Anulare act administrativ. Sentința nr. 128/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 128/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 226/35/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA A - II - A CIVILĂ, DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2013
SENTINȚA NR. 128 /2013 CA - PI
Ședința publică din 2 septembrie 2013
PREȘEDINTE: S. M.- judecător
GREFIER: D. E. T.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ, primă instanță, formulată de reclamanta . - în reorganizare judiciară - reprezentată de administrator judiciar Fineco Insolvency SPRL și administrator special S. M. M. cu sediul în Satu M., ., J. Satu M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta . prin avocat C. C. M. în baza delegației emisă de administratorul judiciar Fineco Insolvency SPRL, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, precum și faptul că reclamanta a depus la dosar actele fiscale, după care:
Reprezentanta reclamantei referitor la proba cu înscrisuri precizează că actele finanțelor nu i-au fost comunicate reclamantei, iar, referitor la sesizarea penală depune acte reprezentând corespondența cu parchetul, având în vedere că Fineco Insolvency are doar calitate de martor în acea sesizare penală și nu are acces la alte acte din dosarul penal. Depune, de asemenea, la dosar două rapoarte de expertiză extrajudiciară din care rezultă că raportul de inspecție fiscală a fost îndeplinit în mod defectuos și astfel reclamanta nu datorează nimic statului. Ultimul raport întocmit consideră că a avut mai multe date la dispoziție.
Instanța, constată că s-a depus corespondența purtată cu P. Înaltei Curți de Casație și Justiție - D.N.A. Serviciul Teritorial Oradea și două rapoarte de expertiză extrajudiciară.
Reprezentanta reclamantei arată că nu are alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentanta reclamantei arată că își menține punctul de vedere din răspunsul la întâmpinare depus la dosar și solicită admiterea contestației, obligarea A.N.A.F. să soluționeze contestația împotriva deciziei de impunere. Menținerea suspendat a dosarului încalcă principiul dreptului la justiție. Reclamanta se află în procedura de reorganizare, însă există riscul de a intra în procedura de faliment, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND :
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 13.06.2013, scutită de plata taxei de timbru, reclamanta . - în reorganizare judiciară - reprezentată de administrator judiciar Fineco Insolvency SPRL și administrator special S. M. M. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a solicitat Obligarea A.N.A.F. - D.G.S.C. sa soluționeze în fond contestația formulata de către . împotriva Deciziei de impunere nr.23/23.09.2011 pentru suma de 5.963.976 lei; Anularea actelor contestate, adică a deciziei de impunere nr. 23/23.09.2011, raportul de inspecție fiscala nr._/23.09.2011 și dispoziția privind masurile stabilite de organele fiscale nr._/23.09.2011.
În motivare s-a arătat faptul că reclamanta .. se afla în procedura de reorganizare judiciara începând cu data de 28.06.2010, când judecătorul-sindic a confirmat planul de reorganizare propus și aprobat de către creditori pe o perioada de trei ani (sentința nr. 938/R/28.06.2010 pronunțata în dosarul nr._ al Tribunalului Comercial Argeș).
Planul de reorganizare a avut la baza informațiile financiare și datoriile de la data de 31.03.2010.
Printre creditorii care au votat pentru aprobarea planului de reorganizare a fost și Direcția Generala a Finanțelor Publice Satu-M., care s-a înscris la masa credală cu suma de 482.105 lei.
In perioada 09.06._11 Direcția Generala a Finanțelor Publice Satu-M. a efectuat un control la sediul social al subscrisei pentru perioada 01.05._10 cu privire la determinarea, evidențierea și virarea taxelor, impozitelor și contribuțiilor la bugetul general consolidat al statului.
Prin decizia de impunere nr. 23/23.09.2011, organul de inspecție fiscala a stabilit ca subscrisa datorează suplimentar următoarele sume:
- impozit pe profit - 314.973 lei și majorări de întârziere de 93.956 lei taxa pe valoare adăugata - 5.683.006 lei și majorări de întârziere de 280.970 lei .
Decizia nr. 23/23.09.2011 a fost contestata atât la ANAF - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor, care prin decizia nr. 2161/02.05.2012 a suspendat soluționarea acestei contestații pana la rezolvarea cauzei penale.
Având în vedere faptul ca subscrisa se afla în procedura de reorganizare judiciara, suspendarea soluționării contestației pe cale administrativa, ținând seama ca se contesta un act prin care se impune plata unei sume de bani în afara planului de reorganizare, poate conduce în mod direct la . faliment, fara a mai avea șanse reale de redresare.
Prin plângerea penala înregistrata sub nr._/03.10.2011, Direcția Generala a Finanțelor Publice Satu-M. a sesizat organele penale cu privire la realitatea existentei stocurilor, a înregistrărilor contabile a unor cheltuieli care nu au la baza operațiuni reale și a unor fapte ce ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala.
In opinia reclamantei, cele consemnate în raportul de inspecție fiscala au fost combătute prin rapoartele de expertiza extrajudiciare efectuate în acest sens, motiv pentru care, organul de inspecție fiscala ar trebui sa reanalizeze în mod obiectiv atât raportul de inspecție fiscala, cat și deciziile emise ulterior.
Singurul argument ca a fost sesizat organul de cercetare penala, fără a indica în ce mod soluția organului de cercetare penala va influenta soluționarea contestației, nu reprezintă o motivare în sensul disp. art.214 din Codul de procedura fiscala.
Prin răspunsul din data de 15.05.2013, ANAF-DGSC mai arata ca suspendarea soluționării contestației pe cale administrativa s-ar impune și prin aceea ca astfel s-ar preîntâmpina emiterea de hotărâri contradictorii, fapt ce ar conduce la o contrarietate intre hotărârea penala și cea civila, care ar fi determinat afectarea prestigiului justiției și a ordinii publice, cu toate consecințele ce ar putea decurge din aceasta situație.
In acest moment se discută de menținerea sau nu în funcțiune a unei societăți comerciale, numai în ultimul an am efectuat plați către bugetul consolidat al statului de peste 1.000.000 euro. Daca intre doua hotărâri contradictorii date de doua instanțe diferite, instanța penala și instanța civila, exista soluții de a le îndrepta pe calea revizuirii, o eventuala intrare în procedura de faliment și de radiere a societății reprezintă un proces ireversibil, indiferent de soluțiile instanțelor civile sau penale.
Aspectul comun atât al contestației, cat și sesizarea penala, îl reprezintă eventualul prejudiciu produs bugetului de stat. Indiferent de soluția care va fi data în dosarul penal, repararea pagubei, pentru ca acest aspect interesează în principal pe parata ANAF, se va realiza conform dispozițiilor legii civile (art. 14 Cod procedura civila). în acest sens reamintim ca ne aflam . instituita de Legea nr. 85/2006, astfel ca suspendarea soluționării contestației pe cale administrativa ar trebui corelata cu procedura de reorganizare judiciara prevăzuta de legea insolvenței, procedura în care se afla reclamanta.
Procedura insolvenței stabilește reguli specifice în ceea ce privește termenul de înregistrare a creanțelor, de depunerea declarațiilor de creanța, de stabilire a penalităților etc, astfel ca sesizarea penala poate conduce atât pentru reclamantă la prejudicii irecuperabile (lichidarea societății), cat și fata de parata (tardivitatea înregistrării unor declarații de creanța).
Situația atipica, respectiv perioada de reorganizare în care se afla reclamanta, consideră ca reprezintă un motiv întemeiat pentru admiterea acțiunii în sensul soluționării pe fond a contestației împotriva deciziei nr. 23/23.09.2011 și a raportului de inspecție fiscala, întrucât sesizarea penala la care face referire parata nu tine în loc și procedura de reorganizare, care își desfășoară cursul conform legii speciale.
Referitor la capătul doi al acțiunii, reclamanta arată că, constatările inspecției sunt eronate ducând la o decizie de impunere neîntemeiata după cum urmează:
Referitor la punctul 2.1.1.din Decizia de impunere nr. 23/23.09.2011 și cap. III punctul 2 la Raportul de inspecție fiscala nr._/23.09.2011 s-a stabilit pentru perioada mai 2006 - decembrie 2010 un TVA de plata suplimentar în suma de 5.683.006 lei și 280.970 lei accesorii, detaliat în anexa nr. 57 la Raportul de inspecție fiscala, precum și la dispoziția stabilita în "Dispoziție privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala" nr._/23.09.2011 punctul 2.1.
Referitor la TVA de plata stabilit suplimentar pentru luna mai 2006 în suma de 75.806 lei și accesorii de 2.274 lei, deoarece nu au putut fi prezentate documente justificative la momentul controlului, s-au depus în copie conforma cu originalul factura . nr._ din data de 24.05.2006 în suma de 450.030,04 lei și factura nr AGYDR_ din data de 17.05.2006 în suma de 23.891,02 lei, ambele emise de către . (Anexa 1).
Referitor la TVA de plata stabilit suplimentar în suma de 431.156 lei pentru facturi recepționate care în antet poarta indicativul alfabetic "AUTO" considerate a fi lipsa deoarece la data controlului nu au putut fi puse la dispoziția echipei de control, s-au depus în copie aceste documentele (Anexa 2 și Anexa 3). De asemenea, învederează ca pentru aceleași considerente . a emis facturi "AUTO" în aceeași perioada, facturi care au fost cuprinse și în deconturile de TVA și pentru care s-a declarat eronat ca și TVA colectat suma de 689.791 lei (Anexa 4).
Referitor la TVA de plata stabilit suplimentar în suma de 245.431 lei, consideră ca prevederile art 160 alin 2 lit b nu puteau fi aplicate deoarece de la data de 13.03.2009 Curtea de Apel Pitești a suspendat procedura insolvenței pana la data de 24.04.2009. Totodată ținând cont de volumul de documente emise în perioada respectiva, aplicarea acestor corecții ar deregla toate soldurile de clienți și furnizori inclusiv soldurile acceptate în tabelul definitiv al creanțelor și în planul de reorganizare.
Referitor la TVA de plata stabilit suplimentar ca urmare a suspiciunii lipsei unor stocuri, deoarece la data controlului nu s-au putut pune la dispoziția echipei de control listele de inventariere la 31.12.2008, respectiv TVA de plata suplimentar în suma de 631.788 lei - ambalaje, 82.008 lei - mărfuri și 3.735.085 lei - înregistrare contabila eronata, arată că s-a dispus de către administratorul judiciar la data de 30.08.2011 inventarierea întregului patrimoniu de către o societate de expertiza înregistrata în tabloul experților contabili și a contabililor autorizați. în urma selecției de oferte din data de 09.09.2011 au depus oferta de servicii 4 firme de expertiza contabila. Aceasta lucrare a început în luna septembrie 2011 și se va finaliza la sfârșitul anului curent, ocazie cu care se va putea constata efectiv existenta sau inexistenta stocurilor asupra cărora s-a născut suspiciunea.
Din analiza balanțelor contabile lunare pe perioada 2006 - 2007 existente în arhiva societății, s-a constata o deficienta în ceea ce privește descărcarea de gestiune a mărfurilor vândute (Anexa 5). Pentru lămurirea acestui aspect s-a contractat o expertiza contabila cu privire la descărcarea de gestiune în perioada specificata. Din documentele studiate pana la data prezentei societatea de expertiza a constatat pentru luna ianuarie 2007 o diferența neînregistrata pe cheltuieli cu mărfurile de 218.432,52 lei, după cum reiese și din nota privind rezultatul parțial al expertizei emisa de către ROBOT EXPERT SRL - societate de expertiza contabila înregistrata în tabloul experților contabili și a contabililor autorizați filiala Satu M.. (Anexa 6).
Precizează faptul ca în conținutul Raportului de Inspecție Fiscala nr._/23.09.2011 s-au strecurat o . inadvertențe și neadevăruri cum ar fi precizarea din Cap V - Discuția Finala cu Contribuabilul, pagina 30 primul paragraf "FINECO INSOLVENCY SPRL, în calitate de administrator judiciar al . Satu M. nu a transmis pana la data de 22.09.2011, ora 16.30 un punct de vedere asupra constatărilor prezentate la data de 19.09.2011". Aceasta constatare este total eronata, având în vedere ca la data de 22.09.2011, ora 08.55, a fost transmisa prin fax (in aceeași zi și prin posta) adresa nr. 400/21.09.2011, care a fost recepționată de organul fiscal conform confirmării de la fax atașata (Anexa 7). Prin adresa transmisa s-au exprimat obiecțiunile cu privire la o . inadvertențe ce au fost identificate în Procesul Verbal nr._/19.09.2011 încheiat de Serviciul de Inspecție Fiscala V din cadrul D.G.F.P. Satu M. și care au fost preluate și în Raportul de Inspecție Fiscala nr._/23.09.2011, fără a se face nicio modificare sau precizare.
În drept au fost invocate disp.art.8, art. 205 și urm. din Codul de procedura fiscala.
Prin întâmpinarea formulată de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, se solicita respingerea acțiunii formulata de reclamanta .., în R. JUDICIARA.
Se invocă excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei de impunere nr.23/23.09.2013 și a Raportului de inspecție fiscala nr._/23.09.2011 (petitul nr. 2 al cererii de chemare în judecata), cu privire la suma de 5.963.976 lei, în condițiile în care organul de soluționare a contestației administrative nu s-a pronunțat pe fondul acestora, suspendând soluționarea contestației pana la rezolvarea laturii penale.
Astfel, referitor la cererea de anulare a raportului de inspecție fiscala și a deciziei de impunere, consideră ca aceasta nu poate fi analizata de instanța de contencios administrativ decât după ce contestația pe cale administrativa va fi soluționata pe fond.
În sensul celor arătate, se invocă prevederile art. 205 din Codul de procedura fiscala, potrivit cărora împotriva actelor administrative fiscale prin care sunt stabilite impozite, taxe sau contribuții în sarcina contribuabililor, pot fi formulate contestații pe cale administrativa, iar potrivit prevederilor art. 210 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, organul competent de soluționare a contestației se va pronunța prin decizie sau dispoziție, după caz.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 218 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competenta, acestea fiind actele administrative care pot fi atacate la instanța de contencios administrativ.
Având în vedere ca dispozițiile prevederile art.205 - 218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, stabilesc o procedura administrativa obligatorie în ceea ce privește contestarea actelor administrative fiscale, în sensul ca acestea nu pot fi atacate direct la instanța de contencios administrativ, decât după soluționarea pe fond a susținerilor din contestația contribuabilului, arată ca prezenta acțiune formulata împotriva acestor acte administrative este inadmisibila.
Se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor cu privire la cererea de anulare a Dispoziției privind masurile stabilite de organele fiscale nr._/23.09.2011 emisa de Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Satu M..
Astfel, după cum se poate lesne observa, la punctul nr. 2 al cererii de chemare în judecata, reclamanta solicita anularea Dispoziției privind masurile stabilite de organele fiscale nr._/23.09.2011 emisa de Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Satu M..
În raport de obiectul cererii, va învederam faptul ca ANAF - DGSC nu este emitenta actului administrativ menționat mai sus, ce formează obiectul prezentului dosar, ci așa cum a arătat, în cauza are calitatea procesuala pasiva o alta instituție, respectiv Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Satu M., în calitate de organ emitent al actului administrativ, și totodată, în calitate de organ de soluționare a plângerii prealabile.
Pe fondul cauzei, referitor la cererea de obligare a pârâtei la soluționarea contestației solicită respingerea acțiunii având în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 216/02.05.2012, emisa de Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F., s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrative pana la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penala, pentru suma totala de 5.963.976 lei reprezentând TVA, împreuna cu accesoriile aferente.
Arată ca, în urma verificării, organele de inspecție fiscală au constatat faptul că societatea nu a efectuat inventarierea faptică a stocurilor din conturile 2112.B. „Amenajări de terenuri", 212.B. „Construcții", 3028.B. „Alte materiale consumabile", 371 B. „Mărfuri", 381.B. „Ambalaje", acest fapt ridicând suspiciuni asupra existenței acestor stocuri.
Totodată, organele de inspecție fiscală au constatat că în anul 2008, au avut loc modificări ale contului 371 „Mărfuri", fără ca societatea să dețină documente justificative care au stat la baza stornărilor.
Astfel, organele de inspecție fiscală au constatat că societatea a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale.
Întrucât, urmare verificării, organele de inspecție fiscală au constatat că sunt indicii privind săvârșirea unor fapte ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art.9 alin.(1) lit.c) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare și ale infracțiunii de fals intelectual prevăzut de art.43 din Legea contabilității nr.82/1991, cu modificările și completările ulterioare, au înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu M., Sesizarea penală nr._/03.10.2011 la baza căruia au stat constatările din Procesul verbal nr._/19.09.2011, constatări care se regăsesc și în Raportul de inspecție fiscală nr._/23.09.2011.
Decizia nr. 216/02.05.2012, emisa de Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. a fost emisa cu respectarea prevederilor legale incidente în speța, respectiv a prevederilor art. 214 alin. 1 lit a) din Codul de procedura fiscala.
Potrivit prevederilor art. 214 alin. 1 lit a) din Codul de procedura fiscala, "Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivata, soluționarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează sa fie data în procedura administrativa".
De asemenea, potrivit prevederilor art. 214 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, "Procedura administrativa este reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea ...".
A.. 4 al aceluiași articol prevede ca "hotărârea definitiva a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civila este opozabila organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civila".
Reclamanta . în R. JUDICIARA prin răspunsul la întâmpinare arată că
După cum se poate observa din cuprinsul întâmpinării, parata nu indica niciun motiv care sa aibă înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi data în procedura administrativa, aceasta enumerând mai multe articole, încercând sa dea o aparenta de obligativitate suspendării soluționării cauzei și nu o opțiune, o facultate acordata organelor administrative.
De altfel, nu a găsit nici în răspunsul ANAF - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor cu nr._/15.05.2013 acel motiv care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției care urmează a fi data în contencios administrativ.
Se indica în mod repetitiv disp. art. 22 din Codul de procedura penala în sensul ca hotărârea definitiva a instanței penale are autoritate de lucru judecat, în fata instanței civile, cu privire la existenta faptei, a persoanei și a vinovăției acesteia.
Consideră ca ANAF - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor este în măsura sa spună daca, în speța, a fost efectuat un control corect, și nu organele penale, care analizează aspecte ce țin de existenta faptei, a persoanei și a vinovăției acesteia (a învinuitului) și nu aspecte ce țin de corectitudinea întocmirii unor acte întocmite de organul fiscal.
Prin contestația formulata împotriva deciziei nr. 23/23.09.2011 a contestat legalitatea și corectitudinea actelor întocmite de organul de control, în timp ce organele penale vor analiza aspecte ce țin de eventualitatea săvârșirii unei infracțiuni.
Organele penale nu vor începe cercetările plecând de la decizia nr. 23/23.09.2011, ci vor demara cercetări în ceea ce privește săvârșirea unor infracțiuni pornind de la sesizarea organelor fiscale. Organele penale nu vor analiza actele fiscale de control și nu vor dispune cu privire la acestea (anularea, desființarea etc), ci vor analiza aspecte ce țin de eventualitatea săvârșirii unei infracțiuni.
Apreciază ca ANAF - D.G.S.C. este în prezenta tuturor elementelor care sa ii permită soluționarea contestației, iar soluționarea contestației depinde de ea însăși și de maniera în care apreciază ca trebuie interpretata situația de fapt și sa aplice legea.
Concluziile organelor penale, care cercetează situația sub aspectul săvârșirii unor fapte penale, nu sunt indispensabile organelor fiscale pentru a aprecia în prezent daca acciza sau TVA- ul au fost calculate greșit.
Faza administrativa a litigiilor de contencios administrativ și fiscal este reglementata de Codul de procedura fiscala, în timp ce faza judecătoreasca a acestor categorii de litigii este guvernata legislativ de Legea contenciosului administrativ.
Solicită respingerea excepțiilor invocate de pârâtă pentru următoarele motive:
Parata susține ca, în speța capătul doi al cererii este inadmisibil întrucât „organul de soluționare a contestației administrative nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, suspendând soluționarea contestației pana la rezolvarea laturii penale."
Astfel se poate observa chiar din motivarea paratei ca organul penal va rezolva doar latura penala, motiv pentru care, nu ar exista nici un impediment în soluționarea contestației de către aceasta autoritate, respectiv parata.
Așa cum a arătat mai sus, apreciază ca suspendarea contestației, echivalează cu nesoluționarea contestației pe fond, fapt ce determina soluționarea acesteia de către instanța de contencios administrativ.
Procedura prealabila a fost îndeplinita, fiind depusa în termen contestația Ia organul competent. Faptul ca organul competent nu s-a pronunțat pe fondul contestației, evitând sa-si asume aceasta responsabilitate, conduce la ideea ca numai instanța de judecata poate aprecia asupra acestui aspect.
Legea . fata, este legea contenciosului administrativ și nu dispozițiile codului de procedura fiscala, instanța de judecata nefiind limitata doar la obligarea autorității de a verifica actele contestate, motiv pentru care și excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiata.
Examinând cauza prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în speță, instanța constată că este nefondat primul capăt de cerere, prin care se solicită obligarea pârâtei la soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale, iar capătul doi al acțiunii, prin care se solicită anularea actelor administrative fiscale este inadmisibil.
Prin decizia nr.216/2.05.2012 pârâta a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.23/23.09.2011, în temeiul prev. art.214 Cod procedură fiscală.
Prin sesizarea penală nr._/3.10.2011 (fila 50) organele de inspecție fiscală au sesizat P. de pe lângă Judecătoria Satu M. sub aspectul existenței unor indicii privind săvârșirea unei fapte penale prev. și ped. de Legea 241/2005 și Legea 82/1991, ca urmare a aspectelor constatate la controlul efectuat la sediul reclamantei și consemnate în procesul verbal de control nr._/19.09.2011.
Astfel, organele de inspecție fiscală au constatat că există suspiciuni cu privire la existența stocurilor din conturile 2112 B. „Amenajări de terenuri”, 212 B. „Construcții”, 3028 B. „Alte materiale consumabile”, 371 B. „Mărfuri” și 381 B. „Ambalaje”, deoarece nu s-a efectuat inventarierea faptică a acestora, ele fiind raportate începând cu anul 2008 în bilanțurile contabile ale societății, acestea existând în balanța de verificare la decembrie 2010 și raportate în bilanțul contabil pe anul 2010, iar societatea nu a putut preciza locația acestora până la finalizarea inspecției fiscale existând suspiciune cu privire la operațiunile economice efectuate, în sensul că e posibil ca societatea să efectueze înregistrarea în evidența contabilă a unor operațiuni fictive cu scopul diminuării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.
Administratorul judiciar Fineco Inolvency SPRL nu a identificat o situație extracontabilă cu marfa aflată la terți, urmând a se trimite adrese către partenerii comerciali pentru identificarea stocului de marfă.
În urma inspecției fiscale s-a constatat că în perioada 31.08.2008 - 0.09.2008, s-a mărit artificial creditul contului 455 „Asociați conturi curente” - aport propriu, cu suma de 3.289.702 lei, sumă pentru care nu s-au prezentat documente justificative și nici jurnalul de operații contabile pe luna septembrie 2008.
Instanța constată că soluționarea dosarului penal are o înrâurire hotărâtoare asupra situației ce urmează ă fie dată în procedura administrativă, fiind aplicabile în speța prev. art.214 alin.1 lit.a Cod procedură fiscală, motiv pentru care va fi păstrată decizia nr.216/2012.
Referitor la capătul doi l acțiunii, se constată că acesta este inadmisibil, întrucât contestația formulată împotriva actelor administrative nu a fost soluționată de către pârât iar potrivit art.218 alin.2 Cod procedură fiscală, obiectul acțiunii îl poate reprezenta deciziile emise în soluționarea contestațiilor, astfel că în absența unei soluționări pe fond a contestației, instanța nu poate trece la analizarea legalității actelor administrative fiscale atacate.
Pentru aceste aspecte, în baza art.8 din Legea 554/2004, va respinge ca nefondat primul capăt de acțiune și ca inadmisibil capătul doi din acțiunea formulată de reclamanta ., fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T Ă R E Ș T E :
RESPINGE ca nefondat primul capăt al acțiunii formulate de reclamanta . - în reorganizare judiciară - reprezentată de administrator judiciar Fineco Insolvency SPRL și administrator special S. M. M. cu sediul în Satu M., ., J. Satu M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor cu sediul în București, ., sector 5.
ADMITE excepția inadmisibilității capătului 2 de acțiune și în consecință respinge ca inadmisibil acest capăt din acțiunea formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu același pârât.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2.09.2013.
PREȘEDINTE: GREFIER :
S. M. D. E. T.
Red.hot.jud. S.M.
Dact.D.E.T.
4 exemplare/ 25 septembrie 2013
- 2 comunicări efectuate și predate la expediție în data de: 25 septembrie 2013 .
- . - reprezentată de administrator judiciar Fineco Insolvency SPRL - Satu
M., ., J. Satu M.
- Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a
Contestațiilor - București, ., sector 5
| ← Pretentii. Decizia nr. 644/2013. Curtea de Apel ORADEA | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 328/2013.... → |
|---|
