Anulare act administrativ. Decizia nr. 1024/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1024/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 13525/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011
DECIZIA NR.1024/CA/2013 - R
Ședința publică din 11 martie 2013
PREȘEDINTE: S. M. - judecător
JUDECĂTOR: O. B.
JUDECĂTOR: G. C.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă . cu sediul ales în Oradea, Republicii, nr. 14, ., în contradictoriu cu intimatul pârât I. T. de Muncă al județului Bihor cu sediul în Oradea, ..1B, județ Bihor, împotriva Sentinței nr.5742/CA/2.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta reclamantă prin avocat Tirla A. în baza Împuternicirii avocațiale de substituire emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant arată că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar admiterea contestației, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.5742/CA/2.11.2012 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul ales în Oradea, ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în Oradea, ..1/B, jud.Bihor, pentru anularea în parte a Procesului verbal de control . nr._/23.05.2011. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Obiectul dedus judecății îl reprezintă cererea reclamantei de anulare în parte a Procesului verbal de control . nr._/23.05.2011, referitor la pct. 1, 2, 7, 8, 11 și 12 din anexa nr.3 la procesul verbal.
Anterior introducerii acțiunii în instanță, reclamanta a formulat plângerea prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 4 și 5 dosar.
Prin Procesul verbal de control . nr._/23.05.2011, încheiat cu ocazia inspecției desfășurate la sediul societății reclamante la data de 23 mai 2011, pârâtul ITM Bihor a instituit în sarcina reclamantei o . măsuri, dintre care au fost contestate cele referitoare la obligația de a încheia contract individual de muncă pe seama numitului Bara V. pentru perioada 6 aprilie 2011 – 5 mai 2011 și respectiv pe seama numitului H. C. pentru perioada 21 mai 2011 – 22 mai 2011; de a transmite aceste contracte individuale de muncă la ITM Bihor prin programul REVISAL și de a comunica acestor angajați câte un exemplar din contractele individuale de muncă.
Din înscrisul aflat la fila 30 dosar, rezultă că reclamanta a încheiat Contractul individual de muncă nr.42/5 mai 2011 pe seama numitului Bara V., cu data începerii activității 6 mai 2011, iar din înscrisul aflat la fila 34 dosar, rezultă că reclamanta a încheiat Contractul individual de muncă nr.47/20 mai 2011 pe seama numitului H. C., cu data începerii activității 23 mai 2011.
Din fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă aflată la fila 29 dosar, rezultă că numitul Bara V. a fost instruit la angajarea sa în funcția de spălător auto în cadrul societății reclamante la data de 6 aprilie 2011. Ori, instruirea în muncă este o procedură ulterioară încheierii contractului individual de muncă și respectiv se realizează în prima zi în care salariatul desfășoară activitatea. Prin urmare, încheierea contratului individual de muncă la data de 5 mai 2011, cu începerea activității din 6 mai 2011, demonstrează că reclamanta l-a primit la muncă pe numitul Bara V. în perioada 06.04.2011 (data instruirii sale ) – 05.05.2011 (data încheierii contractului de muncă), fără forme legale.
Referitor la numitul H. C., instanța reține, din declarația dată de acesta în fața inspectorilor ITM (fila 27 verso), că desfășura activitate în funcția de spălător auto cu data începerii activității 22 mai 2011. Ori, din contractul individual de muncă aflat la fila 34 dosar, rezultă că societatea reclamantă a încheiat contract individual de muncă pe seama acestui angajat cu data începerii activității din 23 mai 2011, astfel încât data de 22 mai 2011 nu se circumscrie perioadei în care angajatul H. C. desfășura activitate cu forme legale.
Conform art.16 din C.muncii, „(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. (2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. (3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă”.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs recurenta reclamantă . solicitând admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței recurate în vederea suplimentarii probațiunii; - modificarea în totalitate a sentinței recurate și pe cale de consecința admiterea cererii de chemare în judecata astfel cum a fost formulata.
Arată că, la pronunțarea soluției instanța de fond nu a avut în vedere decât înscrisurile depuse la dosar, deși recurenta a solicitat audierea în calitate de martori a angajaților despre care se susținuse de către intimata ca ar presta muncă fără a fi încheiat în acest sens un contract individual de munca. Solicitarea probei testimoniale s-a făcut în condițiile și termenele prevăzute de lege. Instanța de fond în mod cu totul neîntemeiat a respins proba cu martori, reținând că sunt suficiente declarațiile care au fost luate angajaților cu ocazia întocmirii procesului-verbal de control.
Apreciază că raportat la principiul contradictorialității și la principiul nemijlocirii instanța ar fi trebuit să aibă în vedere declarația martorilor făcută în fața acesteia. Simplele declarații luate martorilor cu ocazia efectuării controlului de către reprezentanții intimatei nu sunt suficiente și relevante pentru a trage concluzia că societatea ar fi încălcat prevederile legale.
Pe de alta parte, o hotărâre judecătoreasca trebuie să se sprijine pe probele administrate în fața instanței de judecată, în condițiile în care societatea a arătat că cele reținute în procesul-verbal de control nu corespund adevărului și că aceste aspecte pot fi dovedite cu martorii ce ar fi trebuit să fie audiați, consideră că prin simplul fapt că instanța a avut în vedere exclusiv declarațiile scrise luate de agenții constatatori este o încălcare a dreptului la apărare. Pe de alta parte, instanța nu a avut în vedere faptul că acele declarații au fost luate numai în prezența agenților din cadrul intimatei, fiind cunoscută modalitatea acestora de a intimida ori a sugera cu ocazia consemnării declarațiilor în sensul dorit de aceștia.
Mai arată că pentru angajatul Bara V. s-a încheiat contractul de munca nr. 42/05.05.2011, acestea fiind și declarațiile angajatului. În ceea ce-1 privește pe angajatul H. C., a prezentat contractul de munca nr.47/22.05.2011, cu data începerii activității din 23.05.2012. Fără nici un suport real, agenții constatatori din cadrul intimatei au reținut ca angajatul ar fi început activitatea din 22.05.2012.
Aceste aspecte puteau fi dovedite numai în condițiile administrării în fața instanței de judecată a probei cu martori, lucru pe care nu l-a putut face deoarece instanța a respins proba solicitată de societate.
În drept a invocat prev. art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Intimatul pârât legal citat nu a formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în baza art.3041 Cod procedură civilă, se constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.
Motivul de recurs privind casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probațiunii este nefondat deoarece nici prin acțiunea formulată, nici la termenul de judecată din data de 30.10.2012 reclamanta nu a solicitat administrarea de probe.
Dimpotrivă, din încheierea de ședință din data de 30.10.2012 rezultă că reclamanta a declarat expres că nu are probe de propus, situație în care instanța a închis faza probatorie și a acordat cuvântul asupra fondului cauzei.
Referitor la soluția pronunțată de prima instanță se constată că aceasta a reținut în mod corect incidența în speță a prev.art.16 din Legea 53/2003, conform cărora contractul individual de muncă se încheie anterior începerii activității, ceea ce nu s-a făcut deoarece angajatul H. C. a arătat în declarația dată în fața inspectorilor ITM ( fila 27) că lucrează din data de 22 mai 2011, iar contractul de muncă este încheiat în data de 23 mai 2011 ( fila 34), iar angajatul Bara V. lucrează din data de 6.04.2011, conform fișei de instruire la angajare (fila 29), iar contractul de muncă a fost încheiat la data de 6 mai 2011 (fila 30).
Toate aceste înscrisuri au fost în mod corect avute în vedere de prima instanță și în baza lor s-a constatat legalitatea actului administrativ atacat.
Pentru aceste aspecte, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul, fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă . cu sediul ales în Oradea, Republicii, nr. 14, ., în contradictoriu cu intimatul pârât I. T. de Muncă al județului Bihor cu sediul în Oradea, ..1B, județ Bihor, împotriva Sentinței nr.5742/CA/2.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 11.03.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: S. M. O. B. G. C. A. Cărăgin
Red.hot.jud. S.M.
Jud.fond D.B.
Dact.A.C.
2 exemplare/18.03.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 692/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 480/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
