Anulare act administrativ. Decizia nr. 1268/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1268/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 11634/83/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011
DECIZIA NR.1268/CA/2013 – R
Ședința publică din 25 martie 2013
PREȘEDINTE: O. B. - judecător
JUDECĂTOR: G. C.
JUDECĂTOR: S. M.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă . cu sediul în Satu M., .. 2, ., J. Satu M. în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Satu M. cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr. 3-5, J. Satu M., împotriva sentinței nr.3381/CA din 2.10.2012 pronunțată de Tribunalul Satu M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta reclamantă prin avocat L. M. în baza Împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Satu M. - Cabinet de avocat, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante depune la dosar practică judiciară și răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr.1/P/13.03.2013 din care rezultă că dosarul penal nr.1/P/2013 se află pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M.. De asemenea arată că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și precizat, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, anulării deciziei de soluționare a contestației și obligării intimatei la continuarea procedurii administrative în vederea soluționării pe fond a contestației. Arată că nejustificat organul fiscal pasează responsabilitatea organelor penale și mai arată că recurenta nu are nicio datorie către bugetul de stat.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.3381/CA din 2.10.2012 Tribunalul Satu M. a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ., cu sediul procedural ales în Satu M., ..2, ., jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE JUDEȚULUI SATU M., cu sediul în Satu M. . nr. 3-5, jud. Satu M., pentru anulare act administrativ fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Decizia nr._/16.11.2011 emisă de pârâtă în soluționarea contestației nr._/30.09.2012 formulată de societatea reclamantă, s-a dispus suspendarea soluționării contestației reclamantei pentru suma de 493.547 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și taxa pe valoarea adăugată, cu majorările de întârziere și penalitățile de întârziere aferente, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.
În soluționarea prezentei cauze, instanța a reținut ca relevante următoarele dispoziții legale: art. 214 alin.1 lit. a) Cod de procedură fiscală potrivit căruia ,,Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;” și art.218 alin.2 Cod de procedură fiscală, care prevede că ,,Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”
Raportat le aceste dispoziții, instanța a apreciat că, prin prezenta acțiune în contencios administrativ este chemată să se pronunțe asupra legalității deciziei emisă de pârâtă în sensul suspendării soluționării contestației formulate de reclamantă pentru obligațiile fiscale în sumă de 493.547 lei și nu pe fondul contestației reclamantei cu privire la aceste sume. Prin urmare, instanța urmează să stabilească caracterul legal sau nu al acestei suspendări prin prisma existenței sau nu a legăturii de cauzalitate între modul de soluționare a plângerii penale și contestația formulată de către reclamantă.
Sesizarea penală, până la soluționarea căreia s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de reclamantă ( filele nr. 63 - 66 din dosar ) a fost întocmită urmare a constatărilor organului de control fiscal cuprinse în Raportul de inspecție fiscală nr._/19.09.2011, în baza căruia s-a emis decizia de impunere contestată și vizează existența unor indicii privind săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală. Verificând conținutul actelor administrativ fiscale contestate de către reclamantă prin contestația formulată în cadrul procedurii administrative prevăzută de Codul de procedură fiscală, conținutul raportului de inspecție fiscală, al sesizării penale formulate de organul fiscal care a efectuat activitatea de control și al contestațiilor formulate de către reclamantă, instanța constată că, modul de soluționare a contestației formulate de către reclamantă cu privire la obligațiile fiscale în sumă de 493.547 lei depinde de modul de soluționare a sesizării penale, deoarece stabilirea obligațiile fiscale suplimentare în sarcina reclamantei este consecința aprecierii de către organul fiscal a existenței unei fapte de natură penală și, practic, acestea reprezintă prejudiciul efectiv cauzat bugetului de stat prin săvârșirea acestei fapte.
Astfel, instanța a constatat că, în mod corect organul competent de soluționare a contestației a dispus suspendarea soluționării contestației, respectiv că, decizia a cărei anulare se solicită este temeinică și legală.
Pentru considerentele ce preced, constatând caracterul neîntemeiat al acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă,în temeiul art.18 din Legea nr. 554/2004, art. 218 alin. 2, Cod de procedură fiscală, art. 274 Cod de procedură civilă instanța a respins acțiunea reclamantei și să mențină ca temeinică și legală decizia contestată, fără a acorda cheltuielile de judecată solicitate, reclamanta fiind cea căzută în pretenții.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs recurenta reclamantă . solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, anulării deciziei de soluționare a contestației și obligării intimatei la continuarea procedurii administrative în vederea soluționării pe fond a contestației.
Arată că societatea a făcut obiectul unei ample inspecții fiscale derulate pe parcursul unui an în urma căruia echipa de control a stabilit în mod absolut arbitrar și contrar evidentei o suma reprezentând TVA suplimentar cu majorări și penalități în cuantum total de aproape 500.000 lei.
S-a ajuns la aceasta situație ca urmare a neluării în considerare a unor tranzacții economice cu doi parteneri străini, tranzacții documentate în perfect acord cu legislația contabila și cu uzanțele comerciale.
Echipa de control a apreciat ca fiind nereala vânzarea de către societate a unor mărfuri către societatea maghiara KOSZIKLA MIX PLUSZ KFT, mai exact o cantitate de 43.650 tuburi electronice, pentru un preț de 366.240 EURO (1.560.905 lei).
Menționează că tuburile electronice au fost facturate către partenerul maghiar prin facturile UTI_ din 11.03.2009, UTI_ din 14.03.2009 și UTI_ din 23.04.2009. Aceste facturi sunt însoțite de CMR-uri, înscrisuri ce atesta efectuarea transportului din România în Republica Ungara. De asemenea, intre cei doi parteneri comerciali exista un Contract de vânzare - cumpărare comerciala, iar prin declarația data organelor fiscale maghiare administratorul societății KOSZIKLA, în persoana d-lui MAKSZIM Z. recunoaște în integralitatea ei relația comercială derulată între cele două companii. Mai mult decât atât, marfa vândută a fost plătită în proporție de cca. 80% de către partenerul maghiar. Este adevărat ca a existat o nemulțumire a cumpărătoarei legată de calitatea mărfurilor livrate ce a generat o dispută. În același timp, o alta societate administrată de S. I., S.C. P. IMPEX SRL a livrat și ea aceleiași companii maghiare KOSZIKLA cantități de tuburi electronice rămase neachitate, și pentru care a fost nevoie să închirieze un depozit în care s-au depozitat tuburile livrate de P. și cele ramase neachitate către U. C..
Arată că potrivit legislației fiscale în vigoare, a justificat tranzacțiile cu partenerul maghiar prin facturi fiscale, documente de plata, documente privind transportul (CMR). Faptul neînregistrării operațiunii de către partenerul maghiar nu poate să-i fie imputabil, fiind o chestiune aflată în afara controlului său.
Referitor la vânzarea de tuburi electronice către societatea ceha ZAIRA SRO, arată că aceasta este o altă tranzacție interpretată cu rea-voință de echipa de control. Este vorba de o tranzacție eșuată, marfa vândută fiind returnată de cumpărătoare, sens în care s-au întocmit și facturi de stornare. Organele de control au procedat la colectarea TVA în suma de 284.993 lei pentru perioada 26.08._11, data la care s-a emis factura storno nr. 95s/07.12.2010, considerând ca pentru perioada dintre facturare și stornare „ efectul fiscal generat sunt majorările/ dobânzile de întârziere aferente TVA necolectat/ neevidențiat în suma de 284.993 lei", fără a indica un text de lege pe care s-ar putea baza această inovație în materie fiscală.
De asemenea, echipa de control a mai identificat o pretinsă neregulă în contabilitatea societății, prin aceea ca U. C. a încasat anumite sume în plus față de cele facturate către S.C. P. IMPEX SRL, sume ce au fost regularizate prin emiterea unor facturi. Inspectorii au apreciat că se impune calcularea unor majorări și penalități de întârziere pentru TVA pe care societatea avea obligația sa o colecteze, până la data regularizării avansurilor. Apreciază că aceasta concluzie este rezultatul unei interpretări eronate a textelor de lege invocate.
Precizează că împotriva acestor acte administrativ fiscale a formulat în termen contestație, soluționarea căreia organul fiscal a înțeles să o suspende motivat de existenta unei sesizări penale ce ar avea legătura cu demersul său grațios. Apreciază această manieră de lucru ca fiind una de rea - credință, întrucât nu exista niciun element care ar indica săvârșirea vreunei infracțiuni.
Pe de alta parte, în cauza nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale de către organele de urmărire penală, ceea ce plasează decizia de suspendarea soluționării contestației în afara cadrului legal, motiv pentru care decizia contestata este și vădit nelegală.
Critică soluția pronunțata de instanța de fond și prin faptul ca i-a refuzat proba prin care ar fi dorit să dovedească faptul că în prezent societatea nu are obligații fiscale, aspect deosebit de relevant, întrucât, în lipsa prejudiciului, nu se poate discuta de evaziune fiscală. În primul rând regăsim în motivare o eroare materială gravă, întrucât instanța de fond consideră că stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare în sarcina sa s-ar datora sesizării penale, însă acest lucru este fals. Stabilirea obligațiilor suplimentare s-a datorat constatărilor concretizate în raportul de inspecție fiscală atacat. Abia după ce recurenta a contestat pe cale administrativa raportul de inspecție fiscala și decizia de impunere, organul fiscal, pentru a se „spăla pe mâini" și pentru a-și ușura misiunea, formulează sesizare penală.
Pe de alta parte, solicită a se constata că modul de rezolvare a sesizării penale nu are o înrâurire hotărâtoare asupra deznodământului prezentului litigiu, cele doua demersuri neexcluzându-se reciproc.
In drept, a invocat dispozițiile art. 299 și urm. C. pr. civ., ale codului de procedura fiscală și ale Legii nr. 554/2004, precum și pe textele de lege invocate în recurs.
Intimata pârâtă legal citată nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și sub toate aspectele în baza prevederilor art.3041 Cod procedură civilă, Curtea de Apel apreciază recursul declarat de recurenta . Satu M. ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.214 alin.1 lit.a Cod procedură fiscală, organul de soluționare a contestației formulate pe cale administrativă poate suspenda prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele de drept cu privire la existența săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Rezultă din aceste prevederi legale că procedura suspendării soluționării contestației este una facultativă, iar pentru a se dispune o astfel de măsură prezintă relevanță în primul rând indiciile săvârșirii unei infracțiuni, cu înrâurire hotărâtoare asupra soluției.
Așadar, condiția esențială impusă de text se referă, indubitabil, la justificarea acestei măsuri de interdependența dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare în sarcina contribuabilului contestator.
În speță, instanța de fond a apreciat justificat îndeplinirea cerințelor art.214 alin.1 lit.a din Codul de procedură fiscală, având în vedere faptul că prin adresa nr._/31.10.2011 emisă de DGFP Satu M., Activitatea de Inspecție Fiscală, a fost înaintată Sesizarea penală nr._/28.10.2011 (fila 64 dosar), împreună cu procesul verbal nr._/6.10.2011 organelor de cercetare penală din cadrul DNA – Serviciul Teritorial Oradea.
Contrar poziției exprimate de recurentă, instanța consideră că între stabilirea obligațiilor bugetare datorate, constatate în decizia de impunere nr.13/15.06.2011 și contestate de . Satu M. și stabilirea caracterului infracțional al faptelor indicate de organul fiscal în sesizarea penală există o strictă interdependență de care depinde soluționarea cauzei, chiar dacă până în prezent, ca urmare a declanșării unei conflict negativ de competență, organele penale nu au pronunțat vreo soluție în dosarul penal.
De asemenea, modul de rezolvare a sesizării penale are, în opinia instanței, o înrâurire hotărâtoare asupra deznodământului prezentului litigiu, din moment ce se invocă de către organul fiscal încălcarea de către recurentă a prevederilor art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, art.41 și 43 din Legea 82/1991 a contabilității și art.23 alin.1 lit.a și b din Legea 656/2002 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor, prin deducerea TVA aferentă unor achiziții de bunuri și livrarea ulterioară a acestora, în mod fictiv către parteneri din Ungaria și Cehia, în scopul diminuării TVA de plată către bugetul de stat prin necolectarea taxei sub aparența unor livrări intracomunitare.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.214 alin.1 lit.a din OG 92/2003 privind Cod ul de procedură fiscală, Curtea de Apel Oradea va respinge ca nefondat recursul.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă . cu sediul în Satu M., .. 2, ., J. Satu M. în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Satu M. cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr. 3-5, J. Satu M., împotriva sentinței nr.3381/CA din 2.10.2012 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 25.03.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: O. B. G. C. S. M. A. Cărăgin
Red.hot.jud. O.B.
Jud.fond A.D.
Dact.A.C.
2 exemplare/28.03.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2633/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1291/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
