitorul Oficial, potrivit prevederilor art 11 alin 2 lit b din Legea nr.24/2000, actualizată, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
Prin obiectul reglementării lor, aceste ordine și dispoziții nu conțin reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu adresate unor persoane nedeterminate, ci cuprind reglementări ce se adresează exclusiv persoanelor ce sunt încadrate în structura I.G.P.F.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că referitor la aceste acte administrative sunt incidente prevederile art. 11, alin.2,lit b din Legea 24/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial, al României, actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate."
Referitor la susținerea reclamanților în ceea ce privește încălcarea prevederilor O.G. nr.137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, instanța reține că aceasta nu este întemeiată, reclamanții nedovedind că au fost discriminați în raport de alți polițiști care au fost supuși procedurii examenului de departajare și care au fost declarați admiși în urma acestuia.
Astfel, s-a reținut că pentru respectarea drepturilor și libertăților tuturor polițiștilor puși la dispoziție, acordarea egalității de șanse și de tratament, implicit pentru combaterea discriminării, a fost emis O.M.A.I. nr. 129/2011 pentru aprobarea Procedurii-cadru privind organizarea si desfășurarea examenului pentru departajare in vederea numirii in funcție a personalului ca urmare a aplicării masurilor de reorganizare instituționala la nivelul Ministerului Administrației si Internelor.
Fiecare dintre polițiștii supuși măsurilor de reorganizare au avut egalitate de șanse în ocuparea unui post în noul stat de organizare, de natura celui ocupat până la data reorganizării unității și nu în mod discriminatoriu.
De asemenea, ulterior desfășurării examenelor de departajare în vederea numirii într-o funcție similară de natura celei ocupate de reclamanți până la data reorganizării, instituția pârâtă a procedat la organizarea unor examene în vederea ocupării funcțiilor vacante existente la nivelul instituției, în conformitate cu prevederile O.M.A.I. nr.665/2008 (răspunsul la interogatoriu, întrebarea 9), astfel fiecare având posibilitatea de a ocupa o funcție în cadrul unității pârâte.
Cu privire la temeinicia actelor administrative contestate, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 69 alin 1 lit j Legea nr. 360/2002, încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenta de acordare a gradelor profesionale și are loc când, în urma reorganizării activității Ministerului Administrației și Internelor sau a unei unități de poliție ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de polițistul respectiv, nu sunt posibilități pentru ca acesta sa fie încadrat într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități.
Totodată, potrivit art 3 din H.G. nr. 416/2007 "Ministrul Administrației și Internelor stabilește structura organizatorică a unităților proprii ministerului și poate înființa, disloca și desființa și alte unități, institute, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate."
În cazul reclamanților, încetarea raporturilor de serviciu a survenit ca urmare a măsurilor de reorganizare instituțională, demarate la începutul semestrului II al anului 2011 prin Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe 2011, având drept scop încadrarea unităților în limitele fondurilor bugetare aprobate Ministerului Administrației și Internelor.
În acest scop Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul I/652/30.06.2011prin care a fost aprobată organigrama și numărul de posturi repartizate structurilor Poliției de Frontieră, în temeiul căruia a fost emisă ulterior Dispoziția IGPFR nr._/01.07.2011.
În condițiile în care reclamanții nu au făcut dovada anulării acestor două acte administrative, este lipsită de relevanță orice apărare în sensul că, în realitate, nu a avut loc o reducere a cheltuielilor bugetare cu personalul, dispozițiile de încetare a raporturilor de serviciu fiind emise în considerarea celor două acte administrative.
Potrivit răspunsurilor date la interogatoriu date de autoritatea pârâtă, urmare a procesului de restructurare – reducere a posturilor – atribuțiile Poliției de Frontieră nu au fost modificate, acestea rămânând aceleași, astfel cum au fost stabilite prin OUG nr.104/2001 aprobată prin L.81/2002 și OUG 105/2001 aprobată prin L.243/2001, ceea ce înseamnă că aceleași atribuții sunt în continuare îndeplinite cu un număr de personal mai mic decât cel din trimestrul III al anului 2011.
Plecând de la această premisă, instanța a reținut că activitatea de reorganizare instituțională nu s-a desfășurat în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și ale O.M.A.I. nr. 300/2004, invocate de reclamanți, ci în conformitate cu prevederile Legii nr. 360/2002, așa cum a fost modificată prin Legea nr.133/2011, ale O.M.A.I. nr. 129/2011 și ale O.M.A.I nr. 1/652 din 30.06.2011 privind reorganizarea structurilor subordonate nemijlocit I. G.P.F.
Prin urmare, sunt neîntemeiate apărările reclamanților privind obligativitatea obținerii avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, lipsa consultării organizațiilor sindicale precum și a analizei posturilor care se desființează și a personalului ce urmează a fi supus reorganizării. Cu privire la acest din urmă aspect, instanța reține, din cuprinsul înscrisului „extras din procesul-verbal nr. S/575/2011”, că în vederea punerii în executare a adresei IGPF nr. s/_ din 14.04.2011, prin care pârâta a fost informată că IJPF Bihor va fi finanțat pentru 488 posturi, s-a constituit o comisie care a analizat fiecare structură și a stabilit pentru fiecare personalul cu care va fi încadrată(fila 54 vol II).
Referitor la existența posturilor vacante, s-a reținut că potrivit dispozițiilor O.M.A.I. nr. I/S/602/04.11.2011, toate posturile devenite vacante până la data de 01.01.2012 aflate în finanțare din statele de organizare ale structurilor M.A.I s-au retras și au constituit o rezervă a ministrului în vederea încadrării absolvenților promoției 2011. Astfel, pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 100 al.5 din L.188/1999 invocată de reclamanți este neavenită, în condițiile în care nu s-a făcut dovada înființării unor posturi similare celor desființate.
Lipsa programelor de reconversie profesională nu poate fi imputată autorității pârâte, aceasta neavând atribuții de legiferare.
Referitor la susținerea reclamanților în ceea ce privește faptul că organizarea concursului s-a făcut cu încălcarea Metodologiei stabilite de către O.M.A.I. nr.129/2011 instanța reține, examinând anunțul de participare la examenul de departajare nr._/08.07.2011; programul desfășurării examenului de departajare; metodologie de apreciere a probei de examen nr._/27.07.2011; rapoartele de participare la concurs; test de verificare-varianta A, formulare de răspuns; grila de corectare-varianta A; proces-verbal referitor la examenul de departajare desfășurat în vederea numirii în funcție a agenților de poliție din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră B. - C. Ture Serviciu nr._/29.07.2011; anunț centralizator cu rezultatele obținute -anexa la P.V. nr._/29.07.2011; borderou centralizator -Anexa la_/29.07.2011; anunț cu privire la rezultatele de egalitate obținute la examenul de departajare nr._/01.08.2011; test de departajare(baraj)-varianta A; formulare de răspuns; grila de corectare-varianta A; proces-verbal referitor la examenul de departajare(baraj) nr._/03.08.2011; anunț centralizator cu rezultatele finale obținute anexa la P. V. nr._/03.08.2011; borderou centralizator -Anexa la_/03.08.2011; proces-verbal de soluționare a contestațiilor nr._/31.07.2011(file 56-116), că au fost respectate prevederile pct.9.3 din O.M.A.I nr.129/2011.
În plus, reclamanții nu au făcut dovada că ei personal sau reprezentanții organizațiilor profesionale desemnați ca observatori la activitatea de examinare au avut de ridicat probleme ori de făcut obiecțiuni referitoare la modul de desfășurare a examenelor sau cu privire la activitățile organizatorice derulate de către membri comisiei constituite în acest sens, respectiv secretarul acesteia.
În concluzie, neexistând nici un motiv de nelegalitate ori de netemeinicie a actelor administrative contestate, instanța va respinge, ca nefundat acest prim capăt de cerere al reclamanților.
În virtutea principiului accesorium sequitur principalae, dată fiind soluția de respingere a capătului principal din petit, instanța va respinge și solicitarea reclamanților privind reîncadrarea pe postul/funcția deținut/ă precum și plata drepturilor salariale de la data încetării raporturilor de muncă și până la data reîncadrării.
Cât privește capătul de cerere privind plata daunelor în valoare de 10.000 lei, motivate pe considerentul că au contractat credite bancare pe perioada în care avea raporturi de serviciu cu LJ.P.F. Bihor, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unui raport de cauzalitate între pretinsul prejudiciu moral suferit de reclamanți și autoritatea pârâtă, fiecare dintre reclamanți, în momentul contractării creditelor, asumându-și riscul cu privire la plata acestora.
Împotriva acestei sentinței, au declarat recurs recurenții reclamanți S. C. F., Foaliș M., F. F. C., C. D., P. S. D., H. G. C., A. P., P. O. M., C. F. V., B. I. C., B. M., M. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, reîncadrarea pe postul/funcția deținută anterior de către recurenți și plata tuturor drepturilor salariale de la data încetării raporturilor de muncă și pană la data reintegrării efective, actualizate conform dispozițiilor legale cu indicele de inflație. Plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune pentru fiecare reclamant. Plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat în sumă de 252,3 lei pentru fiecare reclamant.
Consideră recurenții că în soluționarea recursului, instanța trebuie să aibă ca și puncte de plecare două aspecte și anume faptul că este vorba despre reorganizarea IGPF, respectiv a ITPF și sunt aplicabile prevederile Legii 188/1999 și ale OMAI 300/2004.
Se solicită de asemenea a se face aplicarea prevederilor Cartei Social Europene, conform cărora toți lucrătorii au dreptul la protecție în caz de concediere, au dreptul la muncă, la salarizare echitabilă, la informare și consultare, în procedurile de concediere colectivă.
În ceea ce privește nelegalitatea actelor administrative atacate se arată că unul din motivele ce determină nulitatea absolută a acestora îl reprezintă lipsa preavizului.
Potrivit art.99 alin.3-5 din Legea nr. 188/1999 unitatea angajatoare era obligată la acordarea preavizului . Această obligație rezultă și din coroborarea art. 117 din Legea nr. 188/1999 cu art. 75 din Codul muncii .
Punerea la dispoziție nu echivalează cu acordarea dreptului la preaviz fiind vorba de două instituții juridice diferite .
Punerea la dispoziție este o instituție specifica polițiștilor si militarilor si nu are echivalent in statutul funcționarului public și intervine:
-atunci cand fata de polițist s-a pus in mișcare acțiunea penala sau este judecat in stare de libertate ori liberat proprizoriu pe cauțiune si inceteaza atunci cand polițistul nu se mai afla in situațiile descrise (art. 65 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările si completările ulterioare) sau
-in situații temeinic justificate, altele decât cele prevăzute la art. 65, stabilite prin ordin al ministrului administrației si internelor, pe o perioada de cel mult 3 luni, cu posibilitatea prelungirii cu inca 3 luni, in cazuri excepționale (art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările si completările ulterioare).
Situațiile temeinic justificate sunt menționate in Ordinul ministrului administrației si internelor nr. 300/2004, cu modificările si completările ulterioare.
În mod greșit instanța de fond a considerat că punerea la dispoziție cu preavizul este același lucru.
Ca atare nu se poate spune că dreptul de preaviz a fost acordat în perioada de punere la dispoziție întrucât preavizul se acordă doar persoanelor cărora" urmează a le înceta raporturile de muncă respectiv care au fost selectate în vederea concedierii după epuizarea tuturor etapelor prevăzute de lege.
Acest punct de vedere al subsemnaților reclamanți este susținut și de către adresa DGMRU din cadrul MAI nr._/08.08.2011 unde se specifică care este modalitatea de derulare a raporturilor de serviciu pe perioada punerii la dispoziție.
În această perioadă de punere la dispoziție polițiștii au mai multe posibilități respectiv de participare la concursurile organizate conform OMAI nr. 129/2011 sau pe alte posturi vacante conform O.MAI nr. 665/ 2008.
2.Un alt motiv de nulitate absolută constă în faptul că nu s-a indicat instanța competentă sau autoritatea căreia se adresează plângerea prealabilă simpla trimiterea la prevederile Legii nr.554/2004 nefiind suficientă în acest regula generală fiind cea prevăzută de art.62 alin.3 C.muncii.
3.Al treilea motiv de nulitate constă în faptul că nu există publicat în Monitorul Oficial al României Ordinul MAI în baza căruia Șeful Inspectoratului avea competența de a dispune încetarea raporturilor de serviciu conform art.22 alin.7din Legea nr.360/2002 așa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr.133/27.06.2011.
4.Al patrulea motiv de nulitate absolută constă în faptul că Ordinele MAI nr.600/2005, nr.I/652/30.06.2011 și Dispoziția IGPF nr._/01.07.2011 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României așa cum prevăd textele normative.
De plano, un act administrativ de autoritate, emis de conducătorul unei instituții publice centrale trebuie să aibă aparența de formă și de fond al unui act conform legii, cu atât mai mult cu cât acesta este abdotat într-un sector și într-o materie care vizează structura în care se organizează și funcționează o instituție cu atribuții imediate și primordiale în cadrul siguranței naționale dar și un impact serios social, instituțional și uman, cu privire la drepturile fundamentale ale omului.
Ori, de departe, ordinele și dispozițiile arătate mai sus nu sunt doar îndoielnice în privința unei aparențe de legalitate, ci, flagrant nelegale.
S-au încălcat, în acest mod de a acționa, dispozițiile imperative ale ari. 11 alin. 1 și ale art. 12 alin. 3 din Legea 24/2000 .
Ori, Ordinele și dispozițiile arătate au produs efecte juridice si au determinat o noua organigrama la nivelul instituției și la stabilirea unor modalități noi de eliberare din funcție, în mod vădit nelegal.
Instanța de fond a apreciat greșit ca sunt acte cu caracter clasificat .
Practica judiciară a stabilit că și OMAI nr. 400/2004 are caracter normativ și trebuie publicat în Monitorul Oficial.
Susținerile pârâtei cum că prevederile textelor normative care reglementează în speță reorganizarea au un caracter secret nepublic sunt de natură a întărt convingerea recurenților că întreaga procedură de reorganizare s-a făcut întocmai pentru a îi împiedica să aibă un acces real la transparența, publicitatea si corectitudinea selectării personalului care rămâne în sistemul MAI, cu atât mai mult cu cât au avut un nivel de secretizare redus la nivelul de secret de serviciu iar instanțele au dispus declasificarea lor.
Față de cele mai sus arătate consideră că sunt eronate susținerile instanței de fond cu privire la caracterul clasificat al actelor normative arătate și se impunea publicarea în Monitorul Oficial. Evaluarea reclamanților trebuia să se înfăptuiască cu respectarea principiului legalității, al drepturilor si libertăților persoanelor, al egalității de șanse si de tratament, al ne discriminării, al criteriilor instituite, al procedurii si termenelor prevăzute de actele normative sus-invocate, HG 611/2008 si Legea 188/1999 si cu respectarea OG 137/2000 privind combaterea discriminării, în condițiile în care nu toți polițiștii respectiv funcționarii publici cu statut special au fost scoși la concurs, fără criteriile obiective de evaluare a activității profesionale a calificativelor obținute.
Totodată, au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 13 alin. 1 lit. d din legea 24/2000 care impun: "Proiectul si actul normativ trebuie sa fie corelatate cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului si ale Protocoalelor adiționate la acestea, ratificate de România, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului".
Față de dispozițiile legale mai-sus arătate ca fiind încălcate este evident ca nu a fost respectate cerința imperativa a art. 13 lit. din Legea 24/2000.
Prin dispoziția contestată se mai încalcă fundamental art. 2, art. 7, art. 21 pct. 2 din Declarația Universala a drepturilor Omului si contravine Pactului Internațional cu privire la Drepturile economice, sociale si culturale sub aspectul dreptului le munca si ale Directivei 2000/78/CE privind legalitatea la locul de munca, acte normative invocate prin rapoartele la art. 20 alin. 1 si 5 din Constituția României.
S-a încălcat și art. 1 alin. 2, 3 si 4 din OG 137/2000 care stipulează: "2) Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor si discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: e) drepturile economice, sociale si culturale, in special:
(1)dreptul la munca, la libera alegere a ocupației, la condiții de munca echitabilitate si satisfăcătoare, la protecția impotriva șomajului la un salariu egal pentru munca egala la o remunerație echitabila si satisfăcătoare:
3) Exercitarea drepturilor enunțate in cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate in situații comparabile.
(4)Orice persoana fizica sau juridică are obligația să respecte principiile enunțate la alin. (2)."
În continuare art. 2 din O.G. nr 127/2000 stipulează- " (1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excluderea, restricție sau preferința, pe baza de rasa, naționalitate ..., apartenența la o categorie defavorizata precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul .. economic, social.. sau in orice alte domenii ale vieții publice .
(2)Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin (1) este considerate discriminare in ințelesul prezentei ordonanțe.
11) Comportamentul discriminatoriu prevăzut la alin. (1) - (7) atrage răspunderea civila, contravenționala sau penala, dupa caz, in condițiile legii.
"Totodată, prin art. 3 al OG 127/2000 se instituie sfera de apicare si persoanele chemate sa respecte drepturile si valorile garantate de actul normativ: "Dispozițiile prezentei ordonanțe se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum si insitutiilor publice cu atribuții in ceea ce privește:
a)condițiile de incadrare în munca, criteriile si condițiile de recrutare selectate si promovare, accesul la toate formele si nivelurile de orientare, formare si perfecționare profesionala;
b)protecția si securitatea sociala;"
Art. 16 alin. 1 din Constituția României garantează ca un drept fundamental egalitatea de tratament si nediscriminare: " Cetățenii sunt egali în fata legii si a autorităților publice, fără privilegii si fără discriminări"
Art. 41 alin 1 din Constituția României statuează: "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum si a locului de munca este libera".
Practica CEDO referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului instituie in sarcina autorităților statului stabilitatea si siguranța si protecția dreptului câștigat la munca care este apreciat, în interpretarea Curții ca fiind dreptul la protejarea unui "bun" al persoanei.
Astfel motivarea instanței cum că nu ar fi. existat discriminare este contrazisă de modul în care a avut loc întreaga reorganizare a ITPF Bihor inclusiv procedura examinării dar și a inexistenței criteriilor care să stea la baza selectării personalului ce urma să fie supus procedurii de reorganizare.
Cu privire la motivele de netemeinicie a actelor administrative atacate se arată că:
A. Referitor la motivele reorganizării bazate pe reducerile bugetare:
Potrivit motivării din actele administrative atacate dar și a răspunsurilor date de către pârâtă la plângerile prealabile întreaga reorganizare a avut la bază Legea nr. 286/2010-priviind aprobarea bugetului de stat pe anul 2011.
Astfel a fost necesar să se efectueze reorganizări și disponibilizări de personal din rândul MAI pentru încadrarea în limitele indicatorilor bugetari.
Aceste susțineri sunt eronate, cu atât mai mult cu cât din însăși răspunsul la interogatoriu se specifică că reorganizarea a avut la bază reducerea cheltuielilor bugetare cu personalul:
Din sintezele bugetelor pe anii 2008-2012 -publicate pe site-ul MAI -se poate observa că, cheltuielile cu personalul au crescut în anul 2011 și anul 2012 față de anul 2010 în condițiile în care au fost operate diminuări salariale de 25% precum și reduceri de personal.
Pe anul 2012 au fost majorate finanțările de la Bugetul de stat la capitolul de cheltuieli cu personalul MAI cu 50.935.000 lei față de anul 2011 iar în anul 2011 cu suma de_ lei față de anul 2010.
B. Existenta posturilor vacante
Din Evaluarea Activității desfășurate de Ministerul Administrației și Internelor în anul 2011- publicată pe internet www.mai.gov.ro -rezultă că reducerile de personal s-au făcut doar pe partea de Interne (IGPF, IGPR, IGJR, IGSU),reorganizarea nu a afectat partea de Administrație Publică ceea ce crează o discriminare între categoriile de funcționari publici ,fiind afectați astfel doar cei cu statut special.
Tot din această evaluare rezultă că la data de 31.12.2011 la sectorul Ordine Publică si Siguranță Națională erau 130.520 de angajați în condițiile în care erau finanțate pentru acest sector 131.647 posturi. Deci la data respectivă erau vacante si finanțate 1.127 de posturi .
Faptul că au fost locuri vacante în sistem rezultă și, din recunoașterile făcute chiar de către pârâtă respectiv din:
-adresa nr.S3/AP371432 din data de 11.06.2012 depusă în dosarul lui H. L. (alt coleg de-al reclamanților de la PFAeroport Oradea) în care se specifică că nu au fost întreprinse demersuri în vederea redistribuirii personalului așa cum s-a întâmplat cu ocazia reorganizării din luna decembrie 2011 unde în conținutul Ordinului MAI_ se prevedea că pentru polițiști care nu se mai regăsesc în statele de funcții ale Politiei de Frontiera să fie transferați la Politia Romană, în adresele depuse la dosarul cauzei în răspunsul dat de către Inspectorul General al Politiei Române se specifică că la data de 30.09.2011 data emiterii răspunsului nr._ nu a fost finalizat procesul de reorganizare a Politiei Române.
În aceste condiții ne punem întrebarea firească de ce nu s-a așteptat finalizarea proceselor de reorganizare la nivelul structurilor MAI, să se poată redistribui personalul ca mai apoi să disponibilizeze persoanele care nu mai se regăsesc pe statele de funcții .
Mai mult deși se evită răspunsul la interogatoriu la întrebarea 10, Ordinul 602/04.11.2011 este foarte clar adică să se radieze posturile vacante existe finanțate de aici reieșind faptul că în octombrie 2011 existau posturi vacante finanțate lucru evident și din transferul mai multor colegi de ai reclamanților de la IJPF Bihor la Scoală de Pregătire A. I. sau chiar la Punctul de Trecere a Frontierei Aeroport Cluj N. transferurile s-au făcut în interiorul IGPF deci pentru unii erau posturi vacante .
Raportat la prevederile OG nr.54/2011- pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011 se arată că:
Art. 3. - (1) încadrarea absolvenților promoțiilor anului 2011 ale instituțiilor de formare profesională inițială din structura Ministerului Administrației și Internelor și a absolvenților promoțiilor anului 2011 ale instituțiilor de învățământ din structura Ministerului Apărării Naționale pregătiți pentru nevoile Ministerului Administrației și Internelor se realizează cu data de 1 ianuarie 2012, fără a depăși numărul maxim de posturi aprobat pentru Ministerul Administrației și Internelor prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010 din care rezultă că pe posturile reduse vor fi angajați absolvenții promoțiilor anului 2011 începând cu data de 01.01.2012.
Prin Ordinul 11/2812/07.05.2012 s-a aprobat calendarul privind încadrarea în funcții a absolvenților Scolii A. I. de unde rezultă din nou că sunt locuri vacante în sistem.
De asemenea faptul că toată această procedură a fost nelegală rezultă și din încălcarea dispozițiilor art. 100 alin 5 din Legea nr. 188/1999 care prevede că:
(5) în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
C.Lipsa programelor de reconversie profesională:
Pentru protecția recurenților nu s-a prevăzut nici un program de reconversie profesională pentru a se putea adapta mai ușor noii situații de fapt create .
Ordinul MAI nr. 172/13.07.2012 care prevede organizarea și desfășurarea programelor de reconversie profesională a fost aprobat și publicat abia în luna iulie a acestui an în condițiile în care trebuia să fie o măsură prealabilă concedierii subsemnaților reclamanți.
D.Obligativitatea obținerii avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici:
1. Până la data depunerii prezentelor concluzii în niciunul dintre dosarele celor 75 de ofițeri și agenți de politie disponibilizați care au acționat în instanță MAI, IGPF și ITPF -în funcție de gradul avut - nu s-a depus avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici care a stat la baza întregii reorganizări -condiție față de care actele administrative emise sunt lovite de nulitate absolută.
Potrivit art.107 din Legea nr.l88/1999-forma la zi avizul este obligatoriu și prealabil:
Art. 107. - (1) Autoritățile si instituțiile publice au obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici avizul privind funcțiile publice în oricare dintre următoarele situații:
a) stabilirea sau modificarea structurii de funcții publice pentru fiecare autoritate și instituție publică, în parte, de către conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităților prevăzute la art. 2 alin.(3);
b) modificarea calității posturilor, potrivit art. 111 alin. (1) sau (5); c)reorganizarea activității autorității sau instituției publice. (3) Avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici este prealabil si obligatoriu în toate situațiile prevăzute la alin. (1).
Art. 1071. - (1) Pentru respectarea drepturilor de carieră ale funcționarilor publici, în cuprinsul actelor normative sau administrative privind modificări ale structurii organizatorice, reorganizări sau desființări de structuri si funcții publice, autoritățile si instituțiile publice inițiatoare din administrația publică centrală și locală sunt obligate să prevadă un termen de minimum 30 de zile, în vederea aplicării procedurilor legale prevăzute de prezenta lege.
(2) După aprobarea actelor normative, în condițiile legii, pentru structura de funcții publice care rezultă în condițiile alin. (1), autoritățile și instituțiile publice din administrația publică centrală solicită avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în condițiile prevăzute la art. 107.
Art. 110. - Autoritățile si instituțiile publice prevăzute la art. 5 alin. (1) au obligația de a armoniza statutele speciale cu prevederile prezentei legi, cu consultarea si avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Art. 5. - (1) Pot beneficia de statute speciale funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice:
f)politia si alte structuri ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative:
g)alte servicii publice stabilite prin lege.
Deși se neagă pe parcursul derulării litigiilor aplicabilitatea Legii nr. 188/1999 și implicit obligativitatea avizului ANFP, inclusiv prin ordinele interne, proprii ale MAI cu aplicabilitate directă polițiștilor și aici facem trimitere la Ordinul MAI nr.300/2004, art. 130 alin .3
Art. 130 -(3) Consultarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. în perspectiva reorganizării, se face cu cel puțin 30 de zile înainte de data intrării în vigoare a noilor state de organizare.
E.Lipsa consultării organizațiilor sindicale:
Prin informarea transmisă în teritoriu și afișată la avizierul fiecărei unități de către FSNPPC se aduce la cunoștința membrilor de sindicat că, conducerea sindicatului nu a fost consultată nici de către minister și nici de către ceilalți ordonatori de credite cu privire la reorganizarea instituțională și reducerile de personal ce urmau să aibă loc, toate ordinile și dispozițiile fiind emise cu titlu de secret de serviciu pentru a nu fi cunoscute de către angajații instituției.
F.Lipsa analizelor privind posturile care se desființează precum și lipsa analizei personalului ce urmează a fi supus reorganizării
Conform art.66 alin. 1 din Legea nr. 360/2002- forma la zi privind Statutul polițistului:
Art. 66. - (1) Stabilitatea polițistului la locul de muncă este garantată. în condițiile prezentei legi.
Prin deciziile atacate au încetat raporturile de serviciu ca urmare a reducerii posturilor celor de natura celui ocupat de subsemnații .
Deși se susține că a avut loc o reorganizare și o reducere a posturilor la nivelul unității acestea sunt contrazise de modul în care s-a procedat la concedierea recurenților și emiterea dispoziției atacate.
Recurenții au fost funcționari publici cu statut special respectiv polițist și ca urmare le sunt aplicabile prevederile Legii nr.360/2002 coroborate cu Legea nr. 188/1999-privind funcționarii publici .
Potrivit art.100 alin.4 din Legea nr. 188/1999 reducerea unui post se face dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
Din prevederile art.99 alin.6 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu prevederile art. 130 alin.3 din Ordinul MAI nr.300/21.06.2004 este necesară consultarea Agenției Naționale a a Funcționarilor Publici în perspective reorganizării ,consultare care se face cu cel puțin 30 de zile înainte de data intrării în vigoare a noilor state de funcții.
Totodată rezultatele evaluării personalului trebuiau să fundamenteze selecționarea funcției publice în situația în care are loc restrângerea numărului de posturi conform art.76 lit.j din Ordinul Mai nr.300/2004 .
Art. 76 - Rezultatele evaluării personalului fundamentează activitatea de:
j)selecționarea funcționarilor publici care vor fi menținuți în funcții publice în situația în care are loc restrângerea numărului de posturi ale instituției:
În lumina prevederilor art.100 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 130 din Ordinul mai nr.300/2004 trebuiau să se aibă în vedere noile atribuții ale unității și analiza fiecărui post ceea ce nu s-a întâmplat.
La fel nu au fost respectate prevederile legale pentru stabilirea selecției funcționarilor cărora trebuia să le înceteze raportul de serviciu respectiv conform art. 130 alin. din OMAI nr.300/2004 se au în vedere calificativele obținute la evaluările profesionale în ultimii 2 ani precum și potențialul de dezvoltare pe plan profesional al fiecăruia.
Art. 130 - (1) în vederea determinării posturilor care se restrâng, ca urmare a reorganizării, se au în vedere:
a)noile atribuții ale unității;
b)analiza posturilor.
(2) Pentru stabilirea funcționarilor publici cărora, în urma reorganizării, le încetează raporturile de serviciu, se au în vedere următoarele criterii:
a)calificativele obținute la evaluarea de serviciu în ultimii 2 ani;
b)potențialul de dezvoltare în plan professional
Abia după selectarea posturilor și a personalului mai sus arătat puteau fi aplicate prevederile Ordinului MAI nr. 129/2011 priviind concursul.
Mai mult în condițiile în care reorganizarea /reducerea posturilor s-ar fi făcut în condiții legale trebuiau aplicate dispozițiile art. 104 din Legea nr. 188/1999 respectiv redistribuirea funcționarilor ale căror posturi au fost reduse, de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Referitor la răspunsurile date de către pârâtă prin răspunsul la plângerea prealabilă acestea sunt în contradicție cu adresa_/08.08.2011 emisă de către Direcția Generală Management Resurse Umane din cadrul MAI și înaintată Corpului Național al Polițiștilor unde se face trimitere la Legea cadru nr. 188/1999-forma la zi sens în care susținerile pârâtei că aceasta nu s-ar aplica în speță sunt neîntemeiate.
Din răspunsurile date la interogatoriu rezultă că:
-atribuțiile nu au fost reduse la nici unul dintre posturile desființate, menținându-se aceleași atribuții
-nu a existat nici o analiză a acestor posturi și nici a personalului care urma să fie supus reorganizării.
-se răspunde că a fost o restructurare și nu o reorganizare în condițiile în care reorganizare cu restructurare sunt cuvinte sinonime și în toate răspunsurile se precizează că a fost reorganizare instituțională.
G.Referitor la desfășurarea examenului:
Și la acest punct de trecere a frontierei au fost o . probleme în ceea ce privește bibliografia si tematica ,astfel întrebările nu au respectat bibliografia fiind date de exemplu din Codul»Vamal .
La examen s-a filmat doar așezarea în bancă aproximativ 15 minute și nu tot examenul . Unii dintre candidați au comunicat între ei deși acest lucru era interzis. Corectarea s-a făcut între orele 15-24 timpul pentru contestație fiind foarte scurt .
Deși recurenților le-a încetat raportul de muncă în Punctul de Trecere a Frontierei B. au fost aduși din alte părți agenți de ex. de la Iași.
Mai mult o parte dintre ei nici măcar nu trebuiau suspuși examinării fiind funcții cu atribuții unice (de ex. S. C. care era agent dar in realitate era șofer).
H. în ceea ce privește daunele morale solicitate:
În ceea ce privește capătul privind suma de 10.000 lei /reclamant cu titlu de daune aceasta a fost formulată întrucât toți reclamanții au familie, copii în întreținere precum și credite bancare care au fost luate pe considerentul stabilității în funcția de polițiști iar acum sunt în pericol de a fi executați silit unii având credite ipotecare in condițiile in care le-aufost respinse cererile de suspendare.
Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța trebuie să aibă în vedere ca acestea să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora., suma solicitată de 10.000 lei este una justificată.
În speță, în mod neîndoielnic eliberarea în mod abuziv de către pârâtă (fapta ilicită) a reclamanților din funcția publică le-au produs acestora un prejudiciu moral, existând un raport de cauzalitate între prejudiciu și faptă.
Instanța trebuie să aprecieze asupra faptului că stresul cauzat reclamanților de către autoritatea publică se regăsește și în prezent, afectându-le acestora cariera profesională, precum și prestigiul social și familial, cu atât mai mult cu cât și-au dedicate viața și activitatea profesională siguranței cetățeanului și respectării legii.
În plus, pârâta, prin actele administrative emise, a lezat și valori de ordin constituțional, cum sunt dreptul (complex) de acces la o funcție publică,siguranța locului de muncă și principiul egalității în drepturi a cetățenilor.
În acest context, practica judiciară statuează că dispozițiile Legii nr. 188/1999 nu se opun, de plano, acordării daunelor morale. De asemenea, Decizia nr. XL/07.05.2007 pronunțată de înalta Curte de Casație si Justiție nu privește dispozițiile Legii nr. 188/1999, ci cele ale dispozițiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii în legătură cu daunele morale pretinse de salariați în cadrul litigiilor de muncă referitoare la atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor astfel încât nu este aplicabilă în prezenta speță. De altfel, această decizie de recurs în interesul legii nu mai are aplicabilitate în condițiile în care, ulterior, însuși Codul muncii a fost modificat, prevăzându-se expres posibilitatea acordării de daune morale.
A se vedea Decizia nr. 4314/03.11.2011 a Curții de Apel Cluj anexată.
În drept invocăm prevederile art.304 ind.l C.Proc. Civilă.
Intimatul pârât prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenți ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Actele administrative atacate, respectiv dispozițiile emise la data de 07.10.2011, își au temeiul de drept în prevederile art. 69 alin. 1 lit. j și art. 73 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, dispoziții legale speciale, dată fiind calitatea avută de reclamanți la momentul emiterii acestor dispoziții.
În speță sunt aplicabile prevederile Legii 360/2002 privind statutul polițistului, ale OMAI 600/2005, OMAI 300/2004 și ale Legii 188/1999, acolo unde legea specială nu cuprinde reglementări exprese, după cum se va arăta în continuare.
Conform prev.art.69 alin.1 lit.j, încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune când, în urma reorganizării activității MAI sau a unei unități de poliție ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat, nu sunt posibilități pentru ca polițistul să fie încadrat într-o funcție similară în aceeași unitate sau alte unități.
Reorganizarea IJPF Bihor a fost impusă de necesitatea încadrării în cheltuielile de personal aprobate pentru anul 2011 și nu a existat posibilitatea încadrării recurenților în alte funcții similare.
Referitor la lipsa preavizului, instanța constată că polițiștii, funcționarii publici cu statut special, cărora urmează să le înceteze raportul de serviciu, beneficiază de punerea la dispoziție, stabilită conform prevederilor Legii nr. 360/2002, art.22 alin.8.
Întrucât încetarea raporturilor de serviciu ale polițiștilor este reglementată de legea specială, aceasta se dispune în condițiile și situațiile reglementate de această lege și nu în temeiul prevederilor Legii 188/1999.
Conform prevederilor art.22 alin.8 din Legea 360/2002, în cazurile prevăzute la art.69 alin.1 lit.j precum și în situații temeinic justificate, polițiștii pot fi puși la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult 3 luni, timp în care vor beneficia de drepturile bănești avute. În speță suntem în ipoteza prev.de art.69 alin.1 lit.j, prin urmare punerea la dispoziție este legală, iar prevederile Legii 188/1999 privind preavizul nu sunt aplicabile.
Neindicarea instanței competente în actele administrative atacate nu atrage nulitatea absolută din moment ce există mențiunea cu privire la dreptul de a contesta, în condițiile, termenele și la instanța competentă, prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia OMAI nr. 600/2005, nr. I/652/30.06.2011, dispoziția I.G.P.F. nr._/01.07.2011 trebuia să fie publicate în Monitorul Oficial.
Conform prevederilor pct. 5 din Legea nr. 194/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 24/2000: „nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual”.
Ori, în raport de calificarea dată de instanță actelor administrative, aspectele de nelegalitate invocate de reclamanți prin raportare la cerințele ce se impun a fi îndeplinite în cazul adoptării unor acte cu caracter normativ, prevăzute de Legea nr. 24/2000, sunt apreciate ca lipsite de relevanță în cauză, normele legale invocate nefiind aplicabile actelor administrative în speță. Practica judiciară invocată de recurenți nu este izvor de drept.
Referitor la susținerea reclamanților privind încălcarea prevederilor O.G. nr. 137/2000, instanța constată că nu se poate reține discriminarea acestora.
Potrivit art. 69 lit. j din Legea nr. 360/2002, încetarea raporturilor de serviciu are loc când, în urma reorganizării activității M.A.I. sau a unei unități de poliție ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de polițistul respectiv, nu sunt posibilități pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcție similară într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități. Urmare a reducerii posturilor ocupate de reclamanți și de alți agenți de poliție, a fost emis OMAI nr. 129/2011 pentru organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare. Astfel, polițiștii puși la dispoziție urmare a aplicării măsurii de reorganizare au avut posibilitatea participării la examenul organizat în vederea ocupării unui post vacant.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 188/1999 privind consultarea A.N.F.P., analiza fiecărui post, selecția funcționarilor publici, redistribuirea funcționarilor ale căror posturi au fost reduse de către A.N.F.P., lipsa consultării organizațiilor sindicale, instanța constată că nu se poate reține încălcarea acestora întrucât aceste prevederi nu sunt aplicabile în speță, față de aplicarea prevederilor Legii 360/2002. Art.130 din OMAI 300/2004 prevede doar consultarea ANPF și nu obligația obținerii avizului ANFP, iar lipsa consultării nu este sancționată de lege. Totodată din dosar rezultă că a fost constituită o comisie care a analizat fiecare structură și a stabilit pentru fiecare personalul cu care va fi încadrată (fila 54 vol.II).
Principiul stabilității polițistului la locul de muncă, reglementat de art.66 alin.1 din Legea 360/2002, nu a fost încălcat deoarece chiar prevederile acestei legi reglementează și posibilitatea încetării raporturilor de serviciu în cazurile prev.la art.69.
Referitor la încadrarea absolvenților școlii de pregătire a agenților poliției de frontieră „A. I.” Oradea, din dosar rezultă că nu au fost prevăzute posturi rezervate în vederea încadrării absolvenților acestei școli.
Mai mult, încadrarea absolvenților s-a realizat la data de 1.01.2012, fără a se depăși numărul maxim de posturi aprobat prin Legea 286/2010.
Referitor la temeiul legal al reorganizării se constată că potrivit art.3 din HG 416/2007, Ministerul Administrației și Internelor stabilește structura organizatorică a unităților și poate înființa, disloca și desființa și alte unități în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate.
Prin OMAI I/652/30.06.2011 a fost aprobată organigrama și numărul de posturi repartizate structurilor poliției de frontieră iar ulterior a ost emisă Dispoziția IGPFR nr._/1.07.2011 pentru aprobarea statutului de organizare al IJPF Bihor, din totalul de 152 funcții de agent fiind radiate un număr de 40. ca urmare intimatul trebuia să se încadreze în numărul de posturi aprobat prin noua organigramă.
Din înscrisurile de la dosar rezultă că s-au desfășurat activități de redistribuire a personalului din cadrul MAI, numai pe partea de interne, neexistând posibilitatea redistribuirii personalului în administrație, fiind două categorii distincte de personal.
Referitor la reconversia profesională, se constată că OMAI 172/2012 invocat în motivele de recurs a intrat în vigoare ulterior emiterii actelor administrative în litigiu, deci nu putea fi aplicat în speță.
Din tabelul de la dosar (fila 84) rezultă că de la IJPF Bihor a fost mutat în speță personal la alte structuri, ceea ce înseamnă că s-a realizat o redistribuire a personalului.
Din răspunsul la interogator rezultă că nu au fost reduse atribuțiile posturilor, aceste atribuții au rămas aceleași, ceea ce înseamnă că aceleași atribuții sunt îndeplinite și în prezent de un număr mai mic de agenți, fără a fi încălcate prevederile legale privind reducerea posturilor.
De asemenea nu s-a făcut nici dovada înființării unor posturi similare celor desființate.
În ceea ce privește organizarea concursului instanța de recurs constată că din înscrisurile dosarului nu rezultă că au fost încălcate prevederile OMAI 129/2011, aspectele invocate de recurenți nefiind probate în vreun fel.
Reținând neîntemeiată acțiunea reclamanților instanța în mod legal a respins și cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru aceste aspecte, instanța de recurs constată că emiterea actelor administrative atacate s-a făcut în temeiul legii, fără a se încălca prevederile Cartei Sociale Europene și ale Declarației Universale a Drepturilor Omului, motiv pentru care în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul, fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți S. C. F., Foaliș M., F. F. C., C. D., P. S. D., H. G. C., A. P., P. O. M., C. F. V., B. I. C., B. M., M. M. toți cu domiciliul ales la C.. Av. N. N. în Oradea, .. 7, J. Bihor în contradictoriu intimatul pârât I. JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ BIHOR cu sediul în Oradea, Calea A., nr.2-4, J. Bihor, împotriva Sentinței nr.5828/CA/8.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 10.06.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: G. C. S. M. O. B. A. Cărăgin
Red.hot.jud. S.M.
Jud.fond A.T.
Dact.A.C.
2 exemplare/4.07.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2494/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 4393/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
