Pretentii. Decizia nr. 3453/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3453/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 2508/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Număr operator date cu caracter personal - 3159-
Dosar nr._ /CA/2011 - R
DECIZIA NR.3453/CA/2013 - R
Ședința publică din 4 octombrie 2013
Președinte: B. O. - judecător
Judecător: V. A.
Judecător: F. M.
Grefier: M. L.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ succesor în drepturi a D.G.F.P. BIHOR cu sediul în Cluj N., ..19, județul Cluj în contradictoriu cu intimatul reclamant L. V. cu domiciliul ales în Oradea,..1,etaj 2, cam.6, județul Bihor și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, Sector 6 împotriva Sentinței nr.2936 din 12 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei consilier juridic M. C., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, după care:
Instanța constată că în baza art. 11 alin. 3 din OUG 74/2013 și HG nr. 520/2013, s-a îndeplinit procedura de citare cu succesoarea în drepturi și obligații a recurentei D.G.F.P. BIHOR, fiind citată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ și rămâne în pronunțare asupra recursului.
Reprezentantul recurentei arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, care este falsă sau eronată. Din adresa de la P. de pe lângă Tribunalul Bihor a rezultat că nu există o cercetare penală privind pe reclamantul L. V..
În recurs a depus la dosar adresa parchetului de pe lângă tribunalul Bihor din care rezultă clar că se fac cercetări penale față de reclamantul L. V., astfel că se impune admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
D e l i b e r â n d:
Constată că prin Sentința nr. 2936 din 12 aprilie 2013 Tribunalul Bihor a respins excepția inadmisibilității, a admis acțiunea formulată de către reclamantul L. V. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Orașului Beiuș, a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Beiuș împotriva chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, a dispus anularea actului administrativ cu nr. 7518/20.12.2010 de soluționare a contestației, a anulat decizia de stabilire a diferențelor de taxă de poluare pentru autovehicule nr. 6808/ 09.11.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Vașcău și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii din 10.11.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Vașcău, a obligat pârâta la restituirea sumei de 1048 lei ce reprezintă taxa de poluare, cu dobânzi fiscală.
A obligat chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 1048 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, actualizată către A.F.P. Beiuș.
A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 243,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia de calcul a taxei de poluare având nr. 3265/21.05.2009 s-a stabilit de către AFP a Orașului Vașcău în sarcina reclamantului o taxă depoluare în cuantum de 1048 lei (fila 12 dosar) pentru înmatricularea autoturismului marca OPEL ASTRA, având nr. de identificare WOLOOOO58R56107504. Această taxă a fost achitată de reclamant cu chitanța . nr._/11.06.2009.
Prin decizia nr. 6808/09.11.2010 AFP a Orașului Vașcău a stabilit că suma care se datorează cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca OPEL ASTRA, având nr. de identificare WOLOOOO58R56107504 este de fapt 2223 lei, urmând astfel să stabilească o diferență ce trebuie achitată de către reclamant în cuantum de 1175 lei. La data de 10.11.2010 s-a emis și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii stabilindu-se un cuantum de 1379 lei cu titlu de accesorii în sarcina reclamantului, pentru diferența de taxă în cuantum de 2223 lei.
În urma contestației formulate de către reclamant către AFP Vașcău la data de 10.12.2010, s-a emis actul administrativ cu nr. 7518/ 20.12.2010 (fila 6 dosar), act prin care s-a stabilit refuzul de restituire a taxei de poluare achitată de către reclamant, întrucât reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind suspendarea executării actelor enunțate, se va lua act de renunțarea la judecată pentru acest capăt de cerere.
Prin decizia nr. 200/15.02.2011 emisă de DGFP Bihor privind soluționarea contestației formulate de L. V. împotriva deciziei de stabilire a diferenței de taxă de poluare, având nr. 6808/09.11.2010 și a deciziei referitoare la deciziile de plată accesorii, s-a stabilit suspendarea soluționării contestației, având în vedere că în urma efectuării unor verificări suplimentare de către organele fiscale, având în vedere și informațiile furnizate de RAR Bihor au reieșit efectuarea unor acte de natură penală, sens în care au fost sesizate organele de urmărire penală.
Ca urmare s-a solicitat la data de 05.04.2012 o solicitare către AFP Vașcău – DGFP Bihor de a comunica motivele care au condus la sesizarea Parchetului cu privire la săvârșirea unor infracțiuni.
Prin adresa nr. 53/26.09.2012 DGFP Bihor a arătat că în urma verificărilor aspectelor sesizate de conducerea executivă a DGFP Bihor s-a constatat că într-un nr. de 49 de cazuri, care-l cuprinde și pe cel al reclamantului L. V., taxa pe poluare a fost eronat stabilită, deoarece cărțile de identitate ale vehiculului care au stat la baza calculului taxei au fost falsificate, prin modificarea datelor din conținutul acestora. S-a mai arătat că toate actele au fost înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș pentru începerea cercetărilor în vederea stabilirii infracțiunilor ce subzistă i a persoanelor ce se fac vinovate de săvârșirea lor.
În cauză s-au efectuat adrese atât la P. de pe lângă Judecătoria Beiuș cât și la P. de pe lângă Tribunalul Bihor, iar prin adresele având nr. 1304/II.1/2012 și 172/II.1/2013 cele două instituții au răspuns că nu există nici o cauză înregistrată pe numele numitului L. V., ca atare în lipsa stabilirii de către un organ de urmărire penală a caracterului penal al unor fapte, simpla presupunere de către organele fiscale de săvârșire a unor infracțiuni este insuficientă pentru a se emite decizii de stabilire a unor diferențe de taxă de poluare și mai mult de a se dispune stabilirea unor accesorii cu privire la aceste accesorii.
Față de acestea instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantului de anulare a deciziei nr. 6808/09.11.2010 de stabilire a diferențelor de taxă de poluare, precum și anularea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii emise în dosarul fiscal cu nr._/10.11.2010.
Referitor la taxa de poluare achitată prin decizia nr. 3265/21.05.2009 și la solicitarea de restituire a sumei de 1048 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cât și asupra cererii de anulare a actului administrativ cu nr. 7518/20.10.2010 reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă, instanța urmează să admită și aceste cereri.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate invocată, instanța a constatat că obiectul dedus judecății nu îl reprezintă contestația formulată împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, pentru a fi aplicabile disp. art.207 al.1 din OG 92/2003, invocate de către pârâtă, ci solicitarea reclamantului de restituire a unei taxe fiscale, apreciată ca fiind nedatorată. În consecință, termenul de 30 de zile, invocat de pârâtă, nu este aplicabil în prezenta cauză, considerente pentru care urmează a respins ca nefondată excepția invocată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism second-hand, iar pentru a-l înmatricula în România, pârâta a condiționat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzută de OUG 50/2008, stabilind o taxă de poluare
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat plângere prealabilă, care i-a fost respinsă.
Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 și4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În speță, OUG nr.50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Potrivit normelor comunitare:
-art.25 C.E „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal”.
-art.28 C.E „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent”.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Au fost apreciate nefondate susținerile pârâtei, în sensul că taxa de poluare este neutră din punct de vedere fiscal și că este necesar pentru aplicabilitatea art.90 Tratatul C.E să se ia în considerarea nu numai valoare impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză.
Nu se impune ca reclamantul să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică Statul Român sunt superioare celor din statul din care reclamantul a achiziționat autoturismul, deoarece după cum s-a menționat mai sus, taxa de poluare se aplică discriminatoriu, exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea lor în țară.
Textul art.90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, s-a reținut că prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto (de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, iar afirmația intimatei Administrația Fondului pentru Mediu București cum că s-a recunoscut de către Comunitatea Europeană că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiată.
Comisia Europeană (C.E) a solicitat, în iunie 2009, României, informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească (OUG nr.50/2008) are efecte protecționiste asupra industriei auto naționale.
Această solicitare a fost transmisă sub forma unei „scrisori de somare”, prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul C.E.
A fost admisă, în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, formulată de pârâtă și obligată chemata în garanție, să plătească pârâtei taxa de poluare, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
A obligat pârâta AFP Beiuș în calitate de succesor al AFP Vașcău, la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 243,3 lei în favoarea reclamantului întrucât aceasta se află în culpă procesuală prin emiterea deciziei de calcul a taxei de poluare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Beiuș, solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței recurate în sensul suspendării soluționării prezentului dosar până la soluționarea dosarului penal, așa cum s-a dispus si prin Decizia nr.200/ 15.02.2011 în soluționarea contestației formulate pe cale administrativă de atac emisa de DGFP Bihor, iar în subsidiar admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și, pe cale de consecința, respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că, sentința recurată este netemeinică și nelegală.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea actelor
administrative emise si anume a Deciziei nr.213/17.02.2011 în soluționarea contestației formulate pe cale administrativă de atac, emisa de DGFP Bihor.
Ori, consideră recurenta că o restituire a taxei de poluare așa cum a dispus instanța de fond prin sentința recurata nu poate fi posibila în absența constatării legalității sau nelegalității actelor administrativ fiscale emise de A.F.P. VASCAU.
Pe fondul cauzei, arată că, față de argumentele invocate în apărare, a arătat că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 1, art. 3 alin. 1, art. 4 lit. ”a și b” și art. 6 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, completate cu cele ale art.1 alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008.
Conform prevederilor art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
Conform prevederilor amintite mai sus, autovehiculul reclamantului intrând sub incidența taxei pe poluare pentru prima înmatriculare în România, în mod legal organele fiscale au emis Decizia de calcul a taxei pe poluare, având la baza documentele anexate de reclamantul, din care au rezultat caracteristicile tehnice ale autovehiculului stabilind în sarcina reclamantului taxa pe poluare.
Potrivit dispozițiilor comunitare invocate de reclamant, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Ori, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008, nu poate fi asimilată impozitelor interne, aceasta taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2 care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Potrivit art.12 alin. 1 din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, în cazul în care taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, achitată, este mai mare decât timbrul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind timbrul de mediu, calculat în lei la cursul de schimb valutar valabil la momentul înmatriculării sau al transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat, se pot restitui sumele reprezentând diferența de sumă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Astfel, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada menționată.
Totodată, a solicitat instanței înlăturarea dispoziției privind obligarea sa la restituirea către reclamant a taxei pe poluare și a dobânzii aferente, având în vedere că, potrivit art. 1 din O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, această taxă constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
Pe cale de consecință, a apreciat că Administrația Finanțelor Publice Beiuș nu poate fi obligată la restituirea către reclamant a taxei de poluare, în acest sens invocând lipsa calității procesuale pasive, în prezenta cauză, întrucât nu este beneficiara de fapt și de drept a sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, aceasta constituind venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
Menționează și faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 nu este o taxă de natură fiscală, nefiind prevăzută de Codul Fiscal.
Mai mult, ordonatorul principal de credite al contului distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, în care sunt de fapt virate sumele de bani reprezentând taxa de poluare este Administrația Fondului pentru Mediu București, instituție centrală care poate si dispune de restituirea sumelor virate în contul acesteia. Taxa de poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, astfel că, instituția pârâtă nu poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, din contul distinct al Administrației Fondului pentru Mediu București.
În consecință, apreciază că se impune modificarea în parte a sentinței recurate în sensul celor menționate mai sus.
În privința capătului de cerere privind "anularea deciziei de stabilire a diferențelor de taxă pe poluare pentru autovehicule nr. 6808/09.11.2010, precum și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii din 10.11.2010", arată că Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor prin Serviciul de Soluționare a Contestațiilor a emis decizia nr. 200/15.02.2011 în soluționarea contestației formulate pe cale administrativă de atac de L. V., prin care în mod temeinic si legal în temeiul art. 210 alin. (1), 214 alin. (1) și 216 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus suspendarea soluționării contestațiilor formulate pe cale administrativă de atac în privința deciziei de stabilire a diferențelor de taxă pe poluare pentru autovehicule nr. 6808/09.11.2010, precum și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/10.11.2010, în sumă totală de_ lei și accesoriile aferente, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.
În fapt, analizând documentele existente la dosar, rezultă că urmare a verificării ulterioare a Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 3265/21.05.2009, efectuată de către organele fiscale pe baza datelor si informațiilor furnizate de R.A.R. - reprezentanța Bihor, s-a procedat la emiterea Deciziei de stabilire a diferențelor de taxă pe poluare pentru autovehicule nr. 6785/09.11.2010, precum și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/ 10.11.2010, în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, respectiv Ordonanței Guvernului nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare pentru accesoriile calculate.
Cu privire la aspectele constatate, existând suspiciuni cu privire la realitatea și legalitatea documentelor care au stat la baza calculului inițial al taxei pe poluare pentru autovehicule, prin adresa serviciului juridic din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor nr. 253/13.10.2010 s-a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș să dispună măsurile legale în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de Codul penal, precum și stabilirea persoanelor care se fac vinovate de săvârșirea lor.
În drept, la art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se precizează că:
"(1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă."
Astfel, arată recurenta, între stabilirea diferențelor de taxă pe poluare pentru autovehicule în sumă de 2223 lei și a majorărilor și penalităților de întârziere aferente în sumă de 1992 lei stabilite prin Deciziile de stabilire a diferențelor de taxă pe poluare pentru autovehicule nr. 6796/09.11.2010. precum si a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/ 10.11.2010 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă.
În consecință, organele administrative competente, în mod temeinic și legal au dispus suspendarea soluționării contestațiilor formulate pe cale administrativă de atac, întrucât nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale. Prioritatea la soluționare în speță o au organele penale care se vor pronunța asupra caracterului infracțional al faptelor ce atrag plata obligațiilor stabilite, în virtutea faptelor infracționale.
Având în vedere cele precizate mai sus, se reține că până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor nu se poate investi cu soluționarea pe fond a cauzei, motiv pentru care a dispus suspendarea soluționării cauzei civile pentru suma totală de 6807 lei, reprezentând diferențe de taxă pe poluare pentru autovehicule și obligații accesorii aferente, procedura administrativă urmând a fi reluată în conformitate cu prevederii art. 214 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/ 2003, republicată, care stipulează că: "(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determina suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin.(2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu."
Menționează faptul că, la încetarea motivului care a determinat suspendarea, organele de soluționare competente vor relua procedura administrativă de soluționare potrivit art. 214 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată, cu modificările ș| completările ulterioare.
Tocmai pentru aceste motive, a fost înaintată sesizare penală organelor în drept abilitate, în vederea clarificării aspectelor legate de înmatricularea autoturismului in cauza pe nume] reclamantului - existând suspiciuni cu privire la realitatea si legalitatea documentelor care au stal la baza înmatriculării autoturismului în cauză, așa cum s-a dispus și în Decizia nr. 213/17.02.2011, emisa de DGFP Bihor în soluționarea contestației formulate pe cale administrativă de atac.
Pentru considerentele expuse mai sus, precum și a aspectelor menționate în decizia nr. 200/15.02.2011, solicită respingerea acestui capăt de cerere și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr. 200/15.02.2011 emisă de organele competente în soluționarea contestației formulate pe cale administrativă de atac împotriva actelor administrative atacate.
Pe cale de consecință, solicită suspendarea prezentei acțiuni (în privința canatului de cerere menționat la punctul III) până la soluționarea definitivă si irevocabilă a cauzei penale.
F. de motivele în fapt si în drept invocate, solicită admiterea prezentului recurs si casarea sentinței recurate în sensul, în principal, a suspendării soluționării prezentului dosar, până la soluționarea dosarului penal, așa cum s-a dispus si prin Deciziei nr.200/15.02.2011 în soluționarea contestației formulate pe cale administrativă de atac, emisa de DGFP Bihor, iar în subsidiar, respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Intimații, legal citați, nu și-au exprimat poziția față de prezentul recurs.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că este fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că, prin hotărârea recurată, s-au anulat actele administrativ fiscale prin care s-au stabilit diferențe ale taxei pe poluare si accesorii.
Prin decizia nr. 200 din 15.02.2011, dată în soluționarea contestației administrative, organul fiscal, respectiv DGFP Bihor a suspendat soluționarea acestei contestații cu privire la suma de 4885 lei si accesorii aferente de 1922 lei stabilite prin decizia de stabilire a diferențelor de taxa pe poluare nr. 6808 din 09.11.2010 si prin decizia nr._ din 10.11.2010 referitoare la obligații de plată accesorii, până la soluționarea definitiva a laturii penale.
Aceasta decizie de suspendare putea fi atacata în instanță exclusiv sub aspectul suspendării, fiind inadmisibila o acțiune formulata direct la instanța de contencios administrativ împotriva actelor administrative de impunere fiscala.
Ca atare, întrucât în speță, contestația împotriva actelor menționate nu a fost în fapt soluționată, ci numai suspendată soluționarea sa, instanța nu putea dispune anularea acelor acte administrativ fiscale, astfel că, pentru aceste considerente va modifica în parte hotărârea si va respinge capetele de cerere vizând anularea deciziei de stabilire a diferențelor de taxă poluare pentru autovehicule nr. 6808/09.11.2010 și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă de pârâtă în dosar fiscal nr._/10.11.2010.
Retine si că, deși s-a solicitat suspendarea actelor administrativ fiscale atacate respective, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, acest aspect nu a făcut obiectul criticii în recurs de câtre partea interesata.
Cât privește celelalte critici aduse de recurenta DGFP Bihor, cu privire la taxa pe poluare perceputa potrivit calculului inițial, se constata ca sunt nefondate.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.12 alin.1 din OUG nr. 9/2013, instanța de recurs reține că textul legal nu este aplicabil în speță, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost introdusă anterior intrării în vigoare a acestei legi, iar taxa pe poluare este discriminatorie în integralitatea sa și nu doar în privința diferenței dintre suma calculată în baza OG nr. 50/2008 și suma datorată în baza OUG nr. 9/2013.
Critica recurentei pârâte referitoare la înlăturarea dispoziției privind obligarea sa la restituirea către reclamant a taxei de poluare și a dobânzii aferente este neîntemeiată, față de prevederile art. 5 (1) din OUG nr. 50/2008, potrivit cărora, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă raportat la prevederile art. 117 Cod procedură fiscală, conform cărora restituirea taxei se face tot de către autoritatea fiscală.
Pe fondul cauzei, criticile aduse de recurentă modului în care instanța de fond a examinat conformitatea taxei pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 din TFUE sunt infirmate de Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene dată în cauza C-402/09, prin care, la cererea Tribunalului Sibiu, Curtea a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea de pe piața națională a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură.
Reamintește Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în considerentele Hotărârii prin care a răspuns întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu în Cauza anterior menționată, că articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota, ori baza impozabilă a impozitelor existente, astfel că taxa aplicată după . noii legi poate fi diferită de taxa fiscală percepută până la acel moment, fără ca această împrejurare să fie considerată, prin ea însăși ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
În nici un caz însă competența statelor în stabilirea regimului unor noi taxe nu este nelimitată, art. 110 TFUE fiind încălcat de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale.
A mai subliniat Curtea de Justiție că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate, întrucât în acest fel li s-ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne având regimul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
De asemenea, Curtea a reamintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia, în sensul articolului 110 TFUE, iar, atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a respectivului stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate, de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Ca atare, în opinia Curții, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața unui statului membru și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, din alte state membre, constituie produse concurente.
Pornind de la aceste principii, Curtea de Justiție a concluzionat că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Or, în condițiile în care, după . OUG nr. 50/2008, doar vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, Curtea a apreciat că prevederile OUG nr. 50/2008 au drept efect descurajarea importului si punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, context în care, s-a concluzionat că prin adoptarea de către România a OUG nr. 50/2008, aceasta a încălcat interdicția prevăzută de art. 110 TFUE.
În plus, Curtea a mai apreciat că obiectivul protecției mediului, invocat de guvernul român pentru a justifica adoptarea OUG nr. 50/2008, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul considerat deosebit de poluant, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Având în vedere că interpretarea dată de Curtea de Justiție prevederilor art. 110 TFUE în Cauza C-402/09 este obligatorie pentru instanțele naționale sesizate cu acțiuni care au ca obiect restituirea taxei pe poluare percepută în temeiul prevederilor art. OUG nr. 50/2008, instanța de recurs va reține că în mod judicios instanța de fond a apreciat că instituirea în sarcina reclamantului a obligației de a achita taxa pe poluare pentru autoturismul de ocazie cumpărat dintr-un alt stat membru contravine prevederilor art. 110 TFUE, dispunând, pe cale de consecință, restituirea acesteia.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul formulat împotriva sentinței Tribunalului Bihor va fi admis și modificată în parte hotărârea conform dispozitivului acestei decizii
Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
ADMITE recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ succesor în drepturi a D.G.F.P. BIHOR cu sediul în Cluj N., ..19, județul Cluj în contradictoriu cu intimatul reclamant L. V. cu domiciliul ales în Oradea,..1,etaj 2, cam.6, județul Bihor și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, Sector 6 împotriva Sentinței nr.2936 din 12 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge capetele de cerere formulate de reclamantul L. V. vizând anularea Deciziei nr. 6808/09.11.2010 de stabilire a diferențelor de taxe de poluare emisă de A.F.P. Vașcău și a Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii din data de 10.11.2010 emisă de A.F.P. Vașcău.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
B. O. V. A. F. M. M. L.
Red.dec.B. O.
În concept la 14.10.2013
Jud.fond C. C.A
Tehnored. M.L.
2 ex./14.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 288/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 2327/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
