Pretentii. Decizia nr. 4349/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4349/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 2094/111/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012- R
DECIZIA NR. 4349/CA/2013 – R
Ședința publică din 20 noiembrie 2013
Președinte: I. G.
Judecător: C. R.
Judecător: L. B.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Oradea, cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. B. în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. M., cu domiciliul procedural în Oradea, ., . și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, împotriva Sentinței nr. 3856/CA din 21.05.2013 pronunțată de Tribunalul B., având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatului-reclamant – avocat Dăgău N., în substituirea av. S. A., în baza delegației de substituire depuse la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța constată că, urmare a reorganizării activității intervenite la nivelul recurentei prin O.U.G. nr. 74/2013, activitatea acesteia a fost preluată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., procedura de citare pentru acest termen de judecată fiind îndeplinită cu această din urmă instituție, care a preluat prin semnătură și stampilă citația emisă.
Nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă părții prezente cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 3856/CA din 21.05.2013 Tribunalul B. a Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea și Administrația F. pentru Mediu și, în consecință, a anulat decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._ din 02.02.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea la restituirea către reclamant a sumei de 7795 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante încasată nelegal, achitată cu chitanța . nr._ din 02.02.2012, precum și la plata dobânzii prevăzută de O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată de la data plății fără temei a taxei și până la data restituirii acesteia. A respins capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea chitanței . nr._ din 02.02.2012, prin care s-a achitat taxa pentru emisii poluante. A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu și, în consecință, a obligat chemata în garanție, în favoarea pârâtei, la plata sumei de 7795 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante încasată nelegal, precum și la plata dobânzii prevăzută de O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată de la data plății fără temei a taxei și până la data restituirii acesteia. A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 43,6 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că taxa pe poluare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului U.E., dar și cu principiile instituite de C.J.U.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, astfel că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care a dispus obligarea autorităților publice pârâte să restituie suma reprezentând taxa pentru emisiile poluante percepută cu încălcarea art. 110 TFUE.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind plata dobânzii, instanța de fond a constatat că, prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 aprilie 2013 dată în cauza C-565/11 M. I., s-a stabilit că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a pierderilor reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (dobânda).
Modul de calcul a acestor dobânzi trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii.
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
S-a constatat că limitarea dobânzilor la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește cerința efectivității.
În raport de aceste considerente al Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța de fond a obligat pârâta să restituie reclamantului taxa percepută nelegal cu dobânda prevăzută de O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată de la data plății fără temei a taxei și până la data restituirii acesteia.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea chitanței TS7 nr._ din 02.02.2012, instanța de fond a apreciat că acest document, care constată că reclamantul a plătit suma de 7795 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante, nu este un act administrativ în înțelesul art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004, deoarece constată o operațiune și nu dă naștere unui raport juridic, astfel că a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.60 alin.1 C.proc.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretențiuni cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubire.
Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că soluția dacă cererii de chemare în garanție depinde de soluția dată cererii principale, urmând a se admite, ca întemeiată, în cazul în care cererea principală este admisă.
Față de aceste aspecte și reținând că, în conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.9/2012, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule constituie venit la bugetul F. de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, în temeiul art.63 C.proc.civ., instanța de fond a admis ca întemeiată cererea de chemare în garanție, astfel că a obligat chemata în garanție să achite pârâtei sumele la care aceasta a fost obligată prin acțiunea principală, respectiv suma de_ lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule încasată nelegal, precum și dobânda prevăzută de O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată de la data plății fără temei a taxei și până la data restituirii acesteia.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art.274 alin.1 C.proc.civ., conform cărora „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, ținând seama că s-a constatat caracterul întemeiat al cererii reclamantului, instanța de fond a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamant, dovedite în cauză, respectiv la plata sumei de 43,6 lei reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat a fost respinsă, având în vedere că nu s-a depus la dosar în original dovada plății acestui onorariu, deși s-a acordat un termen de pronunțare în acest sens. Numai chitanța eliberată de avocat, în original, atestă plata și încasarea onorariului, constituind pentru instanță act justificativ care stă la baza stabilirii și acordării cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Oradea, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției inadmisibilității și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 9/2012, plata taxei de poluare pentru emisiile poluante pentru autovehicule este datorată atât pentru autovehiculele noi/second-hand provenite dintr-un stat membru U.E., cât și pentru autovehiculele noi/second-hand, rulate, din România, cu ocazia înscrierii/ dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
De asemenea, aceste prevederi legale sunt menținute în vigoare și în noua reglementare, și anume art. 4 din O.U.G. nr. 9/19.02.2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, act normativ care a abrogat Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule.
Prin urmare, taxa se datorează pentru toate autoturismele noi și/sau second-hand ce sunt înmatriculate în România, fără distincție dacă este produs/provenit din țară sau din străinătate.
Pe fondul cauzei, arată că, în speță, sunt aplicabile prevederile art.1 alin.1 și 2, art.2 li.b, art.3 alin.1, art.4 alin. 1 și 2, art. 5 alin. 1, 2 și 3 și art.6 alin.6 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Recurenta reiterează dispozițiile art. 1 (1),(2), art. 4 (1) lit. a-c, (2) și (3).
Organele fiscale în mod legal au calculat în sarcina persoanei fizice taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 1869 lei conform deciziei nr. 882/20.01.2012 privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
De asemenea, a mai arătat și că, potrivit art. 12 alin. 1 din O.U.G. nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule, achitată, este mai mare decât timbrul rezultat din aplicarea prevederilor privind timbrul de mediu, calculat în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicol rulat, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare. Ca urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada mai sus menționată.
În privința capătului de cerere privind acordarea dobânzii fiscale de la data plății solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
Așa cum a precizat și instanța de fond, în materie fiscala dreptul contribuabilului de a i se acorda dobânda pentru sumele de restituit de la bugetul de stat, este reglementat de art.124, coroborat cu art.117, și art.70 din O.G. nr.92/2003- privind Codul de pr.fiscală, republicat, dispoziții legale care prevăd că:
Art. 124.
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) și (21) sau la art.70, după caz,până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.(7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Dobânda (legala) în materie fiscală este stabilită la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, și se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.70 din Codul de procedură fiscală (de la data formulării cererii de restituire), potrivit art.124 alin.(1) si (2) raportat la art.70 din Codul de procedură fiscală, O.G. nr.92/2003 .
Dobânda legala, pentru obligații bănești, se calculează potrivit art.2 alin.2 din Ordonanța nr.9/2000. si este stabilita la nivelul dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%. (art.2 alin.2), aceasta din urma se acorda de la data achitării sumei.
Consideră că, speței îi sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din Ordonanța nr.9/2000. Pe cale de consecință, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică si nelegală.
Mai mult, potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003- privind Codul de procedură fiscală, republicat, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget (bugetul de stat) contribuabilii au dreptul la dobândă … Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
Ori, potrivit art. 1 din O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, nefiind un venit la bugetul de stat, nefiind prevăzută /instituită de dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu i se poate aplica prevederile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală referitor la dobânda fiscală prevăzută de Codul de procedură fiscală (aplicabile exclusiv creanțelor fiscale), așa cum în mod temeinic si legal a dispus si Tribunalul Maramureș potrivit sentinței civile nr. 6453/23.11.2011 pronunțată în dosar nr._ - practică judiciară anexată prezentei în copie.
Totodată, a solicitat instanței înlăturarea dispoziției privind obligarea sa la restituirea către reclamant a taxei pe poluare și a dobânzii aferente, având în vedere că, potrivit art. 1 din O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Pe cale de consecință, a apreciat că Administrația Finanțelor Publice Oradea nu poate fi obligată la restituirea către reclamant a taxei de poluare, în acest sens invocând lipsa calității procesuale pasive, în prezenta cauză, întrucât nu este beneficiara de fapt și de drept a sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, aceasta constituind venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Menționează și faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 nu este o taxă de natură fiscală, nefiind prevăzută de Codul Fiscal.
Mai mult, ordonatorul principal de credite al contului distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, în care sunt de fapt virate sumele de bani reprezentând taxa de poluare este Administrația F. pentru Mediu București, instituție centrală care poate si dispune de restituirea sumelor virate în contul acesteia. Taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că, instituția pârâtă nu poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, din contul distinct al Administrației F. pentru Mediu București.
În consecință, se impune modificarea în parte a sentinței recurate.
In temeiul art.304 pct.6 din Cod procedură civilă, solicită casarea sentinței recurate, pentru următoarele considerente:
In fapt, reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat restituirea de către pârâtă a taxei în cuantum de 2658 leiși a dobânzilor legale aferente aceste sume, calculate la cursul BNR, la data plății efective si nu a solicitat acordarea dobânzilor calculata de la data plății, așa cum în mod greșit a acordat instanța de fond, aceasta acordând ceea ce nu s-a cerut și, pe cale de consecința, solicită casarea sentinței recurate.
Art. 304 pct. 6 prevede: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut”.
De asemenea, a precizat că instanța de fond a omis să oblige și chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că cererea de chemare în garanție a fost admisă în totalitate.
În drept au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Intimații, legal citați, nu și-au exprimat poziția față de prezentul recurs.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Excepția invocată de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B. privind lipsa calității procesuale pasive în cauză a Administrației Finanțelor Publice Oradea, pe considerentul că nu ea este beneficiara de fapt și de drept a taxei pe poluare, este apreciată ca neîntemeiată, prin raportare la prevederile art. 7 din OUG nr. 50/2008. Din economia acestui text legal, rezultă că raportul fiscal care a generat formularea cererii de restituire s-a stabilit între recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B. prin Administrația Finanțelor Publice Oradea și reclamant, decizia de calcul a taxei de poluare fiind emisă de recurentă prin Administrația Finanțelor Publice Oradea, tot aceasta fiind și cea care a respins cererea reclamantului de restituire a taxei.
Criticile recurentei referitoare la dezlegarea dată de prima instanță cererii de restituire a taxei pe poluare sunt de asemenea neîntemeiate, caracterul discriminatoriu al taxei percepute de statul român cu ocazia înmatriculării pentru prima data a autovehiculelor achiziționate din alte state membre și care fuseseră deja înmatriculate în acel stat fiind constat de CJUE în cauza C - 402/09.
Având în vedere că interpretarea dată de Curtea de Justiție prevederilor art. 110 TFUE în Cauza C-402/09 este obligatorie pentru instanțele naționale, instanța de recurs va reține că în mod judicios instanța de fond a apreciat că instituirea în sarcina reclamantului a obligației de a achita taxa pe poluare pentru autoturismul de ocazie cumpărat dintr-un alt stat membru contravine prevederilor art. 110 TFUE, dispunând pe cale de consecința restituirea acesteia.
Față de cele mai sus reținute, este lipsită de interes trimiterea pe care recurenta o face la prevederile art. 4 și 12 din Legea nr. 9/2012, taxa pe poluare fiind contestată de reclamant în integralitatea ei.
Critica recurentei pârâte referitoare la înlăturarea dispoziției privind obligarea sa la restituirea către reclamant a taxei și a dobânzii fiscale aferente este neîntemeiată, față de prevederile art.117 Cod procedură fiscală, conform cărora restituirea taxei se face de către organul fiscal, iar dobânzile se suportă din același buget.
Natura fiscală a taxei pe poluare atrage implicit și îndreptățirea reclamantului la plata dobânzii fiscale, susținerile recurentei referitoare la incidența în speță a prevederilor OG nr. 9/2000, respectiv OG nr. 13/2011 fiind neîntemeiate.
Referitor la acordarea dobânzii legale de la data achitării taxei de poluare, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor dreptului comunitar, constatând incidența Hotărârii CJUE date în cauza C-565/2011- I. împotriva Statului Român, prin care s-a stabilit că Dreptul uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării interne conținute în art. 124 din codul de procedură fiscală (OG. 92/2003), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Referitor la omisiunea instanței de fond de obligare și a chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată, instanța de recurs apreciază că această critică nu poate fi reținută, dat fiind faptul că prin cererea de chemare în garanție s-a solicitat obligarea acesteia exclusiv la plata debitului principal și a dobânzii aferente.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul formulat împotriva sentinței Tribunalului B. va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. B., succesoarea în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice B., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Oradea în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. M., cu domiciliul procedural în Oradea, ., . și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, împotriva Sentinței nr. 3856 din 21.05.2013 pronunțată de Tribunalul B., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. C. R. L. B. M. M.
Red.dec.-G.I.-29.11.2013
Jud. fond-E. D.
Dact.M.M-2ex.-29.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2497/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 2500/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
