Anulare act administrativ. Decizia nr. 264/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 749/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011
DECIZIA NR.264/CA/2013 - R
Ședința publică din 28 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: S. M. - judecător
JUDECĂTOR: O. B.
JUDECĂTOR: G. C.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor cu sediul în Oradea, .. 2/B, J. Bihor în contradictoriu cu intimata reclamantă . cu sediul în Oradea, .. 2, ., împotriva sentinței nr.4296/CA din 11.09.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimata reclamantă prin avocat P. I. în baza Împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante depune la dosar concluzii scrise și arată că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, arătând că prin decizia de casare s-a stabilit ca DGFP să solicite o contraexpertiză, dar aceasta nici măcar nu s-a mai prezentat în instanță. Arată că atât raportul de expertiză efectuat cât și instanța de judecată au constatat că nu se mai datorează TVA și că livrarea de servicii nu a mai avut loc.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.4296/CA din 11.09.2012 Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de către reclamanta ., cu sediul în Oradea, .. 2, ., împotriva pârâtei DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 2-4, județul Bihor, și în consecință:
- a dispus anularea Deciziei nr. 102/10.07.2009 emisă de pârâtă și, pe cale de consecință, anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală nr._/11.05.2009 întocmit de pârâtă, privind capitolul III – Constatări fiscale, pct. 1 – Constatări fiscale privind TVA, subpunctul 1.2 – Evidența TVA aferentă ieșirilor referitoare la contractul nr. 5/12.06.2008, dispune anularea Deciziei de impunere nr. 298/11.05.2009 emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanta, în calitate de prestator de servicii de intermedieri imobiliare, a încheiat cu . - beneficiar, contractul de servicii imobiliare nr. 5/12.06.2008 având ca obiect intermedierea vânzării cumpărării în favoarea beneficiarului a unui teren. În baza contractului, reclamanta a încasat de la beneficiar un avans în cuantum de 1.834.000 lei, conform facturii fiscale nr. 151/12.06.2008. Ulterior, actul juridic de vânzare cumpărare a terenului în cauză nu a mai fost încheiat, motiv pentru care părțile au reziliat contractul, reclamanta întocmind o factura fiscală de stornare a facturii nr. 151/12.06.2008, respectiv factura nr. 153/30.06.2008, fără însă a restitui și suma încasată, astfel cum rezultă din nota explicativă (filele 44-45 dosar nr._ ) și din cererea introductivă a reclamantei.
Începând cu data de 24.03.2009, reclamanta a fost supusă inspecției fiscale de către pârâtă, perioada examinată fiind 01.07.2006 – 28.02.2009.
Prin raportul de inspecție fiscală nr._/11.05.2009, întocmit la finalul inspecției, inspectorii din cadrul DGFP Bihor au constatat, la capitolul III – Constatări fiscale, pct. 1 – Constatări fiscale privind TVA, subpunctul 1.2 – Evidența TVA aferentă ieșirilor referitoare la contractul nr. 5/12.06.2008, faptul că stornarea facturii de avans, respectiv a TVA colectată (în cuantum de 292.824 lei) este nejustificată deoarece suma încasată nu a fost restituită clientului, art. 1342 alin. 2 lit b din Legea nr. 571/2003 prevăzând că exigibilitatea taxei intervine la data la care se încasează avansul, pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. În concluzie, pârâta a constatat că reclamanta datorează suma de 292.824 lei reprezentând TVA și suma de 64.382 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului suplimentar.
În urma contestației depuse de reclamantă și înregistrată la pârâtă sub nr._/17.06.2009, pârâta a emis Decizia nr. 102/10.07.2009 prin care, pentru aceleași motive, a respins contestația reclamantei cu privire la TVA datorat.
Coroborând dispozițiile art. 1341 și art. 1342 din Legea nr. 571/2003, a rezultat că faptul generator al TVA intervine și taxa devine exigibilă la data livrării de bunuri sau prestării de servicii. Exigibilitatea este anticipată faptului generator în situația avansurilor încasate înainte de livrarea de bunuri sau prestărilor de servicii, așa cum se reține în raportul de expertiză fiscală judiciară. Se arată în raport că revenirea asupra elementelor valorice sau a condițiilor contractuale în care sunt realizate tranzacțiile comerciale obligă cele două părți la efectuarea ajustărilor în materie de TVA. Astfel, potrivit art. 138 din Legea nr. 571/2003, dacă a fost emisă o factură și ulterior operațiunea este anulată total sau parțial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor, se efectuează ajustarea bazei de impozitare.
Având în vedere că la data de 30.06.2008, contractul părților a fost reziliat, suma achitată de către . nu mai reprezintă un avans din contravaloarea unei prestări de servicii, conform Codului fiscal, lipsind contrapartida și se impune ajustarea bazei de impozitare în sensul diminuării ei.
Ajustarea bazei de impozitare determină o anulare a TVA pentru factura nr. 151/12.06.2008 și este exigibilă la data de 30.06.2008, dată la care suma încasată nu mai reprezintă un avans din punct de vedere al TVA.
În legătură cu stornarea facturii nr. 151/12.06.2008, expertul fiscal a reținut că reclamanta a procedat corect ajustând baza de impunere, deoarece operațiunea economică stipulată în contractul nr. 5/12.06.2008 a fost anulată în totalitate prin actul adițional nr. 7/30.06.2008.
Față de concluziile expertizei administrate în cauză, instanța a apreciat că reclamanta în mod corect a stornat factura fiscală nr. 151/12.06.2008, ajustând astfel baza de impunere, ceea ce duce la concluzia ca TVA de plată este 0.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis cererea reclamantei, și pe cale de consecință a dispus anularea Deciziei nr. 102/10.07.2009 emisă de pârâtă și anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală nr._/11.05.2009 întocmit de pârâtă, privind capitolul III – Constatări fiscale, pct. 1 – Constatări fiscale privind TVA, subpunctul 1.2 – Evidența TVA aferentă ieșirilor referitoare la contractul nr. 5/12.06.2008.
Instanța a dispus și anularea Deciziei de impunere nr. 298/11.05.2009 emisă de pârâtă, având în vedere că este un act administrativ fiscal subsecvent raportului de inspecție fiscală nr._/11.05.2009 întocmit de pârâtă, anulat pentru motivele de mai sus.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.c., instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.700 lei reprezentând cheltuieli de judecată – contravaloarea expertizei fiscale judiciare, constatând culpa procesuală a pârâtei.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii și menținerii ca legale și temeinice a actelor administrative.
Arată că, urmare a inspecției fiscale s-a constat ca în luna iunie 2008, . a emis factura nr. 151/12.06.2008, înscriind "avans cumpărare teren" în suma totala de 1.834.000 lei, din care TVA în sumă de 292.824 lei, pentru ., în baza contractului nr. 5/12.06.2008. Factura a fost emisa pentru avansul încasat la aceeași data, respectiv 12.06.2008. În aceeași luna, ., stornează factura de avans, prin emiterea facturii nr. 153/30.06.2008, justificând ca operațiunea a fost anulată prin rezilierea contractului dintre părți conform înțelegerii bilaterale nr. 7/5/30.06.2008. Deși reclamanta susține ca s-a reziliat contractul de intermediere iar factura emisă pentru avans a fost stornată, suma de 1.834.000 lei, nu a fost restituită până la data încheierii inspecției fiscale (11.05.2009), beneficiarului ..
Instanța de fond a reținut, pe baza concluziilor raportului de expertiză fiscală judiciară că faptul generator încetează o dată cu rezilierea contractului între părți. Or, întrucât avansul transferat beneficiarului . pentru achiziția unei proprietăți imobiliare nu a fost restituit, operațiunea economică nu poate fi considerată a fi anulată.
Arată că prin excepție, conform art.1342 din Legea 571/2003 cu modificările și completările ulterioare în cazul avansurilor faptul generator și exigibilitatea intervine la data încasării avansului. În speță avansul nu a fost restituit prestatorului prin urmare faptul generator și exigibilitatea TVA nu încetează. Mai mult, la data discuției finale, asupra constatărilor inspecției fiscale, s-a solicitat Nota explicativa administratorului ., iar la întrebarea organelor de inspecție fiscala "care sunt documentele cu care susțineți anularea operațiunii și nerestituirea avansului?" răspunsul a fost "Adresa nr. 4/29.06.2008 și înțelegerea bilaterala nr. 7/5/30.06.2008". Din adresă respectiv înțelegerea bilaterală nu reiese motivul pentru care s-a reziliat contractul de intermediere încheiat în vederea cumpărării imobilului și cu atât mai mult motivul pentru care . este în imposibilitatea de a restitui avansul încasat pentru intermedierea tranzacției imobiliare. În considerentele sentinței se retine că, potrivit Raportul de expertiza fiscală judiciară există un contract de împrumut între cele doua societăți, încheiat în 01.06.2009, ulterior finalizării inspecției fiscale - 11.05.2009, pentru contravaloarea avansului nerestituit. Față de acest aspect menționează că organelor de inspecție fiscală nu le-a fost prezentat pe durata desfășurării inspecției și până la finalizarea acesteia vreun contract de împrumut încheiat intre . și ., pentru suma de 1.834.000 lei.
În ciuda faptului că a fost reziliat contractul, iar părțile au renunțat la cumpărarea terenului, avansul încasat în suma de 1.834.000 lei, pentru care a fost emisă factura nr. 151/12.06.2008, nu a fost restituit beneficiarului și prin urmare stornarea facturii de avans, respectiv a TVA este nejustificată întrucât exigibilitatea taxei a intervenit la data încasării avansului.
De asemenea arată că instanța retine ca „reclamanta . a procedat corect ajustând baza de impunere deoarece prin actul adițional nr. 7/30.06.2008, operațiunea economică stipulată în contractul nr. 5/12.06.2008 este anulata în totalitate. În acest sens în Raportul de expertiză contabilă judiciară se face referire la art. 138 lit. a din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, respectiv Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin HG 44/2004, cu modificările și completările ulterioare. Conform articolului sus menționat, respectiv pct. 20 alin 1 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin HG 44/2004 „furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii își ajustează baza impozabilă a taxei după efectuarea livrării/prestării sau după facturarea livrării/prestării chiar dacă livrarea/prestarea nu au fost efectuate dar evenimentele prevăzute la articolul 138 din Codul Fiscal intervin ulterior facturării și înregistrării taxei în evidentele persoanelor impozabile". Menționează că . a emis factura pentru „avans cumpărare teren" și nu pentru livrare efectivă de bunuri sau prestări efective de servicii.
Încadrarea de către instanță, pe baza concluziilor consultantului fiscal, a operațiunii de stornare la art. 138 lit. a, respectiv art. 159 din Legea 571/2003, nu este corectă deoarece aceste articole fac referire la ajustarea bazei de impozitare în cazul operațiunilor de livrări efective de bunuri sau prestări efective de servicii și nu în cazul avansurilor încasate în contul livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii.
În drept se invocă prev.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise formulate de intimată se solicită respingerea recursului ca nefondat deoarece criticile recurentei sunt neîntemeiate, singura chestiune pe care o invocă în fapt recurenta în apărarea sa fiind aceea că suma achitată cu titlu de avans conform contractului nr.5/12.06.2008 nu a fost restituită ca urmare a rezilierii contractului la data de 30.06.2008.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente :
Prin contractul de servicii imobiliare nr.5/12.06.2008 încheiat între intimată în calitate de prestator și . în calitate de beneficiar (fila 6) prestatorul se obligă să desfășoare activitatea de intermediere imobiliară pentru imobilul descris la pct.2, iar comisionul devine exigibil în momentul în care se face orice tip de act în vederea vânzării imobilului.
Totodată, la pct.8 din contract se prevede că beneficiarul pune la dispoziția prestatorului suma de 1.834.000 lei, în vederea achitării de către acesta a avansului în numele beneficiarului.
La data de 12.06.2008 intimata emite factura nr.151 către ., pentru suma de_ lei, reprezentând „avans cumpărare teren”.
Ulterior emiterii acestei facturi nu a mai avut loc cumpărarea terenului, astfel că părțile au reziliat contractul nr.5/2008 iar intimata a întocmit o factură storno pentru suma de_ lei primită cu titlu de avans.
Reținerea organelor fiscale că intimata trebuie să plătească TVA-ul aferent facturii nr.151/12.06.2008 întrucât, deși a emis factura storno, nu a restituit în fapt suma primită cu titlu de avans, nu este întemeiată.
Este adevărat că, conform art.1342 din Legea 571/2003 pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator, exigibilitatea taxei intervine la data la care se încasează avansul, însă revenirea asupra elementelor valorice sau a condițiilor contractuale în care sunt realizate tranzacțiile comerciale obligă părțile la efectuarea ajustărilor în materie de TVA, aspect corect reținut de prima instanță.
Dispozițiile art.138 din Legea 571/2003 prevăd că dacă a fost emisă o factură și ulterior operațiunea este anulată total sau parțial, înainte de livrarea banilor sau de prestarea serviciului, se efectuează ajustarea bazei de impozitare.
Nerestituirea sumei de către intimată nu poate fi sancționată cu obligarea acesteia la plata TVA-ului deoarece din punct de vedere fiscal acea sumă nu mai reprezintă un avans conform definiției avansului din titlul VI al Codului fiscal datorită lipsei contrapartidei pentru această sumă.
Pentru aceste aspecte instanța de recurs constată că motivele de recurs invocate de recurentă sunt neîntemeiate și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul.
În baza art.274 Cod procedură civilă va fi obligată partea recurentă la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 5.000 lei, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor cu sediul în Oradea, .. 2/B, J. Bihor în contradictoriu cu intimata reclamantă . cu sediul în Oradea, .. 2, ., împotriva sentinței nr.4296/CA din 11.09.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 5000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER :
S. M. O. B. G. C. A. Cărăgin
Red.hot.jud. S.M.
Jud.fond D.B.
Dact.A.C.
2 exemplare/5.02.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1924/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 273/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
