Anulare act administrativ. Decizia nr. 75/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 6117/111/2011
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011 - R
DECIZIA NR. 75/CA/2013 – R
Ședința publică din 16 ianuarie 2013
Președinte: C. R.
Judecător: L. B.
Judecător: I. C. G.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta-pârâtă P. Orașului Valea lui M., cu sediul în Valea lui M., Calea Revoluției, nr. 2, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. Individual M. Dr. Ruszkai Dezideriu, domiciliat în Valea lui M., Calea Revoluției, nr. 50, jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 3342/CA din 01.06.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei – avocat P. L., în baza împuterniciri avocațiale depuse la dosar și reprezentanta intimatului- avocat O. A., în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 21 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, precum și faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Se comunică reprezentantei recurentei întâmpinarea formulată în cauză de către intimat.
Nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii pe fond a acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în ambele faze procesuale pentru motivele arătate în întâmpinare.
Precizează că temeiul de drept invocat de către recurentă pentru stabilirea impozitului pe clădiri îl constituie art. 249 din Legea nr. 571/2003, care nu are aplicabilitate în speță întrucât se referă la persoane juridice. Ori, Cabinetul medical individual nu are personalitate juridică proprie.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 3342/CA din 01.06.2012 Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamantul C. M. Individual Dr.Ruszkai Dezideriu în contradictoriu cu pârâta P. Orașului Valea lui M. și, în consecință, a dispus anularea Deciziei de Impunere nr._/08.02. 2011 emisă de Biroul de Impozite și taxe din cadrul orașului Valea lui M. și a obligat pârâta P. Orașului Valea lui M. la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în sumă de 4,3 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între Consiliul Local Valea lui M. și Dr.Ruszkai Dezideriu s-a încheiat contractul de concesiune nr. 2/2005. Durata concesiunii, conform contractului este de 15 ani, începând cu data de 01.01. 2005. Conform contractului, redevența a fost stabilită la valoarea de 1 euro/mp/an în primii 5 ani. Neplata redevenței dă dreptul concedentului să pretindă penalități. Pentru următorii ani nivelul redevenței va fi stabilit printr-un act adițional. Pentru veniturile realizate de către Ruszkai Dezideriu în calitate de medic stomatolog, acesta a fost obligat să declare și să achite anual impozitul pe venit net.
Prin procesul verbal reprezentând Înștiințare de plată cu nr. 4457/20.11.2009 a fost înștiințat reclamantul că datorează taxă pe clădire la valoarea de inventar de 5612 lei a clădirii, respectiv o cotă de impozitare de 10% din valoarea de inventar. Astfel, i s-a stabilit impozit în cuantum de 561 lei și majorări în cuantum de 285 lei. Din această Înștiințare de plată nu reiese pentru ce perioadă s-a stabilit impozitul, nefiind trecut nici măcar actul în baza căruia este deținută clădirea și data acestuia.
Împotriva acestei Înștiințări de plată numitul Ruszkai Dezideriu a formulat o contestației către P. Orașului Valea lui M. arătând că în mod greșit a fost somat să achite o sumă despre care, pe de o parte nu a avut știință, întrucât nu este stipulat în contractul de concesiune această taxă, iar pe de altă parte nu consideră necesar să achite și majorări la această sumă, întrucât neplata sumei nu se datorează culpei reclamantului.
Cu chitanța nr._/11.01. 2010, reclamantul a achitat totuși suma de 846 lei, sumă cu care a fost somat, conform Înștiințării de Plată mai sus enunțată.
Cu toate acestea, la data de 15.02.2010 se emite Decizia de Impunere nr._ prin care se stabilește în sarcina reclamantului plata debitului, rămășiță din anii anteriori, în cuantum de 561 lei, precum și a sumei de 291, 17 lei, reprezentând majorări, rezultând astfel un debit de 892, 17 lei.
Numitul Ruszkai Dezideriu s-a adresat din nou cu o contestație la Biroul de Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Orașului Valea lui M., arătând că, deși a plătit suma de 846 lei aferentă anului 2010, i s-a stabilit din nou prin Decizia de Impunere plata impozitului pe anul 2010.
Ca urmare a contestației depuse, P. Orașului Valea lui M. a răspuns contestatorului, arătând că, în urma unui control realizat de Auditul Financiar de Regularitate a Situațiilor Financiare din cadrul Camerei de Conturi Bihor, s-a stabilit obligativitatea încasării ulterioare a taxei pe clădiri, precum și a majorărilor de întârziere datorate de concesionari și chiriași.
In acest sens s-a stabilit în sarcina reclamantului taxa pe clădiri în suma arătată.
De asemenea, instanța de fond a solicitat Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliare Marghita depunerea copiei de CF nr._ Valea lui M., pentru a se stabili, proprietarul imobilului pentru care se solicită impozit.
Astfel, la filele 55 – 59 dosar de fond se află coala de CF nr. 5219, provenită din conversia pe hârtie a CF 4344 referitoare la imobilul în care își desfășoară activitatea reclamantul.
Într-adevăr acest imobil a fost în proprietatea Statului Român, însă în baza Sentinței civile nr. 595/P/2000 pronunțată de Tribunalul Bihor în dos. nr. 4715/2000 s-a stabilit dreptul de proprietate cu titlu de moștenire, în favoarea lui Bujanovics R., iar în baza certificatului de moștenitor nr. 98/28.03. 2007 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de 1/1 parte din imobilul înscris sub A. 1 și 2 intabulare sub B.3 cu titlu de moștenire în favoarea lui Bujanovics Ede A. Ladislau, fiu.
Ca atare, Decizia de Impunere contestată, este nelegală întrucât art. 249 alin. 3 din Lg. 571/2003 stipulează în mod clar și neechivoc că „doar pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ teritoriale, concesionate sau închiriate … se stabilește taxe pe clădiri…”, iar imobilul în care reclamantul își desfășoară activitatea nu mai este în proprietatea statului și nu era nici la data emiterii Deciziei de Impunere.
De asemenea, conform contractului de concesiune încheiat între Consiliul Local Valea lui M. și reclamant, exista obligația primului de a aduce la cunoștința concesionarului orice modificare la contract, printr-un act adițional ceea ce nu s-a întâmplat, intimatul nefăcând dovada semnalării modificărilor intervenite.
Pentru cele ce preced, instanța de fond, în temeiul art. 18 L. 554/2004, apreciind întemeiată cererea reclamantului C. M. Individual Dr. Ruszkai Dezideriu, a admis-o și a dispus anularea Deciziei de Impunere nr._/08.02.2011.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, acestea au fost acordate doar în ceea ce privește achitarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, întrucât reclamantul nu a făcut dovada achitării onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs recurenta-pârâtă P. Orașului Valea lui M., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și, pe fond, respingerea cererii reclamantului ca fiind nefondata si neîntemeiata.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că în mod total eronat a reținut instanța de fond faptul că imobilul concesionat de către reclamant nu se află în proprietatea pârâtei. A ignorat împrejurarea, probată de pârâtă, că aceasta clădire, în care își desfășoară activitatea Cabinetul M. se afla în domeniul public al Orașului Valea lui M..
Instanța de fond reproșează pârâtei că nu ar fi adus la cunoștința reclamantului modificarea contractului de concesiune. Ori, arată recurenta, nu s-a efectuat nici o modificare acontractului de concesiune, nu s-a încheiat nici un act adițional la contract.
Imobilul "casa" care apare la Foaia A din CF 4344, asupra căruia apare intabulat numitul Bujanovics Ede A. Ladislau - fiu, nu coincide si nu se refera la imobilul în care își desfășoară activitatea reclamantul. Clădirea în care își desfășoară activitatea reclamantul este trecuta în domeniul public al Orașului Valea lui M. prin Hot. de Guvern 970/2002.
Intimatul a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.
În motivarea întâmpinării se arată că afirmația recurentei în sensul că înscrierile de carte funciară nu reflectă situația reală a imobilului, că recurentul este în continuare proprietarul imobilului, însă acesta nu este înscris în cartea funciară, nu este susținută și de documentele depuse la dosarul cauzei, clarificarea situației juridice a imobilului făcând obiectul Dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Bihor.
Însuși din cuprinsul precizării de acțiune depuse în respectivul dosar, rezultă că se solicită să se constate că imobilul restituit fostului proprietar a suferit modificări prin reamenajarea constructivă a spațiilor și edificarea unor noi construcții, deci aspectele invocate de recurentă prin recurs nu sunt constatate printr-o hotărâre judecătorească opozabilă terțelor persoane.
Mai arată intimatul că temeiul de drept invocat de recurentă pentru stabilirea taxei îl constituie art. 249 alin 3 din Legea nr. 571/2003, care prevede următoarele: „pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri."
În condițiile în care cabinetul medical individual nu are personalitate juridică proprie și nu există vreo prevedere legală privind asimilarea persoanelor fizice autorizate cu persoanele juridice, în condițiile în care normele legale care stabilesc obligații de plată a unor taxe și impozite sunt de strictă interpretare, nefiind permis aplicarea unor obligații suplimentare prin analogii, este evident că o persoană fizică nu poate avea calitatea de subiect al obligației de plată a taxei stabilite în temeiul textului legal citat, arată intimatul.
Oricum, recurenta avea obligația de comunica nivelul taxelor ce grevează contractul încheiat, iar în mod unilateral și retroactiv nu poate modifica condițiile esențiale ale contractului, care prin aplicarea acestor taxe și penalități ar deveni neavantajos din punct de vedere economic.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, constată următoarele:
La data de 11.01.2005, între reclamantul C. M. Individual Dr. Ruszkai Dezideriu si Consiliul Local al Orașului Valea lui M. a fost încheiat contractul de concesiune nr. 2/2011 cu privire la spațiul în suprafață de 18,87 mp în care funcționează respectivul cabinet stomatologic. Contractul a fost încheiat pe o perioada de 15 ani, în sarcina concesionarului fiind stabilită obligația achitării unei redevențe anuale de 1 euro/m2,cu posibilitatea renegocierii redevenței, în condițiile pieții, după expirarea primilor 5 cinci ani.
Astfel cum rezultă din Anexa nr. 9, poz. 152, a HG nr. 970/2002, spațiul cu destinația de dispensar uman, din care face parte și încăperea concesionată reclamantului, amplasat pe parcelele cu nr. top. 1/1 și ½, ambele înscrise în Cf nr. 4344 Valea lui M., se află în proprietatea publică a Orașului Valea lui M..
Este adevărat că prin Sentința nr. 595/2000 a Tribunalului Bihor, s-a dispus radierea din Cf nr. 4344 Valea lui M. a dreptului de proprietate al Statului Român și restabilirea situației anterioare, în sensul înscrierii dreptului de proprietate în favoarea fostului proprietar Bujanovici R. si a moștenitorului acestuia, însă, astfel cum rezultă din mențiunile de la Foaia A, la momentul preluării imobilului de către Statul R. exista notată o singură casa pe .. 1/1, aceeași fiind situația de carte funciară si în prezent. Din schița depusă la fila 89 dosar de fond si din raportul de expertiză efectuat în Dosarul nr._ al Tribunalului Bihor, rezultă că pe parcelele cu nr. top. 1/1 și ½, alături de clădirea ce reprezintă vechiul conac al fam. Bujanovici, au fost edificate încă două construcții, care au primit destinația de Spital Orășenesc. Ca atare, apărarea reclamantului în sensul că spațiul concesionat nu face parte din domeniul public nu poate fi primită, prin Sentința nr. 595/2000 a Tribunalului Bihor dispunându-se restabilirea situației anterioare doar în privința terenului și a construcției ce apare notată pe .. 1/1.
Potrivit art. 249 alin 3 din Legea nr. 571/2003, pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri.
În condițiile în care reclamantul are concesionată suprafața de 18,87 mp dintr-o clădire care potrivit HG nr. 970/2002 face parte din domeniul public al Orașului Valea lui M., în temeiul art. 249 alin. 3 Cod fiscal, acesta datorează taxa pe clădiri stabilită în sarcina sa.
Decizia de impunere nr._/08.02.2011 a fost emisă de recurenta pârâtă pentru taxa auto în cuantum de 40 lei datorată de reclamant pentru anul 2011, pentru suma de 561 lei reprezentând taxă pe clădiri aferenta anului 2011, respectiv pentru taxa pe clădiri în cuantum de 561 lei aferenta anului 2010, pentru și pentru majorările de întârziere aferente obligațiilor fiscale neachitate la scadență în cuantum de 98,53 lei.
Contrar celor reținute de instanța de fond, suma de 846 lei achitată de reclamant reprezintă taxa pe clădiri si majorări de întârziere aferente anului 2009, calculate în sarcina reclamantului prin procesul verbal nr. 4457/20.11.2009, depus în copie la fila 32 dosar de fond. Prin urmare, nu se poate reține că o parte din obligațiile fiscale stabilite în sarcina reclamantului prin Decizia de impunere nr._/08.02.2011 s-ar fi stins prin plata efectuată de acesta la data de 11.01.2010, cum în mod eronat a reținut prima instanță.
Pe de altă parte, obligația ce îi incumba concesionarului în temeiul Codului fiscal nu reprezintă o modificare adusă contractului de concesiune, astfel că nu subzista în sarcina Consiliului Local Valea lui M. obligația încheierii cu reclamantul a unui act adițional prin care acestuia să i se aducă la cunoștință că datorează taxa pe clădire.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de recurent cu ocazia concluziilor asupra recursului. În ceea ce privește cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată, aceasta va fi respinsă ca nefondată, prin admiterea recursului, culpa procesuală revenindu-i în exclusivitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de recurenta-pârâtă P. Orașului Valea lui M., cu sediul în Valea lui M., Calea Revoluției, nr. 2, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. Individual M. Dr. Ruszkai Dezideriu, domiciliat în Valea lui M., Calea Revoluției, nr. 50, jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 3342/CA din 01.06.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Respinge acțiunea formulară de reclamantul C. Individual M. Dr. Ruszkai Dezideriu în contradictoriu cu P. Orașului Valea lui M..
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. R. L. B. I. C. G. M. M.
Red.dec.-B.L.- 14.02.2013.
Jud. fond-C. A.
Dact.M.M-2ex.- 15.02.2013.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4474/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1162/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
