Pretentii. Decizia nr. 4393/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4393/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 76/111/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA A II – A CIVILĂ, DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2013
DECIZIA NR.4393/CA/2013 - R
Ședința publică din 21 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: F. M. - judecător
T. I. - judecător
B. G. - judecător
S. M. - grefier
*****************
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de reclamantul L. C. F.cu domiciliul procedural ales în Oradea, ..3, . în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BIHOR - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva sentinței nr.4412/CA din 11 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect - pretenții - .
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul L. C. – lipsă, avocat M. O. B., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul Bihor – Cabinet de Avocat, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei, achitată prin chitanța nr._/14.06.2013 plus 0,15 lei timbru judiciar, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul recurentului învederează instanței că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, în sensul admiterii și modificării în întregime a sentinței recurate, și pe cale de consecință, admiterea acțiunii sale, fără cheltuieli de judecară în recurs. În esență învederează instanței că, în mod nelegal instanța de fond a respins acțiunea reclamantului având în vedere că în cauză sunt incidente prevederile art.110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, și totodată la fila 17 în dosarul de fond există dovada cu data poștei când a fost înaintată acțiunea la instanța de fond, înscris de care instanța de fond nu a ținut cont.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că, prin sentința nr.4412/CA din 11 iunie 2013, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul L. C. F., cu domiciliul ales în Oradea, ..3, ., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL BIHOR – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR BIHOR, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, reclamantul a formulat plângere prealabilă la data de 04.01.2013, ulterior încetării suspendării aplicabilității disp.art.4 din Legea nr.9/2012.
Potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Legea nr.9/2012, în vigoare la momentul introducerii acțiunii, stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Conform art.4 din Legea nr.9/2012, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, indiferent dacă acesta a fost dobândit de pe piața internă sau externă. Legiuitorul, prin acest text de lege, nu a făcut nici o distincție între locul dobândirii autoturismelor pentru care s-a instituit obligativitatea achitării taxei, condiționând doar achitarea taxei pentru emisiile poluante de neplata taxei de primă înmatriculare reglementată de Legea nr.571/2003 și respectiv a taxei de poluare reglementată de OUG 50/2008, evitând astfel dubla impunere.
Analizând compatibilitatea acestei taxe reglementate de art.4 din Legea nr.9/2012, reintrat în vigoare la data de 01.01.2013, în urma încetării suspendării dispusă prin OUG nr.1/2012, cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate disp. art.110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, România, stat membru al Comunității Europene, nu supune direct sau indirect produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Ori, taxa pentru emisiile poluante instituită de disp. Legii nr.9/2012 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de disp. Legii nr.9/2012, ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art.1 al.2, care enumără categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează să fie finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită, prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare, cum era cea prevăzută de disp.art.214/1 C.fiscal și nici o taxă de poluare, cum era reglementată de OUG nr.50/2008, și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat ca nefondată solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la înmatricularea autoturismului fără plata taxei pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr.9/2012, în vigoare la data introducerii acțiunii în instanță, și anulare act administrativ.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul L. C. F., solicitând instanței modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii cu consecința obligării pârâtei Instituția P. județului Bihor - Serviciul Public comunitar Regim de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, să înmatriculeze autoturismul marca Ford, nr. identificare 1 FMDU34XXSUC28853 an de fabricație 1993, capacitate cilindrică 3.958 cmc, fără plata taxei de poluare prevăzută de Legea nr.9/2012.
În motivare arată că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la disp.art.110 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare” coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că taxa pentru emisiile poluante instituită de dispozițiile Legii nr.9/2012 nu poate fi asimilată impozitelor interne ci această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor care prin înmatricularea lor în România înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la poluarea mediului.
Totodată, reclamantul mai arată că taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import.
De asemenea, reclamantul mai arată că potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.110 CE trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Îndrept au fost invocate prevederile art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține următoarele :
Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană.
Potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 110 din TFUE „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, Curtea stabilește că din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris mai sus.
Trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură.
În speță, Legea nr. 9/2012 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Pentru autovehiculele aflate deja pe piața națională și care sunt supuse unei noi înmatriculări, nu se achită taxă de poluare în vederea reînmatriculării.
În cauza T. împotriva Statului Român, Cauza C‑402/09, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În plus, trebuie să se constate, că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulația a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele Curții au fost reluate în hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 N., arătându-se că aceleași considerații vizează și regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr.50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.208/2008, O.U.G. nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr.117/2009.
Legea nr. 9/2012 preia dispozițiile din OUG nr. 50/2008 în ceea ce privește mecanismul de stabilire și calcul a taxei de poluare, însă numai în forma în vigoare până la 01.01.2013.
Astfel, evoluția legislativă a obligației de plată a taxei de poluare prevăzută de noua lege a fost următoarea: potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, “obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
A..2 al art.4 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat prin art. I din O.U.G. nr.1/2012 (publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31.01.2012), pentru perioada 31.01._13.
Ca urmare a suspendării prevederilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, s-a revenit practic la vechea reglementare a taxei pe poluare instituită de O.U.G. nr.50/2008, având în vedere că taxa a fost datorată în continuare numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt deja în circulație, motiv pentru care în practica judiciară taxa astfel stabilită a fost în continuare considerată contrară normelor comunitare.
În speță, instanța de recurs va constata faptul că recurentul reclamant a introdus acțiunea pe rolul Tribunalului Bihor la data de 31.12.2012, astfel cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe factura aflată la dosarul de fond la fila 17, acțiunea ajungând efectiv la instanță la data de 03.01.2013.
Or, față de prevederile art. 104 Cod procedură civilă, în conformitate cu care actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui, instanța de recurs apreciază că acțiunea reclamantului trebuia soluționată în raport cu dispozițiile legale incidente la data sesizării instanței – 31.12.2012, respectiv Legea 9/2012, astfel cum a fost modificată prin OUG 1/2012.
Iar raportat la aceste rețineri, față de argumentele de drept deja învederate, respectiv față de împrejurarea că, în perioada 31.01._13, taxa de înmatriculare solicitată de statul român era contrară reglementărilor comunitare, se impune admiterea recursului, în baza art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă și modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant și obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare prevăzută de Legea 9/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul L. C. F.cu domiciliul procedural ales în Oradea, ..3, . în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BIHOR - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva sentinței nr.4412/CA din 11 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul L. C. F. împotriva pârâtei INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BIHOR - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR Bihor.
Obligă pârâtă să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantului marca Ford, nr. de identificare 1 FMDU34XXSUC28853, an de fabricație 1993, capacitate cilindrică 3.958 cmc, fără plata taxei de poluare prevăzută de Legea nr.9/2012.
Fără cheltuieli de judecată .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
F. M. T. I. B. G. S. M.
Red.dec. – jud. B.G.
Jud. fond B. D.
Tehnoredact.-S.M.-
2 ex./16.12.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2657/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4475/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
