Anulare act administrativ. Decizia nr. 4333/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4333/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 2170/833/2011
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal -
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011 - R
DECIZIA NR. 4333/CA/2013 – R
Ședința publică din 20 noiembrie 2013
Președinte: I. G.
Judecător: C. R.
Judecător: L. B.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură – Centrul Județean Bihor, cu sediul în Oradea, .. 1, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș. T., cu domiciliul procedural ales în Oradea, ., jud. Bihor și cu intimata-chemată în garanție ., cu sediul în Timișoara, ., jud. T. împotriva Sentinței nr. 4988/CA din 02.07.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimații au formulat întâmpinări în cauză, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 4988/CA din 02.07.2013 Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamantul Ș. T. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Bihor, a anulat procesul verbal de constatare nr.7240 din 10.02.2011 și decizia de soluționare a contestației emise de pârâta A.P.I.A. – Centrul Județean Bihor. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție .., a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Bihor în contradictoriu cu chemata în garanție .. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea de plată înregistrată la APIA sub nr.4700 din 11.03.2009 (f.24 dosar Judecătoria Salonta), reclamantul Ș. T. a solicitat la plată în anul 2009 acordarea unei subvenții pentru suprafața de 6,10 ha.
Ulterior, în urma controlului prin teledetecție efectuat de pârâtă, s-a constatat existența unor neconcordanțe, împrejurare adusă la cunoștință reclamantului prin solicitarea de clarificare nr.49 din 05.01.2010, comunicată acestuia pe bază de semnătură (f.30 dosar Judecătoria Salonta).
În urma acestei solicitări, reclamantul a dat o declarație în data de 08.01.2010 (f.31 dosar Judecătoria Salonta), prin care și-a modificat amplasamentul și cultura unor parcele.
Prin procesul verbal de constatare nr.7240 din 10.02.2011 încheiat de APIA – Centrul județean Bihor (f.5 dosar Judecătoria Salonta), întocmit în urma controlului ce a avut drept scop verificarea modalității efectuării plăților în cadrul schemelor de sprijin pentru suprafața aferentă anului 2009, s-a constatat nerespectarea de către reclamant a obligațiilor și îndatoririlor din cererea de plată RO_, astfel că s-a stabilit că a beneficiat de o sumă necuvenită în cuantum de 2.850,35 lei.
Împotriva acestui proces verbal de constatare, reclamantul a formulat plângere prealabilă, în conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, care a fost respinsă de pârâta APIA prin Decizia de soluționare a contestației înregistrată sub nr.7998-101 din 13.07.2011 (f.9-10 dosar Judecătoria Salonta).
Principala critică invocată de reclamant se referă la nemotivarea deciziei de soluționare a contestației administrative și a procesului verbal de constatare, susținând că nu se arată explicit care sunt obligațiile și îndatoririle încălcate și nici ce reprezintă suma imputată în cuantum de 2.850,35 lei și modul de calcul a acesteia.
Pârâta APIA admite implicit faptul nemotivării actelor administrative, însă invocă decizia nr.4331/05.12.2005 a Î.C.C.J., susținând că existența unei corespondențe anterioare între autoritatea emitentă și reclamant suplinește condiția motivării actului administrativ.
Instanța de fond a apreciat că motivarea actului administrativ este o condiție imperativ solicitată de legiuitor, satisfacerea acesteia fiind o garanție a dreptului la apărare a persoanei vizate prin actul emis.
Totodată, motivarea actului administrativ este o garanție că autoritatea administrativă a analizat temeinic dispozițiile legale și le-a aplicat ca atare. Orice act administrativ trebuie să indice în mod clar, neechivoc, motivul care a condus la soluția adoptată de autoritatea publică în cauză, într-o manieră încât să permită persoanelor vizate să înțeleagă justificarea și să poată exercita controlului de legalitate.
Motivarea unui act administrativ are două laturi esențiale, și anume indicarea textelor legale aplicabile situației date și indicarea împrejurărilor de fapt pe baza cărora s-a reținut aplicabilitatea acelor texte legale.
În privința obligației autorităților administrative de a-și motiva deciziile, instanța constată că, potrivit art.31 alin.2 din Constituția României, autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal”,
Or, în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ atacat.
În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, judecătorul neputând specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative.
Date fiind aceste obligații, instanța de fond a apreciat că absența motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura o informare corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, precum și o încălcare a dreptului la apărare a persoanei vizate prin actul administrativ emis.
Analizând actele administrative contestate în cauză sub aspectul respectării condiției motivării, instanța constată că în procesul-verbal de constatare nr.7240 din 10.02.2011, la cap.V se menționează ca motiv al controlului - „verificarea controalelor administrative, modalitatea efectuării plăților în cadrul schemelor de sprijin pentru suprafața aferentă anului 2009”, ca prevederi legale și contractuale încălcate, la cap.VII se consemnează „nerespectarea obligațiilor și îndatoririlor din cererea de plată” iar în final, în cap.VIII privind concluziile verificării, se specifică faptul că „suma totală datorată este de 2.850,35 lei”.
În decizia de soluționare a contestației administrative înregistrată sub nr.7998-101 din 13.07.2011, motivarea în fapt se rezumă la mențiunea că, în raport de susținerile fermierului conform cărora nu este de acord cu procesul verbal de debit întrucât utilizează terenul pe care l-a declarat în cererea de plată în campania 2009, în urma analizării contestației, a procesului verbal de constatare și a documentelor probante existente, comisia de soluționare a contestației apreciază că „debitul aferent campaniei 2009 este constituit corect”.
În opinia instanței, aceste mențiuni nu îndeplinesc cerința motivării actelor administrative, cu respectarea dreptului la apărare și într-o manieră care să permită persoanei vizate să înțeleagă justificarea și să poată exercita controlului de legalitate.
Astfel, prin procesul verbal de constatare s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 2.850,35lei, menținută prin procesul verbal de soluționare a contestației, însă în cuprinsul acestor acte administrative nu se arată care sunt obligațiile și îndatoririle nerespectate, nu se indică modul de calcul al acestui debit și nici o altă informație care să îi permită reclamantului să înțeleagă justificarea debitului care îi este impus și modul de calcul al acestuia.
Temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza emiterii procesului verbal de constatare nr.7240 din 10.02.2011 au fost expuse doar în fața instanței de judecată, prin întâmpinarea formulată în cauză, însă fiind un act ulterior, în mod evident nu poate suplini condiția motivării actului administrativ.
Referitor la argumentul invocat de pârâtă, că reclamantului i s-au adus la cunoștință neregulile constatate prin confruntarea raportului de teledetecție, în urma căruia acesta a completat o declarație prin care a arătat că a efectuat în cunoștință de cauză modificările de amplasament și cultură, instanța de fond l-a înlăturat ca neîntemeiat, apreciind că solicitarea de clarificare nr.49/05.01.2010 trimisă de APIA reclamantului și celorlalți fermieri din . în măsură să suplinească cerința motivării actului administrativ, având în vedere că are un caracter general și nu face referire concretă la o anumită neregulă constatată, iar declarația dată de reclamant în data de 08.01.2010 în urma acestei solicitări este un formular tipizat, pretipărit, care nu este în măsură să determine convingerea că reclamantului i s-au comunicat și a înțeles informațiile cu privire la rezultatele controlului prin teledetecție și a avut posibilitatea efectivă să își exprime liber opinia în legătură cu neregularitățile constatate de APIA.
În considerarea tuturor acestor aspecte, constatând că actele administrative atacate au fost emise cu nerespectarea condiției de formă a motivării, s-a apreciat că se impune anularea acestora, nemaifiind necesară cercetarea celorlalte apărări formulate de reclamant.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.P.I.A. – Centrul Județean Bihor împotriva chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, s-au constatat următoarele:
Analizând prioritar excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție, instanța o va respinge ca neîntemeiată, reținând că prin acțiunea principală, reclamantul a solicitat anularea procesului verbal de constatare nr.7240 din 10.02.2011, care a fost întocmit de pârâtă în urma unui control prin teledetecție efectuat de chemata în garanție G. S.R.L. în temeiul contractului de servicii nr.48/23.07.2009 încheiat între părți, prin urmare chemata în garanție are calitate procesuală în cauză, în conformitate cu prevederile art.60 alin.1 C.proc.civ.
În schimb, sub aspectul temeiniciei cererii de chemare în garanție, instanța de fond a apreciat că se impune respingerea acesteia, având în vedere că în acțiunea principală anularea actelor administrative s-a dispus pentru nerespectarea condiției de formă a motivării, nefiind cercetată temeinicia acțiunii, pentru a se putea aprecia că pârâta a căzut în pretențiuni cu o cerere în despăgubire.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbre, a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură – Centrul Județean Bihor, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, consideră ca fiind nelegală și netemeinică motivarea instanței de judecată având în vedere, că intimatului Ș. T. i s-au adus la cunoștință condițiile legale de acordare a plăților, acesta declarând în cuprinsul cererii sale de plată din data de 11.03.2009 (partea III. 1 angajamente și declarații) că a primit instrucțiunile si informațiile aferente schemelor/măsurilor pentru care solicită sprijin.
Totodată, precizează că intimatului i s-au adus la cunoștință neregulile constatate prin confruntarea Raportului de teledetecție și clarificare cu fermierul din data de 08.01.2010, intimatul asumându-și constatările cuprinse în acest raport prin semnarea sa, iar un exemplar al raportului i-a fost înmânat.
In urma raportului de teledetecție și clarificare cu fermierul, intimatul a completat Anexa 6 - Declarație, prin care arată că a efectuat în cunoștință de cauză modificări de amplasare și schimbare de cultură, enumerate în cuprinsul declarației.
De asemenea, în cuprinsul Declarației se precizează următoarele: "am înțeles că modificarea amplasamentului parcelei în alt . plus sau în minus a suprafeței parcelei și/sau culturii agricole, precum și modificarea culturii agricole poate duce la sancțiuni, de la reducerea procentuală până la reducerea totală a sprijinului sau chiar sancțiuni multianuale."
In acest sens amintește Decizia nr. 4331 din 05.12.2006 emisă de Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, prin care stabilit că, în conformitate cu principiul transparenței administrației publice, consacrat în art. 31 alin.(1) și (2) din Constituția României dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de către acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual.
Suplinește condiția motivării actului administrativ existența unei corespondente anterioare între autoritatea emitentă și reclamantă, în care acesteia din urmă, i-au fost prezentate consecințele unei eventuale neconformări la cerințele legale.
Raportul de teledetecție și clarificare cu fermierul amintit, cuprinde în concret neregulile constatate la parcelele agricole declarate de către intimat prin cererea sa de plată, intimatul asumându-și constatările cuprinse în acest raport prin semnarea sa.
În conformitate cu prevederile O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, procesul verbal de constatare nr. 7240/10.02.2011 emis de către subscrisa, constituie titlu de creanță de natură fiscală, aplicându-i-se prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Astfel, potrivit art. 46 din O.G. nr. 92/2003 numai lipsa anumitor elemente atrage nulitatea actului administrativ - titlu de creanța si anume lipsa referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, care în speță sunt prezente în cuprinsul actului atacat.
Având în vedere aspectele amintite, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate.
In drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod. proc. civ, art. 304 ind. 1 Cod. proc. civ, art.50 și art.51 din Regulamentul CE nr.796/2004, O.U.G.nr.125/2006, O. G. nr. 79/2003, O.G. nr. 92/2003.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea în totalitate a hotărârii recurate, ca temeinica si legala.
In apărare intimatul arată că instanța de fond a apreciat corect ca actul nu a fost motivat, întrucât nici sintagma de mai sus, dar nici corespondența anterioară purtata intre APIA si fermieri, la modul general, nu pot suplini o motivare clara, precisa si concreta a sancțiunii aplicate.
Așa cum rezulta din actele dosarului si din sentința atacata, prin actul anulat de instanța de fond, era obligat la plata unor sume - cu titlu de returnare - a ajutorului pentru agricultura din fonduri europene, încasat pe anul anterior.
Numai prin întâmpinare si în fața instanței de fond, APIA a încercat sa-si motiveze decizia, arătând că, față de cererea sa inițiala de plata (ajutor SAPS) au fost descoperite neconcordante. Acestea ar fi rezultat în urma unor controale inopinate, utilizându-se tehnica de măsurare moderna, total diferită față de mijloacele empirice folosite pana atunci.
Nu a rezultat din așa-zisele "clarificări" cu fermierii, cum au fost corelate cele doua sisteme total diferite de măsurători, care au fost erorile admise etc. "Clarificările" au constat, de fapt, în semnarea unor declarații pretiparite - dar cu spatii ce urmau a fi completate de mână - concomitent sau ulterior semnării.
Pe fond, a arătat că sancțiunea aplicată este nejustificată, nefiind dovedită lipsa ori micșorarea unor suprafețe declarate la plata inițială ori schimbarea culturilor declarate inițial.
Instanța de fond a admis contestația formulată si a anulat actele incriminate, reținând ca acestea nu sunt motivate conform legii si practicii, nerespectând astfel esența actelor si sancțiunilor administrative - de a îndruma si îndrepta actele si faptele cetățenilor, garantând în același timp respectarea legalității si a drepturilor cetățenești.
In concluzie, apreciază ca hotărârea atacata este corecta, temeinica si legala, astfel încât solit respingerea recursului formulat împotriva acesteia.
Prin întâmpinare, intimata-chemată în garanție a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond asupra cererii de chemare în garanție.
În apărare, se arată că recurenta nu critică legalitatea soluției de respingerea cererii de chemare în garanție a .. Mai mult decât atât, prima instanță a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată, raportat la apărările formulate de . prin întâmpinare, în contextul în care a admis acțiunea principală.
Prin urmare, criticile aduse soluționării acțiunii principale, nu pot fi extinse asupra soluției pronunțate cu privire la cererea de chemare în garanție.
Pe fondul cauzei, a arătat că cererea de chemare în garanție este neîntemeiată, având în vedere faptul că . nu s-a obligat să despăgubească A.P.I.A. pentru orice acțiune în justiție.
Totodată, în speță nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale a chematei în garanție față de A.P.I.A.
Curtea de apel, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, constată că este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii sunt nefondate.
Invocând Decizia nr. 4331 din 05.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care s-a pronunțat în sensul că existența unei corespondențe anterioare între autoritatea emitentă și reclamant suplinește condiția motivării actului administrativ, recurenta admite implicit că actele administrative contestate sunt nemotivate.
Curtea reține că, pentru ca actul administrativ să fie valabil și să producă efecte juridice trebuie să îndeplinească o . condiții și anume: să fie emis de organul competent în limitele competenței sale; să fie emis în forma și cu procedura prevăzută de lege; să fie conform cu legile în vigoare și să fie emis conform interesului public urmărit de lege.
În practica instanțelor de contencios administrativ și în doctrină s-a reținut că motivarea în fapt și în drept constituie o condiție de legalitate a actului administrativ și o garanție a respectării drepturilor legitime ale cetățenilor, aspect confirmat și de art. 17 din Codul bunei administrații adoptat prin Recomandarea CM/R.(2007)7 a Comitetului Miniștrilor din statele membre ale Consiliului Europei care prevede necesitatea motivării într-o manieră corespunzătoare a actelor administrative, mai ales atunci când acestea aduc atingere drepturilor individuale.
Sub aspectul motivării actului administrativ, și Curtea Europeana de Justiție a reținut ca motivarea trebuie sa fie adecvată actului emis si trebuie sa prezinte de o maniera clară algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacata, astfel încât sa permită instanței efectuarea revizuirii actului.
In același sens, în Cauza C 509/1993 s-a reținut că, o detaliere a motivelor este necesara si atunci când instituția emitenta dispune de o larga putere de apreciere, întrucât motivarea conferă actului transparenta, putându-se verifica in acest fel daca actul este corect fundamentat.
În speță, recurenta se prevalează de faptul că reclamantului i s-a adus la cunoștință neregulile constatate prin confruntarea raportului de teledetecție în urma căruia acesta a completat Anexa 6 prin care a arătat că a efectuat în cunoștință de cauză modificările de suprafață și cultură.
Sub aspectul celor reținute, instanța constată că, prin solicitarea de clarificări din data de 05.01.2010 (fila 30 dosarul Judecătoriei Salonta), reclamantul a fost convocat, pentru data de 08.01.2010, la Școala Generală Călacea, întrucât la controlul pe teren prin teledetecție, APIA a identificat „anumite erori” în solicitarea de plată pe suprafață pentru anul 2009.
Recurenta invocă faptul că, din cuprinsul declarației - anexa 6 - rezultă că intimatul ar fi declarat că a efectuat în cunoștință de cauză modificări ale parcelelor agricole. Însă, instanța constată că această declarație este în realitate un formular tipizat, pretipărit și nu poate conduce la concluzia pertinentă că fermierul a fost în măsură să își exprime liber opinia sa.
Prin urmare, emiterea unui act administrativ în baza acestor înscrisuri, care nasc suspiciuni prin ele însele, nu poate fi apreciată ca o împrejurare de natură a suplini motivarea actului.
Curtea reține că, procesul-verbal de constatare nr. 7240 din 10.02.2011 este nemotivat, singurul indiciu referitor la motivul sancționării fiind inserarea lapidară a faptului că: APIA „a procedat la efectuarea unei verificări documentare și faptice ce a avut drept scop stabilirea corectitudinii autorizării cererilor de plată”, reținându-se în aceeași manieră la cap. VII– Titlul prevederi legale și contractuale încălcate: nerespectarea obligațiilor și îndatoririlor din cererea de plată.
În același mod, fără a supune analizei în nici un fel cele invocate, recurenta a emis decizia nr. 7998 – 101/13.07.2011 dată în soluționarea contestației, reținând că debitul aferent campaniei 2009 este constituit corect, aspect ce rezultă din „documentele probante existente”, împrejurare ce echivalează, de asemenea, cu o nemotivare a deciziei adoptate.
Curtea mai reține că, garanția respectării legalității și a drepturilor cetățenilor derivă tocmai din emiterea actelor administrative astfel încât acestea să permită cetățeanului, cu un nivel mediu de pregătire să înțeleagă aspectele ce i se impută prin acestea, ceea ce nu poate fi reținut în cauză, autoritatea intimată derogând de la obligațiile sale.
Pentru aceste motive, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă și va menține în întregime hotărârea.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură – Centrul Județean Bihor, cu sediul în Oradea, .. 1, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș. T., cu domiciliul procedural ales în Oradea, ., jud. Bihor și cu intimata-chemată în garanție ., cu sediul în Timișoara, ., jud. T. împotriva Sentinței nr. 4988 din 02.07.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. R. C. L. B. M. M.
Red.dec.-G.I.- 10.12.2013
Jud. fond-E. D.
Dact.M.M-2ex.-11.12.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1505/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1192/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
